Vorbitul în fața publicului te înspăimântă?

By  | 

Da, e înfricoșător – dar există niste trucuri care te pot ajuta să te adresezi mulțimii mult mai ușor… Obama le are. Teherea May nu prea. Oprah mută munți cu discursul său, în vreme ce Gwyneth varsă lacrimi în timpul prelegerii. A fi capabil să ții un discurs în public pare să fie ceva cu care te naști, dar de fapt, toți cei care par speakeri „înăscuți” tind să ascundă un secret. Au fost antrenați. Sau cel puțin asta susține Imogen Butler Cole, tutore în cadrul RADA Business, care, pe durata cursului de îmbunătățire a comunicării la locul de muncă, a antrenat unele dintre cele mai luminate minți din zona de business. Am apelat la ea pentru câteva sfaturi – pregătește-te deci pentru propriul tău moment de glorie.

Michelle Obama: Captivantă

Margaret Thatcher: Puternică

Oprah Winfrey: Convingătoare

Exersează

Martin Luther King jr. a repetat faimosul discurs „I Have a Dream” din 1963 cu opt luni înainte, în fața unui grup mai mic de elevi de liceu. Este o tehnică din care cu toții putem învăța câte ceva, spune Butler-Cole. Și chiar dacă nu ai la dispoziție un grup de studenți în fața cărora să repeți, poți profita de ce ai la îndemână: oglinzi, funcția de înregistrare a telefonului, prietenii, tot ce poate funcționa pe post de audiență. Dacă alegi să te înregistrezi video, secretul e să o faci de mai multe ori. În felul acesta, vei deveni mult mai conștiincioasă și ai ocazia să evaluezi eventualele erori din discursul tău (ăăă…) sau porțiunile la care te bâlbâi.

A ști să-ți faci treaba nu înseamnă să urmezi neapărat un scenariu. „Există pericole în a memora ceva cuvând cu cuvânt, te poate bloca de tot,” arată Butler –Cole. Notează ce anume vrei să spui, revino și extrage mesajele cheie pentru a întocmi o listă de puncte forte. Ideal ar fi să poți vorbi fără notițe – dar dacă există și cea mai mică șansă să uiți ceva – ia-le cu tine sub forma unor cartonașe (nu pe foi mari). Cât despre acele mesaje cheie? Asigură-te că le repeți de trei ori. Este o tehnică pe care fostul prim-ministru britanic Tony Blair a practicat-o pentru a câștiga alegerile din 1997.

Spune o poveste

Singurul lucru pe care îl au în comun cele mai de succes discursuri în cadrul TED? Conțin o poveste personală. Este secretul comuniunii cu publicul. „Cu cât includem povești în discursul public, cu atât auditoriul va fi atent la noi”, spune Butler-Cole. „Introdu un personaj, un proiect sau o organizație despre care să vorbești și expune eforturile pe care le-a făcut – asta face publicul să pornească împreună cu tine la drum.”

Încearcă să stimulezi și simțurile audienței tale – fă un desen care să reprezinte ceea ce spui în limbaj descriptiv. Cum sună, cum arată, cum miroase sau ce gust are? „Dacă ne putem imagina despre ce vorbește cineva, avem șanse mai mari să ne amintim ce auzim,” mai spune ea. Dar ai grijă – există o diferență între evocara emoțiilor și pălăvrăgeală. Povestea ta personală trebuie să ocupe în jur de un minut din discursul tău (am analizat discursurile TED și am constatat că majoritatea vorbitorilor au ținut cont de această regulă), și trebuie să se lege de subiectul principal a discursului tău.

Respiră

Totul mergea ca uns… la tine acasă. Dar urmează să pășești pe o scenă sau în fața sălii de conferințe și inima ta se zbate ca o molie într-un lampadar. Corpul tău percepe o situație periculoasă ( o încăpere plină ochi de priviri ațintinte către tine) și declașează modul defensiv. „Acel puseu de adrenalină va dura numai un minut, dar dacă nu îl gestionezi corespunzător și respiri scurt, superficial, acele simptome se pot agrava,” spune Bulter-Cole. Respirând, poți controla adrenalina – și acea senzație de panică. „Totul e să menții repirația mai jos în corp. Imaginează-ți un tort aniversar cu multe lumânări în care trebuie să sufli. Expiră adânc și susținut, iar la final, relaxează partea inferioară a abdomenului și lasă aerul să intre. Astfel se poate controla respirația și toate acele simptome pe care le putem avea.” Pentru un plus de calm, numără lumânările până ajungi la 10 – te va ajuta să n-o iei razna.

 Găsește-ți vocea

Nu contează doar ceea ce spui, ci și cum o spui. Studiile arată că vorbele reprezintă cam 7% din impactul asupra publicului, iar cadența – variația sunetelor, contează cam 38%. O voce plată, monotonă, poate plictisi audiența. Despre Margaret Thatcher se spunea că făcea vocalize pentru ca vocea sa să sune mai puternic, iar Butler-Cole recomandă să încercăm trucul său: „Scoate sunete ca de sirenă și desenează în aer cercuri în fața ta în timp ce scoți trilurile, ca și cum ai fi un dirijor. Pe măsură ce cobori și urci, urmează-ți vocea.” Apoi încearcă să spui o propoziție în timp ce miști mâna în sus și în jos urmând intensitatea vocii.

Citeşte continuarea materialului în ediţia de noiembrie a revistei Cosmopolitan România.

Foto: Guliver/Getty Images. Text: Ana-Maria Prunariu

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *