Toata lumea citeste romane dedicate adolescentilor?

By  | 

Pe vremea când pregăteam romanul The Fault in Our Stars, nu-mi puteam imagina personajele altfel decât la vârsta adolescenţei. La urma urmei, cărţile mele îi vizează pe tinerii aflaţi la început de drum. Însă, la cîteva săptămâni după publicarea romanului, în 2012, am auzit tot mai multe veşti de la adulţi în toată regula. Îmi spuneau că au făcut rost de carte de la copiii lor, că au citit-o la clubul de carte sau că un prieten le-a recomandat-o. Dintr-odată, mi-am dat seama că majoritatea cititorilor mei erau oameni mari. De atunci, m-am tot întrebat de ce poveştile despre adolescenţi rezonează atât de mult cu noi, adulţii.

Personal, citesc ficţiune pentru tineri de un deceniu, şi ce mă atrage cel mai mult spre acest gen este sinceritatea emoţională, fără nici o urmă de ironie. Când eşti adolescent, faci o grămadă de lucruri pentru prima dată – te îndrăgosteşti, suferi şi afli ce înseamnă să pierzi. De asemenea, începi să-ţi pui marile întrebări ale umanităţii: Ce sens au toate astea? Care-mi sunt responsabilităţile faţă de sine şi de cei din jurul meu? Povestirile mele preferate abordează cu entuziasm şi în mod direct aceste întrebări. Seriile precum Divergent, de Veronica Roth, sunt plasate într-un viitor improbabil, însă rămân sincere şi directe în analiza lor socială. Nu sunt doar poveşti frumoase, ci şi folositoare.

La urma urmei, nu încetăm să tânjim după confortul emoţional pe care ni-l oferă o poveste reuşită doar pentru că am absolvit liceul. Eu încă mai caut răspunsuri cu privire la sensul vieţii, încă încerc să dezleg misterul iubirii, şi mă lupt să-mi găsesc propriul drum, în ciuda eşecului şi pierderilor. Deci da, atunci când mă pregăteam să scriu un roman despre doi tineri bolnavi de cancer, care se îndrăgostesc de o carte şi apoi unul de celălalt, ştiam că va fi dedicat adolescenţilor. Dar îmi era dedicat şi mie, ca adult – cel care voia să ştie dacă dragostea chiar poate fi mai puternică decât moartea sau voia să găsească speranţă, bucurie şi umor chiar şi în cele mai grele momente. Aceste dorinţe nu au vârstă.

Fie că vorbim din perspectiva unui cititor sau din cea a unui scriitor, ne plac poveştile despre adolescenţi, pentru că, deşi pot fi cinice în multe aspecte, sunt sincere în privinţa lucrurilor care contează: iubirea, speranţa, viitorul. Mă bucur nespus că nu voi mai fi niciodată adolescent, dar sunt încântat că pot citi şi scrie despre această perioadă fermecătoare. Pentru că, în adâncul sufletului, entuziasmul şi curiozitatea sunt cele două calităţi pe care le admirăm şi dorim să le păstrăm pentru totdeauna. 


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *