Spatiul personal – un lux?

By  | 

De fapt, problema in sine e foarte veche, dar parca azi e… generalizata. Ce s-a intamplat? Pai, ni s-a parut interesant sa plecam de la mama de-acasa, visand cu ochii deschisi la o viata independenta si lipsita de griji. Apoi, ne-am dat seama de diferenta dintre vis si realitate, dar n-am mai gasit calea de intoarcere. Oricum, decat sa ne plangem de mila, mai bine gasim solutii!

Tineretea, bat-o vina…

Cand esti tanara, crezi ca esti capabila sa muti… viata din loc si sa-i schimbi cu totul „fata”. Aceste „simtiri” ne impulsioneaza pe fiecare in mod diferit, dar cel mai adesea cautam calea spre independenta, pentru ca ne-am saturat sa jucam dupa reguli impuse de altii. Iar daca dam din nou peste astfel de reguli, macar stim ca noi am ales sa fie asa. Vrem ca nimeni sa nu-si bage nasul in viata noastra, chiar daca asta presupune sa ne dam cu capul de cativa pereti.

Si, uite-asa, ne-am facut mari si am plecat din bratele mamei direct intr-un oras mare, la facultate, printre oameni complet necunoscuti. Am aflat ca viata e scumpa si am invatat sa impartim cu alte cateva suflete un apartament sau o camera de camin.

Nimic rau in asta… Chiar e frumos la inceput. Te obisnuiesti repede cu fetele, care candideaza in mintea ta pentru rolul de viitoare cele mai bune prietene din lume. Iesiti impreuna la cumparaturi, in oras, la agatat… Seara, „acasa”, va povestiti tot ce vi s-a intamplat peste zi si la cate penibiltati ati fost martore. Si, in timp, chiar s-ar putea sa legati o prietenie frumoasa.

Dar parca ceva tot nu e in ordine…

Nu va trece multa vreme pana iti vei dori sa umfli in jurul tau un balon mare, mare de tot pentru ca ajungi sa vezi neajunsurile vietii pe care o duci acum. Acasa poate aveai propria camera, in care asezai totul asa cum iti venea tie si nu trebuia sa ceri nimanui parerea.

Acolo ascultai muzica la maximum, fara sa ai vreo remuscare, desi ii auzeai pe ai tai urland sa dai volumul mai incet, ca le spargi timpanele. Vorbeai nestingherita ore intregi la telefon cu iubitul tau si numai voi stiti ce va trecea prin cap in timpul conversatiei!

Acum nu mai e la fel. Nu mai e vorba doar de tine. Nu mai ai… intimitate. Ti-ai dat seama cat de mult te bucuri uneori de momentele din baie, singurul loc care nu ti-e invadat pentru cateva minute? De aici incolo simti cu adevarat ca lucrurile nu decurg chiar cum trebuie.

Ce-i al meu e si al tau?!

Psihologii sint de parere ca fiinta umana are nevoie de spatiu personal pentru a „functiona” normal si eficient in lumea de afara. Acesta poate fi personalizat (vorbim aici de locuinta) si orice intruziune este resimtita ca un „viol” psihologic, mai spun ei.

Ei bine, atunci cand imparti camera cu inca 2 sau 3 persoane, nici nu mai poate fi vorba de a avea un spatiu al tau si numai al tau. O sa incepi sa realizezi cu uimire ca pana si lucrurile tale isi pierd identitatea.

Multe dintre ele sunt „la comun”… Nu ai rosii, cartofi, oua, ci „avem”… In scurt timp vei ramane (daca n-ai ramas deja) si fara cana preferata. Ca sa nu mai spun ca in portfardul tau e o varza totala, care a aparut din senin. Dar e frumos sa imparti…

Totul devine foarte interesant cand apar micile certuri… care se aprind tot mai mult din motive stupide. Ca ti-ai lasat poseta in mijlocul camerei, ca nu ai asezat cutare vas corespunzator, ca nu ai facut destula liniste and so on. Situatia e coplesitoare, pentru ca stai mereu cu teama ca enervezi pe cineva prin ceea ce faci sau chiar cu prezenta ta.

Plus ca oricum nu faci nici macar jumatate din lucrurile pe care le-ai face daca ai fi singura, ceea ce e cu adevarat frustrant. Si nici macar jumatate din ceea ce gasesc colegii/colegele de camera enervant la tine nu-ti ajunge la urechi. Desi nu-ti dai seama cu ce gresesti atat, nu?

Privind din afara, nu prea gresesti cu nimic, dar nu e ca si cand ai imparti camera cu sora ta sau cu prietena cea mai buna, pe care le cunosti de cand erati in scutece. Atmosfera este tensionata tocmai pentru ca fiecare isi „striga” dreptul la intimitate, iar acest drept ii este negat. Si stii din proprie experienta ca nu e deloc placut, asa ca fa un efort sa intelegi.

Rabdatorului nu i se ia darul

Nu toate lucrurile din viata ta sunt atat de rele. Faci facultatea la care visai din primii ani de liceu si inca esti convinsa ca in domeniul pentru care te pregatesti vei fi cea mai buna. Hm, nu suna prea rau.

Mai trebuie doar sa te inarmezi cu rabdare. Pentru ca si tu stii asta… lucrurile nu vor ramane asa pentru totdeauna.

Totul are un inceput, chiar daca nu ti se pare prea fericit. Gandeste-te ca o sa „cresti”, o sa-ti faci o cariera, o sa ai un salariu care-ti va permite macar sa inchiriezi singura un apartament in care tu vei face legea. Sau poate lucrurile vor evolua serios si te vei muta cu iubitul tau. Eh, alta viata nu? E tot a ta, varianta reloaded!

Intelege independenta in felul tau!

Daca ai impresia ca nelocuind singura iti perzi din simtul libertatii sau independentei, afla ca aceasta framantare poate fi anihilata chiar de creierasul tau.

  • Colegele tale de camera nu sunt nici mama, nici tata. Nu trebuie sa dai nimanui explicatii pentru ceea ce faci sau ceea ce n-ai chef sa faci, atata timp cat te afecteaza numai pe tine.
  • Chiar daca iti sunt luate sub forma de imprumut unele lucruri, ele raman totusi ale tale. Si chiar daca locul li se mai schimba putin, ele pastreaza cat de cat pozitionarea aleasa de tine.
  • Macar in sifonier iti aranjezi hainele asa cum vrei, nu? Si daca faci dezordine totala, tot tu o sa fii harnicuta ce le va ordona… cand vei avea chef. Ca doar e numai si numai treaba ta.

Ca de incheiere… Incearca sa nu mai pui la suflet observatiile care ti se fac uneori fara motiv. Evita pe cat posibil o cearta stupida si concentreaza-te pe atingerea obiectivelor tale.

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *