Seful meu ciudat

By  | 

„La putin timp dupa ce ma angajasem secretara la o companie destul de maricica, l-am vazut pe director iesind de la baie. M-am dus repede dupa el cu niste acte la semnat. Usa era deschisa, dar cum am intrat, am inlemnit: avea slitul desfacut. M-am gindit ca a uitat, ca ii scapase. Dar omul s-a uitat in jos, si-a dres deschizatura – si a continuat discutia cu mine, de parca nu s-ar fi intimplat nimic. Am trecut evenimentul cu vederea, numai ca trei zile mai tirziu, l-am gasit iarasi cu garda jos. Atunci mi-am zis ca e momentul sa incep sa-mi caut de lucru.”
[Iuliana, 24 de ani]

„Sefa mea tine sa-si controleze progeniturile la singe. Eu locuiesc chiar vizavi de scoala fiului ei de 17 ani, asa ca in fiecare zi, cam pe la ora 14, ma trimite acasa, in «pauza de masa», sa-i pindesc odrasla: trebuie musai sa stie cu cine se inhaiteaza, daca umbla cu vreo fata si cum arata respectiva etc. Ajunsa inapoi la lucru, trebuie sa-i dau un raport amanuntit, asemenea detectivilor privati. Pentru asta imi da mereu prime babane, insa nu stiu cit mai rezist.”
[Neli, 27 de ani]

„Seful meu e un burlac convins: spala, calca, face curatenie si… gateste. Din nefericire, ne chinuie zilnic cu bunatatile lui – vine cu sufertasul din care scoate fel de fel de «minunatii», de genul terciurilor servite in filmele cu lagare de razboi. Partea cu adevarat amara e ca «bucatarul-sef» ne pune sa-i degustam capodoperele culinare si sa-i dam feedback.”
[Rodica, 28 de ani]



Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *