Pazea, furia contraataca!

By  | 

Foi volante-n aer, telefonul sună și cafeaua ți se varsă pe birou. Normal că urli. Află dacă stai prost cu nervii pentru că așa e felul tău sau doar ai nevoie de odihnă.

Eticheta nu tolerează răbufniri ale nervilor în locuri publice sau în perimetrul biroului – așadar trebuie să te controlezi și să-ți stăpânești ieșirile impulsive. Păi dacă nu tuni și fulgeri puțin și tu, atunci cum să te mai descarci? Strângi, eventual, furia în tine până face bum, în cadrul vreunei cine presupus romantice cu iubitul? E firesc, cu toții avem perioade încărcate, în care irascibilitatea pune stăpânire pe noi, dar cât durează exact aceste stări și cum ieșim din ele? Și, mai ales, cum îți dai seama că temperamentul tău poate fi descris ca unul coleric și nu e doar o stare de îmbufnare trecătoare? Imaginează-ți ce cocktail Molotov de furie ia naștere atunci când, după ce că ești genul care se enervează ușor, te mai apasă și vreo povară de rutină! Păzea… tuturor celor din jurul tău!

Avantajele furiei ocazionale

Iată câteva indicii de calmare a dispoziției, dar și sugestii în funcție de tiparul în care te regăsești.

Bombă energică

Temperamentelor expansive nu le trebuie mult ca să-și iasă din pepeni. Prin definiție, persoanele colerice sunt nestăpânite, dar și foarte dinamice. Psihologii spun despre colerici că sunt mari consumatori de energie, însă rar o și canalizează către un scop bine definit. Dimpotrivă, au tendința – că deh, așa sunt construiți – să fie foarte schimbători, chiar instabili din punct de vedere afectiv. Dar nu numai latura emoțională poate fi cameleonică. Posesorul unui temperament coleric își dă în petic și la serviciu, și în grupul de prieteni. Concret, se întrece în a se remarca prin entuziasmul arătat în orice acțiune pe care o întreprinde – de aceea poate deveni cam enervant în colectivitate.

Probabil că te cunoști îndeajuns ca să-ți dai seama dacă posezi un temperament vulcanic. Îți ieși din fire cât ai zice pește, dar pe de altă parte te atrag situațiile în care ești pusă în competivititate strânsă și trebuie să lupți pentru a obține victoria (bineînțeles, nu te dai în lături de la a o face și prin mijloace mai puțin „cinstite”).

Problema nu ar fi totuși asta, pentru că, de regulă, alte trăsături de bază ale acestui tipar de temperament sunt consecvența și dăruirea. Aceste două însușiri sunt nu doar specifice firilor exuberante și agitate de la natură, dar și foarte apreciate și… căutate. Gândește-te din perspectiva profesională: ce șef n-ar fi încântat să te vadă că ai dus o sarcină la capăt cu pasiune și perseverență? Chiar au și alții ce învăța de la tine.

Cat de bine stai cu nervii

Dar există și aspecte negative, totuși. Să zicem că la birou nu te stăpânești – un proiect care nu-ți iese sau un mail important care se lasă așteptat îți stârnește furia la maximum și faci un mic… spectacol de nervi. Ți se întîmplă des, nu-i așa? În perioadele de deadline ești și mai „învolburată” probabil. Păi, nu tubul cu pastile de relaxare de la Plafar îți lipsește. Ci autocontrolul, care se capătă în timp și numai după ce-ți conștientizezi ieșirile nervoase. Mai mult, atenție la colectivul care te înconjoară. Aplică-ți calitățile de fin psiholog și ghicește-i. Îți vei da seama că n-ai prea multe șanse să revii la calmul pierdut dacă și șefului sau colegilor le lipsește tactul sau sunt tot temperamente explozive. Iar stresul cotidian nu ți-e deloc aliat.

La birou, încearcă să faci o scurtă pauză la fiecare oră – ia puțin aer pe balconul sau terasa firmei unde lucrezi, mai ales când simți că nervii îți sunt întinși la maximum. Și abține-te de la comentarii inutile – ești ușor irascibilă, OK, dar nu-ți vărsa frustrarea pe colegi. Nici în cazul în care vreunul dintre ei a fost „declanșatorul”, nu te repezi să-l admonestezi – nu-ți va recunoaște nimeni spiritul „justițiar”, ci vei fi luată drept o certăreață.

Biruința stresului

Stresul nu iartă pe nimeni. Ba chiar studiile arată că peste 40% dintre români cad „victimele” stresului de la serviciu. Și nu e vorba doar de cel cauzat de munca peste măsură. La acesta se adaugă și frustrările provenite din conștientizarea că nu prea mai ai timp de nimic altceva, și supărarea că aproape orice trebuie lăsat pe locul doi… sau trei, în funcție de cât de multă treabă ai la birou în săptămîna cu pricina.

Evaluează-ți puțin ritmul de muncă: dacă ești permanent în priză și lucrezi fără prea multe întreruperi, indiferent de ziua săptămînii sau de… oră, iar câteodată weekend-ul te prinde tot la birou, atunci probabil că nici nu mai simți stresul. Ai dezvoltat cu timpul un soi de „imunitate” la starea de încordare produsă de munca asiduă. În schimb, dacă te numeri printre persoanele (fericite, ar zice unii) al căror program de muncă se încadrează strict în orele oficiale, pesemne că ești o persoană mai împăcată cu… nervii. Perioadele de stres probabil că intervin doar periodic, și depind direct de zilele încărcate de muncă sau de perioadele tensionate în cuplu. Spre deosebire de firile colerice, o persoană care este doar stresată își dă seama când exagerează și remediază „ieșirea”. Se căiește că a ridicat vocea în fața colegilor și cere iertare atunci când răspunde sarcastic stîrnită de nervii momentului. Temperamentul coleric nu numai că nu se poate abține de la a se exterioriza vulcanic, dar își revine cu dificultate, recăpătîndu-și calmul în etape.

Cum combati stresul de la serviciu

Pe de altă parte, dacă e să vorbim de persoanele stresate, dar care în mod obșinuit stau bine la capitolul nervi, e bine de știut că stresul în sine nu este o boală, dar poate conduce la cel puțin una. Așa că nici stările de anxietate și nervozitate nu sunt o veste bună. Stresul afectează fiecare organism altfel, în funcție de reacțiile fiecărei persoane la factorii externi cu potențial stresant. Pe scurt, unde stresul își bagă coada, nu poate fi de bine. Creează-ți singură habitatul blând în care să te desfășori!


Comments

comments