Iubeste-te asa cum esti, te rog

By  | 

Incep acest articol altfel decat cele pe care le-am scris pana acum… cu o confesiune sinceră. Recunosc, ȋn timp ce am urmărit video-ul de mai sus mi-au dat lacrimile şi nu pentru că regizorul “are mână bună” la a realiza videoclipuri extrem de emoţionante, ci din cauza unui subiect care doare şi care traumatizează milioanele de femei (dar şi bărbaţi) ai Planetei: imaginea propriului corp – felul ȋn care ne privin noi corpul şi cum comentează ceilalţi pe marginea acestui subiect care nici măcar nu ar trebui să intre ȋn discuţie.

Cu toate că aveam alt articol ȋn plan, m-am oprit, mi-am pus soundtrack-ul sensibil din Amelie ca să intru şi mai mult ȋn “mood” şi să-ţi pot transmite mai bine mesajul: te rog, iubeşte-te aşa cum eşti, nu mai pune la inimă ce spun ceilalţi şi nu mai arunca cu noroi, nu ştii ce se află ȋn spatele “faţadei” care se află ȋn faţa ta.

Părinţii, primii prieteni, primele critici
“Ai picioarele prea subţiri, prea groase, prea mici, prea prea…”, “Eşti o grasă”, “Hei, Moby Dick!”, “Ce faci, Olive? Unde l-ai lăsat pe Popeye?”, “Vezi mă că te suflă vântul!”, “Mai mănâncă şi tu ceva că arăţi ca o anorexică pe patul de moarte”, “Ce-i, soro, cu coşurile alea?! Tu te mai speli pe faţă din când ȋn când?”… Aş putea enumera multe alte critici născute din răutăţi trecătoare, toane de moment sau neştiinţă, dar prefer să tac, cunoşti prea bine deja cel puţin jumătate dintre cele menţionate mai sus.

Din păcate, toţi psihologii atenţionează asupra imensului risc de a traumatiza un copil cu vorbele grele, cele care sapă adânc ȋn carne şi ale căror cicatrici rămân de cele mai multe ori ca nişte amprente malefice o viaţă ȋntreagă, dictând drumul copilului care se transformă ȋn adult frustrat şi complexat.

Dacă ai un copil, mai ales o fetiţă, ȋnvaţ-o să se iubească, să-şi respecte corpul şi să nu-l supună la diete traumatizante, la ȋnfometare, antrenamente care o vor leşina şi să nu ia pumni de pastile de slăbit sau să sufere din cauza unor coşuri sau a unei conformaţii care nu este filiformă precum a modelelor de pe podium.

Suntem diferiţi, suntem frumoşi şi este bine că suntem aşa. Hai să ȋncetăm să ne mai trăim viaţa după ce mai este “la modă” şi să ne cunoaştem mai profund pentru a ne da seama de ce avem cu adevărat nevoie.

Criticăm prea dur, fără să ne gândim de două ori
Bine spune americanul ȋn proverbul: “mergi o milă ȋn pantofii altuia ca să vezi cum e”… de prea puţine ori ne gândim ȋnainte să deschidem gura şi să rănim pe cel care se află ȋn faţa noastră şi de şi mai puţine ori ne cerem scuze când realizăm că am făcut să sufere pe cineva. De ce? Pentru că suntem prea mândri, prea stresaţi, prea grăbiţi, prea obişnuiţi să ne ascundem după deget şi pretexte care ar trebui să motiveze totul.

Facebook-ul, arena vorbelor grele
Naşterea reţelelor de socializare a fost un fenomen cu efecte duale: ne-a dat ocazia să ţinem legătura cu prietenii cu care altfel nu am avea timp să vorbim, să cunoaştem oameni din toate colţurile lumii, să ne extindem cunoştinţele, să devenim mai flexibil, mai liberi şi se simte ȋn aer acel sentiment general de “empowerment”.

Pe de altă parte, reţelele de socializare au devenit şi arena unde narcisiştii şi cei care ţin să-şi arate colţii fără milă şi discernământ se pot desfăşura nestingheriţi, terfelind starea emoţională precară a multora dintre ceilalţi “conducători” la traficul Facebook-ului.

Facebook-ul ne face mai orbi ȋn interacţiunea cu ceilalalţi pentru că nu vedem o faţă ȋntristată sau o lacrimă, nici un surâs, ci vedem un profil rece, impasibil, născut dintr-un cod binar.

Te rog ca de acum ȋncolo să te transformi ȋntr-un conducător mai responsabil ȋn traficul discuţiilor pe net şi nu uita niciodată că ȋn spatele acelor profiluri se află oameni care merită o zi cu soare nu vorbele tale grele.

Sfaturi de incredere de la Brooklyn Decker

Sfaturi sa iti sporesti increderea in tine

 


Comments

comments