Indrumar de snobism

By  | 

Ca sa se distinga in societate, snobul prefera sa joace cartea surprizei. In ziua de azi nu mai lasi pe nimeni nu gura cascata spunand ca citesti „Anna Karenina”sau „Enigma Otiliei”. Snobul stie ca e mai bine sa mearga impotriva curentului, sa se distinga din multime, sa iasa in fata.

  • Nu se da in laturi niciodata de la a servi cu voce afectata cocktailuri savante de referinte bizare, retro, indoielnice, derizorii si iritante in acelasi timp. Nu are masura.
  • Tehnicile lui de seductie sunt diverse.
  • Foloseste curent englezisme, chiar daca nu le intelege.
  • Nu-i plac filmele cu Julia Roberts sau stilul Scorsese, mult prea comerciale pentru gusturile lui elevate.
  • La o masa va prefera sa discute despre filme horror retro si despre maiestria lui Dario Argento.
  • Va apara filmele proaste cu scuza ca nu sunt intelese, va povesti de cine stie ce actor intrat de mult in dizgratie ca despre un geniu inca nedescoperit. Face asta pentru ca, inconstient sau nu, stie ca nu poate fi contrazis.
  • Nimeni nu va avea nici cea mai vaga idee despre ce vorbeste el acolo, asta conferindu-i o aura de mister si, cel mai probabil, statutul de membru al unui club restrans, acela al oamenilor de elita, care poseda cunostinte din domenii de care oamenii de rand nici macar nu au auzit.
  • Se vaita constant ca nu mai apare nimic nou, ca totul e prea lipsit de creativitate.
  • In consecinta, are des crize de personalitate, mofturi, fite si pretentii.
  • Sufera de grandomanie, ii place sa fie in centrul atentiei, periat si laudat.
  • Pentru a obtine acest statut, pretinde a avea legaturi solide in sferele cele mai inalte.
  • Fenomenul se numeste „name-dropping” si consta in impanzirea conversatiei cu nume si prenume de personalitati celebre, ca si cum respectivii i-ar fi amici la catarama.

Exemplu: „Tarta asta cu broccoli e excelenta, draga mea. Nu-i ca desertul cu afine pe care mi l-a incropit Monica acum cateva seri… Se vede ca e tanara saracuta, si nici Irinel nu tine neaparat sa scoata o gospodina din ea.”

  • Snobii care nu au exercitiu folosesc de cele mai multe ori numele complet, pentru a se asigura ca auditoriul a inteles despre ce celebritate e vorba. Mare greseala! O astfel de aluzie evidenta duce la demascarea lor imediata, urmata desigur de luatul peste picior aferent.
  • Pentru diversitate, unii snobi apeleaza si la „name-forgetting”, surata siretlicului prezentat mai sus: „Zilele trecute am iesit la un suc cu niste amici. Ce m-am plictisit! A mai venit un cuplu, ii stiti sigur, ea e blonda si prezinta un buletin de stiri sau ceva de genul, iar el e baiatul ala haios si cretuliu care compune muzica. Imi scapa acum, dar e imposibil sa nu-i stiti…” Normal ca ii veti sti si normal ca din gura voastra va iesi acel oooo admirativ urmat de: „Ce tare, te stii cu Moga si Iulia Vantur?”.

„Frumusetea” snobului versat este ca el minimalizeaza intentionat situatia, lasand sa se inteleaga ca, de fapt, nu da doi bani pe „relatiile” astea, considerandu-se deasupra entuziasmului mediocru al omului de rand in fata celebritatilor de la televizor.

Cum recunosti specimenul

Un snob nu-l va cita niciodata pe Balzac ca scriitor preferat, asa cum a facut Claudia Schiffer. El stie ca nu dai pe nimeni pe spate cu scriitori studiati la scoala. Va prefera sa critice „monumentele literaturii universale”, dand astfel impresia ca e greu de multumit.

  • Privilegiaza operele mici, necunoscute, chiar mediocre, scrise de vreun diletant obscur, ca sa puna pe toata lumea in incurcatura.
  • Snobul contrazice mereu, pe oricine, indiferent de topica.
  • E laudat Alain Delon, el il prefera pe James Dean, se vorbeste de cubism, el face o fata dezgustata si anunta ca suprarealismul e invechit.
  • Se serveste somon fumé, el cere arici de mare si vrea ca vinul sa-i fie servit in pahare de cristal Swarovski.
  • Snobii judeca mereu, dar MEREU, prima carte, primul tablou, primul film, ca fiind in mod indubitabil superioare.
  • Face asocieri de idei si termeni flamboaianti pentru a impresiona.

Va spune: „Copacul acesta da o umbra rembrandiana”, pentru a demonstra ca: 1) a auzit de Rembrandt si 2) stie ca e la moda sa transformi substantivele proprii in substantive comune.

  • Lecturile lui preferate sunt dictionarele cu sinucideri celebre, victime de supradoza si accidente rutiere in care au fost implicate persoane celebre. E constient ca astea sunt „valori sigure” in orice conversatie.
  • Isi asuma snobismul cu zambetul pe buze, tot cu scopul de a crea confuzie si a da impresia de „spiritualitate” inocenta si sincera.

EXEMPLU DE SNOBISM LA NIVEL INALT
Alfred Knopf, un celebru editor american, era un impatimit al vinurilor. Fratele lui, stiindu-l pasionat, a vrut intr-o zi sa-l impresioneze, asa ca i-a servit un soi de calitate superioara. Dupa cateva minute, acesta nefacand nici o remarca la adresa vinului pe care il sorbea, fratele lui nu a mai rezistat si l-a intrebat cum i se pare. Alfred i-a zis stramband delicat din nas: „Cum as putea sa-mi dau seama, sorbindu-l dintr-un astfel de pahar?”.

EXEMPLU DE SNOBISM COLECTIV
Unii snobi, din dorinta de a se distinge de restul lumii, pretind a aprecia kitsch-ul ca forma de arta. Mai mult decat atat, exista si un celebru creator de… kitsch, pe numele sau Jeff Koons. La cererea publicului, acesta isi prezinta frecvent la Versailles expozitiile prostului gust: un homar de aluminiu atarnat in fata portretului Mariei Antoaneta; o blonda de ceara invelita intr-o blana de pantera roz, care ii zambeste dispretuitor regelui Ludovic al XV-lea etc. Ca sa vezi unde s-a ajuns cu chestia asta, Koons a primit Legiunea de Onoare din partea presedintelui Frantei.

EXEMPLU DE SNOBISM „SLABUT” SI DESTUL DE TIPIC
Mutu citind „Idiotul” in avion.

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *