Igiena emotionala

By  | 

Faci tot ce trebuie ca să-ți îngrijești corpul: îl oblojești atunci când te doare, îl duci la doctor pentru analizele de rutină, mănânci sănătos ca să-i asiguri o dezvoltare optimă. Dar faci același lucru și cu mintea și emoțiile tale? Te oprești să le cureți de praf și să le pui un plasture atunci când trebuie? Nu prea, și asta pentru că, de cele mai multe ori, durerile astea nu se văd cu ochiul liber. Dar asta nu înseamnă că ele nu există.

Nu există ochi mai ager decât cel al copilului care observă că prăjitura pe care o primește fratele său e mai mare sau pare mai savuroasă. Genul acesta de favoritism nu scapă niciodată neobservat și nu poate fi soluționat decât prin împărțirea, la milimetru, al aceluiași desert. Să nu rămână nimeni cu impresia (falsă sau adevărată) că este neglijat sau nedreptățit. Există, însă, un soi de favoritism pe care, din păcate, nu prea îl observă nimeni. Și anume importanța pe care i-o dai corpului tău, în detriment cu sufletul/spiritul/mintea. Te speli cu religiozitate pe dinți, iei o pastilă atunci când te doare capul și-ți pui ochelari atunci când vederea ta începe să dea primul semn de slăbiciune. Nici o durere a corpului nu rămâne neobservată, neanalizată și nevindecată. Dar când vine vorba de sănătatea psihologică, emoțională, nu ne grăbim să trecem la treaba, deși ne luptăm cu răni ale spiritului, minții și inimii chiar mai des decât cu cele ale trupului.

Cum recunosti abuzul emotional

Trecem prin eșecuri, resimțim respingere și avem perioade de singurătate grea mai des decât ne pricopsim cu o durere de dinți. Și toate aceste răni se înrăutățesc cu timpul dacă le ignorăm, și pot să ne impacteze viața în feluri profunde. Și totuși, deși există metode științific aprobate prin care le putem vindeca, nu o facem. Nici măcar nu ne trece prin cap că am putea să acționăm. ”Oh, ești deprimată? Nu te mai gândi la asta, e totul în mintea ta.” Îți imaginezi cum ar fi să-i spui asta unui om cu piciorul rupt? ”Oh, ți-ai rupt piciorul? Nu contează, mergi. O să-ți revii de la sine.” Ar crede că ți-ai pierdut mințile. Cum facem, deci, să începem să dăm același procent de importanță și igienei emoționale?

Răni invizibile

Primul meu an de facultate a fost cel mai greu. Și nu pentru că trebuia să mă trezesc în zori să merg la cursuri, ci pentru că m-am trezit, brusc, într-o situație complet nefamiliară mie. Eram, practic, pentru prima oară după multe vreme, complet singură. Singură într-un oraș mare și străin. Fără prietena mea cea mai bună, pe umărul căruia am vărsat multe lacrimi, fără mama mea, care mă calma întotdeauna cu o porție de clătite cu dulceață de gutui, și fără sora mea, cu care chiuleam de la ore ca să mergem la cinema. Și mai ciudat era că, deși mă simțeam singură, eram înconjurată de mai mulți oameni ca niciodată. Nu-i nimic mai capabil ca un oraș mare să te facă să te simți absolut insignifiant.

Cum stai cu sanatatea emotionala?

Singurătatea forează în psihicul nostru, creând răni psihologice adânci, care ne distorsionează percepțiile și ne anulează capacitatea de a gândi analitic. Îți e teamă să apelezi la cei din jur pentru că anxietatea ta este atât de profundă încât ajungi să nu te mai consideri demnă de ajutorul lor. Atunci când te simți emoțional și social deconectată de cei din jur, e greu să găsești supapa care să te readucă pe linia de plutire. Singurătatea nu doar că te face să te simți mizerabil, dar te poate ucide. Singurătatea cronică îți crește șansele unei morți premature cu 14 procente, spune un studiu al Harvard Medical School. Îți crește tensiunea arterială și colesterolul și îți inhibă buna funcționare a sistemului imunitar, făcându-te mai vulnerabil la boli. De fapt, oamenii de știință au ajuns la concluzia că singurătatea îți afectează sănătatea pe termen lung aproape la fel ca și fumatul. Diferența e că pachetele de țigări vin cu un avertisment clar – ”Fumatul ucide”, pe când singurătatea nu.

”Mintea și emoțiile noastre nu ne sunt întotdeauna prietenii pe care ni i-am dori noi. Sunt mai degrabă genul acela de amici schimbători, care-ți poate fi alături acum, pentru ca în secunda următoare să te trădeze fără drept de apel”, spune Alina Constantinescu, psiholog. ”Întotdeauna ne exacerbăm defectele și problemele, ne acuzăm pentru ceea ce nu am reușit, unde am eșuat, ne jignim mai mult sau mai puțin metaforic. Ceea ce e interesant e că facem asta în momentele în care avem deja o problemă emoțională, deci practic nu facem decât să ne exacerbăm rana, în loc să încercăm să o vindecăm. Ai face asta cu o rană fizică? Să zicem că te-ai tăiat la mână. Ai lua un cuțit și ai zice, ”Hm, ia să văd cât de mult pot să adâncesc rana asta”? Nu, normal că nu.” Ce ne împinge de la spate să procedăm astfel atunci când vine vorba de sănătatea noastră psihică? O igienă emoțională proastă.

Cu emoțiile la control

Știm din zeci de studii că atunci când ai stima de sine scăzută, ești mai vulnerabil în fața stresului și anxietății, eșecurile te dor mai mult și îți ia mai mult să te recuperezi după fiecare dintre ele. Așa că atunci când te lupți cu o problemă de natură emoțională, primul lucru pe care ar trebui să-l faci este să-ți readuci stima de sine pe linia de plutire, nu să-ți ascunzi durerea sub preșul subconștientului. Când suferi emoțional, ar trebui să te tratezi cu aceeași atenție și compasiune pe care ai aștepta-o de la un bun prieten. Trebuie să fii atent la fiecare obicei emoțional nesănătos pe care ți-l creezi și să faci tot posibilul de a-l schimba.

Cum stai cu inteligenta emotionala?

Unul dintre cele mai nesănătoase și mai comune obiceiuri este analiza obsesivă a fiecărui gest care te afectează. Atunci când șeful țipă la tine sau un profesor te face să te simți insignifiant de față cu toți colegii sau ai o ceartă monstru cu cea mai bună prietenă și tu nu te poți abține să nu reiei scena în minte timp de zile sau chiar săptămâni la rând. Genul acesta de obicei te poate costa foarte scump, pentru că petrecând atât de mult timp focusat pe lucruri sau gânduri negative, de fapt te pui în pericol de a dezvolta depresie clinică, probleme de alimentație sau chiar boli cardiovasculare. Acționând cu atenție atunci când simți că psihicul tău e slăbit, schimbându-ți în bine modalitatea de a răspunde în fața problemelor de natură emoțională, protejându-ți stima de sine și luptându-te pentru a nu te lăsa copleșită de gândurile negative, nu doar că-ți vindeci rănile psihologice, dar îți și construiești o puternică rezistență emoțională. Îți dai seama cum ar fi lumea în care trăim dacă toată lumea ar fi mai sănătoasă psihologic? Dacă am fi mai puțin singuri și mai puțin deprimați? Dacă ne-am simți mai bine în pielea noastră și mai capabili? Dacă am fi mai fericiți și mai împliniți? Eu da, pentru că asta este lumea în care vreau să trăiesc și știu că o igienă emoțională bună nu e ceva ce necesită foarte mult efort. Doar un pic mai multă conștientizare și un grad mai ridicat de atenție și față de aspectele nevăzute ale noastre. Pentru că dacă nu se vede nu înseamnă că nu doare.

5 pași simpli pentru o sănătate psihică de fier

  1. Fii atent la primele semne de durere emoțională. Dacă o durere fizică nu dispare în câteva zile, cel mai probabil faci ceva în privința asta. Același lucru ar trebui să fie valabil și în cazul durerilor de natură emoțională. Dacă ai un sentiment neplăcut mai multe zile, pentru că cineva te-a trădat sau ai suferit un eșec sau pur și simplu ai avut o stare mai proastă care se prelungește, înseamnă că ai suferit o rană psihologică și că trebuie să o tratezi cu ajutorul câtorva tehnici de prim ajutor emoțional. De exemplu, ia o gustare… socială. Ce înseamnă asta? Hrănește-te cu prezența oamenilor care țin la tine și îți cunosc valoarea.
  2. Oprește sângerarea emoțională. Multe răni psihologice creează un cerc vicios, dând naștere unor probleme secundare. De exemplu, eșecul resimțit în urma pierderii unei promovări poate duce la o încredere slăbită și la un sentiment destul de profund de neajutorare, lucruri care, cel mai probabil, te vor face să ratezi și alte oportunități viitoare. Fiind pe deplin conștientă de aceste consecințe, vei putea să le limitezi efectele nocive.
  3. Protejează-ți stima de sine. Stima de sine este sistemul imunitar al emoțiilor noastre. Ea este cea care ne echilibrează și ne ajută să creștem și să facem față greutăților de natură emoțională. În consecință, ar trebui să-ți monitorizezi atent încredea în propria valoare, crescând-o atunci când scade și protejând-o de pericolul discursului negativ.
  4. Oprește gândirea negativă. E normal să te oprești să analizezi lucrurile care nu funcționează tocmai bine în viața ta, dar atunci când întreg procesul devine repetitiv și nu se mai focusează pe rezolvarea problemelor, trebuie să faci ceva. Un bun prim pas ar fi să te oprești și să încerci să-ți notezi pe o foaie de hârtie calitățile care te fac o prietenă sau o iubită bună, punctele forte care te recomandă în mediul profesional și motivele pentru care te-ai împrieteni sau te-ai cupla cu tine însăți.
  5. Informează-te în ceea ce privește impactul rănilor psihologice. Sunt încă multe lucruri pe care trebuie să le învățăm despre igiena emoțională și modalitatea de a ne trata propriul psihic. Când înveți cum funcționează sistemul tău intim, emoțional, și ce trebuie să faci ca să-ți menții optimismul, fericirea nu va mai fi un țel imposibil de atins, ci o realitate de pus în practică în fiecare zi.

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *