Iarna cipriota

By  | 

Nici unul dintre noi nu pare sa stie mare lucru despre aceasta tara. Fiecare anticipeaza, isi da cu presupusul si emite teorii in legatura cu un loc care pe harta pare doar un punct pitit intre Asia, Africa si Europa.Dupa numai doua ore de zbor aterizam la Larnaka. Primesc o brosura informativa si aflu ca aici s-a stabilit Lazar dupa ce a fost readus la viata de Isus. Tot el a fost si primul episcop al orasului.

Iata ca nici n-am ajuns bine, si deja am invatat ceva. La hotelul unde suntem cazati, nunta mare. Una dintre multele peste care aveam sa dam in zilele urmatoare. Explicabil – tinand cont de faptul ca Ciprul e tara unde, din spuma Mediteranei, s-a nascut Afrodita, zeita iubirii. Legenda e exploatata la maximum de complexele turistice, caci toate au in dotare mici capele unde organizeaza cununii, asa ca te poti lasa oricand purtat de impulsul romantic de moment. Ne retragem in camerele noastre pe ritmuri de muzica cipriota.

Cand trag perdeaua dimineata urmatoare, mi se infatiseaza un peisaj pe care intunericul noptii nu m-a lasat sa-l banuiesc: palmieri si leandri infloriti de-a stanga si de-a dreapta, o fasie de plaja cu nisip argintiu inchis, marea verde si limpede ca lacrima. O imagine ce ne va insoti permanent in calatoria de-a lungul coastei de sud a tarii.

Nu-ti trebuie mult sa-ti dai seama ca in Cipru toata lumea, de la vladica la opinca, vorbeste la perfectie, pe langa greaca natala, limba lui Shakespeare. Deh, fosta colonie britanica in care englezii si scandinavii instariti isi petrec aproximativ trei, patru luni pe an. Si pe buna dreptate! Cand in tarile Europei temperaturile se indreapta vertiginos spre zero, aici sunt 25-28 de grade, faci plaja si baie in Mediterana. Insa cea mai placuta surpriza e aceea ca aproape in fiecare hotel, restaurant, magazin de suveniruri in care intru cel putin unul dintre angajati vorbeste romaneste. Aflu povesti ale unor oameni plecati de 10-15 ani din tara, care se bucura sa te vada si sa-ti impartaseasca experienta lor.

Urmatoarea destinatie pe traseul nostru este Limassol – al doilea oras ca marime de pe insula, situat intre cele mai spectaculoase situri arheologice cipriote, Amathous si Kourion. Centrul e ticsit de cluburi, taverne si discoteci unde numarul urias de turisti – si noi printre ei – se bucura de o viata de noapte intensa. La fiecare masa ti se serveste „Commandaria”. Localnicii spun cu mandrie ca este cel mai vechi nume de vin din lume. Istoria lui dateaza din Evul Mediu, cand cavalerii sfantului Ioan de la Ierusalim au inceput productia in castelul Kolossi din apropiere.

Informatii utile

· In Cipru, toate preturile, inclusiv cele din duty free, sunt exprimate in lire cipriote. 1 Euro = 0,55 Lire.

· Toate bancile inchid zilnic la ora 13:00, asa ca schimba din vreme bani. Daca nu a-i facut-o, nu dispera. ATM-urile te scot din impas.

· Miercurea si duminica toate magazinele sunt inchise.

· Vei observa doua tipuri de placute de inmatriculare la autoturisme. Masinile localnicilor au placute galbene. Masinile de inchiriat le au rosii, fiind un avertisment pentru ceilalti participanti la trafic: „Pazea! Turist la volan.”

Licoarea ne dezleaga limbile si incheaga grupul. Seara dansam si cantam sub „bagheta” saxofonistului din hotel, iar in zori mergem sa (ne) pozam si sa facem un exercitiu de imaginatie la Kourion, printre ramasitele unei cetati antice. Piesa de rezistenta este amfiteatrul din secolul II I.Hr., unde si astazi se pun in scena piese de teatru si se organizeaza concerte.

Suntem de patru zile in Cipru, toate bune si frumoase, dar parca totusi lipseste ceva. Sa fie vorba de faptul ca n-am mai auzit un claxon de cand am parasit Romania? Nu prea cred. Ba chiar mi se pare reconfortant. Ma amuza si ca, daca vrei sa traversezi strada printr-un loc unde nu exista semafor sau trecere de pietoni, intinzi pur si simplu mana si masinile se opresc. Un lucru insa mi se pare mai greu de digerat: ei conduc pe partea stanga a soselei si au volanul pe dreapta, una dintre multele reminiscente britanice.

Plimbandu-ma pe stradutele din Limassol, la un moment dat ma izbeste o realitate pe care nu o constientizasem pana atunci. Lipsesc cainii. Nu am vazut nici unul de cand am pasit in tara asta. Ma interesez si aflu ca „maidanez” e un cuvant pe care l-au scos de mult din dictionar. Legea e foarte aspra cu cei ce-si abandoneaza cainele, asa ca toti posesorii sunt stapini pe deplin responsabili. In schimb te impiedici de pisici la tot pasul.

Ultima „suta de metri” a excursiei se desfasoara in Paphos, taramul scaldat in legenda Afroditei: poti face baie langa stancile Petra tou Romiou, chiar in locul unde zeita s-a ridicat din spuma marii, poti merge in pelerinaj la sanctuarul ei din Koulika sau vizita pestera de langa Polis unde obisnuia sa se scalde. Orasul este atat de plin de istorie, incat a fost declarat de UNESCO patrimoniu cultural mondial.

Portul din Paphos e presarat de magazine de suveniruri. Le luam cu asalt din dorinta de a duce celor dragi de acasa o mica atentie cipriota. Cu gandul la ospatul pe care-l vom face luni, pentru colegii mei aleg dintr-o larga varietate de loukoumi (rahat, pe romaneste) si pastelaki (combinatii de alune, arahide, migdale si susan trase in caramel si miere), toate „made in Cyprus”.

Mandra de rezultatele shoppingului, purced catre taverna unde vom petrece o seara suta la suta traditionala, ce se va dovedi o adevarata provocare pentru sistemul digestiv al multora dintre noi. Festinul consta intr-o succesiune rapida si paradoxala de: salata asortata, tzatziki, lipie calda, branza halloumi la gratar (o nebunie!), couscous, chiftelute, frigarui de pui, spanac si dovlecel cu ou, tocanita de vita cu ceapa, carne de porc la gratar, fructe confiate. Cu respiratia aproape taiata, stingem cele mentionate mai sus cu un pahar de vin si un triferment.

Atmosfera se incinge cand in spatiul gol din mijlocul tavernei isi fac aparitia Dimas si Andreas, dansatorii ciprioti si initiatorii nostri in tainele dansurilor populare din zona. Nu mai e chip de stat pe scaun, asa ca, pana sa ne invete ei sirtaki, incingem noi o hora romaneasca pe muzica greceasca, combinatie foarte reusita de altfel. Pricepem pe deplin beneficiile numeroaselor SPA-uri si centre de intretinere corporala din Cipru, in clipa in care pe ring rasar voioase cateva batrinici sarite bine de 70 de ani care executa fara probleme piruete complexe, fandari si flic-flacuri. Ce mai, suntem umiliti! Un lucru e cert: lumea de aici stie sa se distreze si sa traiasca viata la maximum. Si mai mult decat atat, e contagios.

Cand scriu aceste randuri ma aflu din nou la Bucuresti, la racoare. Parca nici nu-mi vine sa cred ca numai cu doua zile in urma ieseam pe strada in maieu si papuci si ma plimbam printre maslini, bananieri si portocali pe o insula mica, despre care nu pot sa spun nici acum ca stiu mare lucru. Poate data viitoare…


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *