Ghid de supravietuire pentru timide

By  | 

Teama de a nu fi înțeles, frica de a fi judecat, denigrat… timiditatea duce la emoții pe cât de intense, pe atât de diverse.

De la a face față unei sesiuni de small talk cu un necunoscut la o petrecere, până la a supraviețui ședințelor lunare de birou, oamenii timizi văd socializarea de orice fel ca pe o adevărată cursă cu obstacole descurajantă. Dacă te numeri printre ei, uită replicile învechite ale rudelor care-ți spuneau că ”n-ai ce-i face, așa te-ai născut tu, mai retrasă”. Urmând pașii potriviți, vei reuși să te deschizi și să nu mai faci din fiecare discuție un motiv îndreptățit pentru a avea un atac de panică.

Primul pas. Informația e mama… tămăduirii

Ce e timiditatea?

Georgiana Costea, sociolog, definește timiditatea astfel: ”Tendința de a te simți tensionat, îngrijorat sau incomod, în timpul interacțiunilor sociale, în special cu persoane necunoscute”. Persoanele timide au probleme cu menținerea contactului vizual, nu reușesc să-și relaxeze limbajul corpului la evenimente sociale și adesea agonizează asupra a ceea ce spun în orice conversație. ”Cei mai înveterați critici ai timizilor? Ei înșiși”, explică sociologul. ”Au o viziune perfecționistă asupra a ceea ce ar trebui să spună sau facă.”

Spre deosebire de introvertiți, care preferă să-și petreacă timpul singuri, mulți timizi își doresc să se bucure de compania altor oameni. ”Se forțează să meargă la petreceri, concerte, întâlniri cu prietenii. Problema e că nu știu ce să facă odată ce ajung acolo”, explică Aurelia Simionescu, psiholog. Jeni, 25, spune că devine încordată și își pierde șirul gândurilor ori de câte ori vorbește cu cineva nou. ”Mulți mă consideră nepoliticoasă sau chiar ciudată”, mărturisește ea. ”Încerc să mă concentrez să nu mai reacționez așa, pentru că știu că-i o prostie, dar adevărul e că așa am fost dintotdeauna. Îmi amintesc când eram mică și mă lăsa mama la grădiniță. Mă agățam cu disperare de piciorul ei și nu vroiam în ruptul capului să-i dau drumul”, povestește ea.

Un fenomen… global?

Potrivit studiilor realizate de Institutul de Cercetare a Timidității din cadrul Universității Indiana, aproximativ 40% din populație se consideră… timidă. Bernardo J. Carducci, profesor de psihologie, director al institutului și autor al cărții Shyness: A Bold New Approach, spune că oamenii se afundă și mai mult în anxietate socială pentru că sunt convinși că doar lor li se întâmplă asta. ”Pentru că oamenii timizi nu comunică între ei pentru a-și discuta problema (așa cum fac, de exemplu, cei de la Alcoolicii Anonimi), majoritatea cred că restul lumii nu are de suferit din cauza asta, ceea ce e complet fals, după cum o arată cifrele. Dacă ar conștientiza că nu sunt singurii care au de luptat cu morile de vânt, le-ar fi mult mai ușor să facă pasul spre vindecare”, e de părere Carducci.

Pasul 2. Evaluează-ți nivelul de… timiditate.

”Nu știu de ce crede lumea că este așa de rău să fii timid. Oamenii timizi sunt în general buni ascultători, sunt foarte motivați și foarte atenți la tot ce se întâmplă în jurul lor”, spune Georgiana Costea.

Timiditatea devine o problemă doar în cazul în care te trage înapoi. Întreabă-te și răspunde-ți sincer: e timiditatea o barieră în calea țelurilor tale de carieră sau relație? ”Oamenii care sunt atât de copleșiți de anxietate că merg la extreme pentru a evita socializarea, pot da în tulburări mai grave, de exemplu fobia socială”, explică Aurelia Simionescu. Genul acesta de frică intensă și persistentă de a fi judecat sau umilit poate interfera cu munca și alte activități de zi cu zi. ”Ajunsesem să nu vreau să ies la masa de prânz cu colegii de birou”, povestește Nico, 28 de ani. Ea a dezvoltat simptome de fobie socială încă din adolescență, iar problema s-a agravat pe măsură ce a înaintat în vârstă. ”Accept defectele și imperfecțiunile celorlalți, dar nu vreau ca nimeni să le vadă pe ale mele și să mă judece”, spune ea.

Dacă nu iau măsurile necesare, chiar și persoanele cu o formă ușoară de timiditate pot da în fobie. ”Un alt risc este depresia, care se naște atunci când o persoană se simte singură sau lipsită de sprijin social”, explică psihologul.

Pasul 3. Cum ieși din cercul vicios.

În primul rând, e important să ieși din pasivitatea cu care-ți accepți condiția și să încerci să faci câteva planuri concrete, oricât de modeste. Georgiana Costea spune că secretul este să-ți faci planuri care ți se potrivesc. ”Să nu crezi că trebuie să mergi peste tot. Alege unde și cum dorești să socializezi.” Pentru Jeni, asta înseamnă ”adunări intime între prieteni”. Ca majoritatea timizilor, ea se simte cel mai confortabil atunci când se confruntă cu locuri și fețe familiare.

Pentru cei care doresc să iasă din zona lor de confort, sociologul recomandă să o faci pas cu pas. Dacă dorești să cunoști oameni noi, fă-o într-un mediu familiar și invers, dacă vrei să ieși într-un club nou, mergi cu oameni pe care-i cunoști. ”Alege-ți un prieten sau un membru al familiei pe post de antrenor”, recomandă psihologul. ”Acesta poate acționa ca o punte între tine și lumea socială.”

De asemenea, atunci când primești o invitație în afara zonei tale de confort, e recomandat să te concentrezi pe posibilele beneficii, mai degrabă decât pe riscuri. ”Mersul la o petrecere de muncă îți poate cauza anxietate, dar are potențialul de a-ți dărui noi prietenii sau contacte”, spune psihologul. De asemenea, evită capcana ”totul sau nimic”. Nu porni de la ideea că ori ești sufletul petrecerii ori stai acasă. Dacă te prezinți la eveniment nu înseamnă că trebuie să socializezi cu toată lumea. Dă-ți voie să fii un simplu observator, dacă asta te face să te simți mai bine. Nu-i nimic rău în asta.

Alte trucuri utile:

În ziua de dinaintea petrecerii, fă săpături. Află unde trebuie să parchezi, cine va fi prezent, ce mâncare va fi servită și de câți bani vei avea nevoie. Știind la ce trebuie să te aștepți, vei mai îndepărta din stres.

Nu sosi târziu la petrecere. ”Mulți gândesc așa: <Dacă ajung mai târziu o să fie deja mulți oameni. Sigur găsesc și eu pe cineva de care să mă lipesc>. Dar e mai greu să spargi conversații deja începute”, explică d-na psiholog Simionescu. Mai bine ajungi devreme, ca să ai timp să-ți faci ”încălzirea”.

Nu pleca după un sfert de oră. Deși poate crezi că o apariție scurtă e un compromis bun, tu nu câștigi nimic la faza asta. Cei care rezistă până la capăt pot descoperi că disconfortul inițial dispare treptat. Asta a funcționat pentru Nico. ”Când merg la o petrecere, îmi dau câteva minute să evaluez situația și să văd cu cine pot lega câteva vorbe. De obicei merg la cei pe care îi cunosc”, spune ea.

Limitează-te la small talk. ”Problema numărul unu a timizilor este că se tem să inițieze o conversație, convinși fiind că nu vor avea nimic interesant de zis. Dar nu asta este ideea. Nu trebuie să le arăți oamenilor cât de genial, sofisticat și amuzant ești, nu-i un concurs de popularitate”, spune psihologul. Nu trebuie să fii strălucitor, ci doar de treabă, acesta e scopul discuțiilor despre nimicuri. ”Dacă simți totuși că ai nevoie de idei, uită-te la știri sau citește recenzii de filme sau cărți recente. Dacă-ți faci temele în legătură cu ce se mai întâmplă prin lume în prezent, nu ai cum să rămâi în pană de subiecte”, explică d-na sociolog Costea.


Comments

comments