Esti disperata sa te angajezi?

By  | 

Ti-ai facut planuri sa-ti gasesti un job perfect, ti-ai acordat si-o limita de timp, te-ai documentat despre intocmirea CV-ului, despre comportamentul la interviuri, ce mai, esti deja un ghid ambulant de job-hunting. Toate bune si frumoase, dar timpul trece si nimic.

Oare ce s-a intamplat, ca doar planul tau era fara cusur?! Stai asa… oare nu cumva ti-a scapat o farama de disperare?! Sa fie asta motivul pentru care te-au expediat cu acea formula: „Te sunam noi!” si n-ai mai auzit de ei de cateva luni?

Puterea divina?

Sigur, poti da vina pe… destin, desi nu e mana lui. Atunci cand esti solo si ai da orice sa-ti gasesti perechea, parca toti barbati disponibili intra in pamant. E cam acelasi lucru, nu? Cauti cu infrigurare, participi la tot felul de adunari, faci tot posibilul sa pozezi in femeia ideala la intalniri, dar planetele par sa se fi aliat impotriva ta.

Culmea, totul se termina tot cu un fel de… „Te sunam noi!”. Dupa ceva timp (si-un pic de depresie), se intampla ceva care-ti reda increderea in tine si te face sa declari sus si tare ca ti-e mai bine singura. Sigur, de cele mai multe ori, incerci sa te minti, dar important e sa functioneze.

Brusc, apare Fat-Frumos. Frumos, destept, indragostit, cu principii solide si potential de familist… Unde naiba a fost pana acum? Nicaieri, dar tu, in disperarea de a-ti gasi pe cineva, ai umblat exact prin locurile in care in mod normal nu se gasesc astfel de barbati. Putinii eligibili au fost alungati de comportamentul tau fals, de „femeie-perfecta-wannabe”.

De ce ti-am dat lectia asta despre relatii tocmai acum? Simplu, pentru ca este aceeasi situatie ca atunci cand esti in cautarea unui jobului ultra-perfect.

E atat de evident?

Te-ai pregatit temeinic pentru interviu, insa, fara sa ai cea mai mica intentie, ai lasat sa se vada pe chipul, de fapt pe trupul tau, o gramada de „semnale” ale starii tale. Dupa zeci de interviuri la care te-ai straduit sa te porti impecabil, sa raspunzi la toate intrebarile, sa demonstrezi ca esti mai cu mot decat celelalte 50 de candidate de pe culoar (din care 10 aveau picioare pana-n gat si coafuri ca decupate din revista), rabdarea ta a ajuns la limita suportabilului.

Cu fiecare interviu, iti spui ca asta trebuie sa fie ultimul si dai tot ce-i mai bun din tine, dar cand faci cunostinta cu potentialul angajator:

  • Ai mana foarte moale si nu o strangi deloc pe cea a interlocutorului.
  • Bati (nerabdatoare) din picioare.
  • Te controlezi in asa hal incat se vede de la o posta.
  • Te joci cu pixul, cu suvitele de par, cu mainile, cu folia CV-ului…
  • Stii ca vorbitul incet nu e recomandat, si-atunci vorbesti de parca ai tine o cuvantare in fata unei sali pline.
  • Tii mainile sub masa, incrucisate pe picioare ori pe piept sau la spate.
  • Nu gesticulezi deloc sau iti agiti mainile mai ceva ca la gimnastica.
  • Iti atingi des nasul sau pui palma peste gura. Nu vei fi credibila!!!
  • Iti privesti interlocutorul cu atata concentrare, incat pierzi firul discutiei. Cand pune intrebari, nu stii ce sa zici.
  • Incerci sa epatezi raspunzand si la cele mai simple intrebari.
  • Te inrosesti, transpiri, iti asuda palmele. Curge apa pe tine tot timpul!
  • Iti musti buzele mai ales inainte sa ti se adreseze intrebarile.
  • Aprobi orbeste tot ce spune interlocutorul, desi… nu esti deloc de acord sau e vorba despre lucruri stupide.
  • Incepi sa-l perii pe angajator spunandu-i cate lucruri bune ai auzit despre el si companie…

Aceste semne sunt importante pentru angajator si, chiar daca tie si se pare ca el e atent doar la CV si la raspunsurile tale la intrebarile cheie, el studiaza deopotriva limbajul trupului tau. Astfel, in cateva secunde iti face deja o prima caracterizare, adica incepe sa se prinda cu cine are de-a face.

Strangerea mainii contribuie la formarea primei impresii despre determinarea ta, iar daca palmele iti sunt umede, angajatorul are deja o informatie despre tine. La urma urmelor, el nu-ti este inca sef, deci nu ai de ce sa te temi de el. Iar tu lasi sa se vada asta, fiindca mainile incrucisate tradeaza o atitudine defensiva, iar atingerea nasului ii arata ca nu spui tocmai adevarul.

Limbajul trupului tau poate asadar sa tradeze nesiguranta, nervozitatea, minciuna, frustrarea, teama si nu in ultimul rand… disperarea de a obtine acel job, fara sa fii macar sigura ca ti-l doresti cu adevarat.

Been there, done that!

Cum spuneam si mai devreme, fiecare interviu pare sa te pregateasca pentru urmatorul. Esti supusa la tot felul de probe si ti se pun atatea intrebari incat ai impresia ca nimic nu te mai poate lua prin surprindere. Asta nu-i rau deloc, insa unele persoane tind sa trateze cu nonsalanta intrebarile care le-au mai fost puse si altadata.

Da, e foarte bine sa arati ca esti sigura pe tine, insa de-aici si pana la a arbora un suras ironic in coltul gurii atunci cand raspunzi dintr-o suflare la o intrebare, e cale lunga. Angajatorul trebuie sa vada ca ai gandit replicile si sa nu creada ca ti-ai invatat discursul pe dinafara, iar acum il reciti la pe o poezie. Plus, ca recitatul e enervant rau!

Fa-te frate cu dracul…

Mai bine nu. Nu de alta, dar „dracul” te poate atrage in plasa pentru a vedea cine esti, pentru ca mai apoi sa-ti faca vant. Uneori, angajatorii incearca sa-si atraga candidatii in capcane. Pe un ton cat se poate de prietenos, ei formuleaza intrebari al caror raspuns poate fi alb sau negru, dar niciodata gri.

Din dialogurile nascute pornind de la aceste intrebari, ei pot vedea cat de tare iti doresti acest job. Tu chiar ti-l doresti, insa ei exclud varianta „cu orice pret”. Pentru ei functioneaza doar „cu pretul corect”. Nu e vorba de bani, ci de cunostinte privind profilul companiei, cateva reguli generale de etica si, nu in ultimul rand, cunostinte despre ceea ce presupune acea slujba. Nu e cazul sa aprobi tot ce spune, dar nici sa-l contrazici in permanenta.

De asemenea, e o greseala imensa sa-i vorbesti acum despre „artificiile” care se pot face sau ce smecherii „functionale” ai descoperit. Desigur, daca ai o idee geniala, s-ar putea sa aprecieze, insa e greu de crezut ca o vei putea proba pe loc.

R-E-L-A-X-A-R-E

Asta e cuvantul pe care ar trebui sa ti-l imprimi pe retina. E drept ca inca o luna fara serviciu inseamna inca o luna fara bani, dar cu datorii si frustrari. Dar inseamna si inca o luna de trezit la orele pranzului, de hoinarit prin oras, de vazut filme cat e ziulica de lunga, de facut sport si tot ce-ti mai place tie, adica lucruri pentru care sigur nu vei mai avea timp atunci cand vei avea un serviciu.

Nu uita ca primele luni sunt cruciale, vei ramane peste program, vei munci cu sarg si te vei pune pe planul doi… Profita deci de vacanta, ba chiar da cu „flit” unor invitatii la interviu. Nu te mai gandi decat la tine si la lucrurile care te fac cu adevarat fericita.

Suna bine, nu? Cu siguranta vei descoperi ca nu e vorba de bani, nici de pozitia ocupata si nici despre munca care se prelungeste pana la miezul noptii!

Esti ZEN?

Odata ce te-ai convins ca nu e capatul pamantului faptul ca nu te-ai angajat, e momentul s-o iei de la capat. De data asta, vei pleca la drum cu o deviza noua: „Daca ei nu ma vor, nu stiu ce pierd!”, cu o figura luminoasa, cu o siguranta reala pe tine, adica cu toate hibele din trecut corectate.

Vei intra pe usa zambind, mergand cu spatele drept si vei strange mana angajatorului cu putere, in timp ce-l vei privi in ochi. Va aprecia cu siguranta!

Pe parcursul interviului, apeleaza la autocontrol si verifica semnele de care-ti vorbeam la inceput. Nu trebuie sa pari deloc stresata, astfel incat angajatorul sa nu sesizeze ca te controlezi intr-atat, cu toate ca este si asta o calitate. Nu-i asa ca si tu te simti altfel?

Ei, abia acum putem vorbi de acea putere divina: tu ti-ai facut datoria si te-ai prezentat impecabil, restul tine doar de ei!

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *