Cand sinceritatea devine manipulatoare

By  | 

E ok să-ți admiți defectele – atâta timp cât nu le folosești drept scuză pentru a uita de bunele maniere.

Trebuie să-ți mărturisesc ceva, în caz că dăm vreodată nas în nas pe stradă: sufăr de OCD. E pe bune, ani întregi de momente penibile mi-au confirmat diagnosticul. Asta înseamnă că s-ar putea ca, la un moment dat , nitam nisam, să-mi pierd capul și, în loc să fiu atentă la ce-mi povestești, să mă apuc să-ți curăț bluza de scame. E important să știi asta pentru că, pentru mulți, faptul că-mi distrag atenția cu chestia asta e un semn de lipsă de respect sau de interes. Nu e. E pur și simplu ceva ce nu pot controla.

Poate și tu suferi de o chestie care are un impact mai mic sau mai mare asupra felului cum interacționezi cu cei din jur. Toate ai Sindromul Tourette sau dislexie sau alergii crunte (să sperăm că nu pe toate în același timp). Poate nu-ți afectează în mod esențial viața, dar adesea e mai bine să avertizezi oamenii din timp, să nu le provoci vreun infarct sau ceva. De-aia ne spun psihologii mereu că e important să împărtășim chestii și ne asumăm trăsăturile de personalitate. Atunci când ești deschisă, comunici sănătos și elimini eventuale confuzii în legătură cu felul tău de a fi și cum te comporți.

Unii oameni, însă, folosesc această sinceritate și deschidere drept pretext pentru a se purta cu lipsă de considerație. Nu e nimic virtuos în a-ți enumera pur și simplu defectele: ”Uite ce e, nu am niciun fel de filtru moral, deci probabil o să-ți rănesc sentimentele. Ah, și sunt destul de leneșă, deci să te aștepți la dezordine. Și sunt cleptomană. Ce pot să spun? Așa sunt eu.” Actul de a-ți asuma defectele nu trebuie confundat cu permisiunea de a te comporta conform acestora: e un act care arată integritate și care ar trebui să ducă la un comportament mai atent și mai responsabil.

Exista sinceritate in online dating?

Dar cum faci diferența între sinceritatea constructivă și cea manipulatoare? Ca să te ajut, ți-am pregătit un mic test. Dacă nu poți răspunde afirmativ la cele trei întrebări de mai jos, s-ar putea să ai nevoie să-ți revizuiești un pic atitudinea față de felul cum manevrezi situația.

M-am schimbat cât de mult am putut?

Să spunem că ești o aiurită patologică. Ai încercat să-ți pui multiple alarme pe telefon, să-ți notezi lucruri pe mâini, să plătești un asistent personal sau chiar să-i mituiești pe cei dragi să-ți amintească în mod repetat unde ar trebui să fii și ce ar trebui să faci? S-ar putea ca chiar și așa să-ți mai scape unele lucruri – dar e important să faci tot posibilul pentru a compensa în orice mod posibil pentru încurcăturile în care te bagă această hibă comportamentală. Dacă-i forțezi pe cei din jur să se adapteze felului tău de a fi, nu-ți asumi problema, ci le-o pasezi lor. Not nice.

E onest și necesar?

Atunci când vrei să mărturisești ceva legat de felul tău de a fi, trebuie să o faci la momentul potrivit și în modalitatea potrivită. Sunt o adeptă a filosofiei care spune că tot ce zicem trebuie să fie onest și necesar. Mulți dintre noi practicăm falsa umilitate spunând lucruri care nu sunt adevărate, de exemplu ”Sunt o idioată – ar trebui să-mi dai o lopată în cap și să refuzi să mai vorbești cu mine.” Genul acesta de auto-ponegrire e exagerat și nu-ți face cinste, mai ales pentru că de cele mai multe ori ascunde dorința de manipulare (”Te rog, spune ceva drăguț despre mine!”). Și e teribil de enervant pentru interlocutor.

De ce e important sa fii sincera cu tine insati

Chiar dacă-i onest, un defect mărturisit poate să nu fie necesar. Trebuie să știe și șeful tău că te lupți cu accese de depresie? Ar trebui să-i spui bunicului că agresivitatea ta de hârciog se datorează celui mai enervant sindrom premenstrual din istorie? Poaaateee – depinde de șef, de bunic și de severitatea situației. Ca regulă generală, e bine să fii sinceră în legătură cu felul în care funcționezi dacă lucrul ăsta afectează direct persoana în cauză sau dacă îți dorești un pic mai multă înțelegere. Urmează-ți confesiunea cu o acceptare – de-aia ai predat raportul târziu, de-aia ai explodat în flăcări atunci când bunicul te-a ciupit drăgălaș de obraz. E important să ai seninătatea de a accepta ce nu poți schimba, curajul de a schimba ce-ți stă în puteri și înțelepciunea de a cunoaște diferența dintre cele două.

Împărtășesc cât trebuie, pentru a obține înțelegere fără a-mi împovăra interlocutorul?

Atunci când alegi să o faci, e important și să nu intri în prea multe detalii. E bine să-ți pui următoarea întrebare, ”Oare nu există cineva pe care aș putea să-l plătesc care să asculte genul acesta de informație?” Terapeutul tău e fascinat de traumele tale din copilărie pentru că așa își câștigă existența. Nutriționistul tău adoră să-l ții la curent cu sănătatea colonului tău. Poți să-ți descrii problemele în câte detalii vrei tu dacă oferi ceva – preferabil bani – în schimb. Altfel, spune-ți problema pe scurt și închide subiectul.

Apropo de reciprocitate, există posibilitatea ca într-o bună zi să fii martora (poate fără voie) a confesiunilor nepotrivite ale altcuiva. Atunci când cineva din viața ta te încarcă în mod repetat cu propriile-i probleme, trebuie să te deschizi la rândul tău. Altfel vei acumula din ce în ce mai multe resentimente față de persoana respectivă, și ăsta e cel mai ușor mod de a distruge o relație. Adevărul trebuie să vină din ambele direcții.

Cat de sincera e bine sa fii intr-o relatie?

Dar când îți zic să te deschizi nu înseamnă că trebuie să izbucnești, spunând, ”Uite, atunci când cineva îmi spune că e așa și pe dincolo și nu face nimic ca să îmbunătățească situația îmi vine să-i dau una peste ceafă. Așa sunt eu, ce să fac!?” O altă modalitate prin care poți opri valul de mărturisiri manipulatoare al cuiva este prin aluzii politicoase. Data viitoare când verișoara ta îți spune, ”Scuze că te-am lăsat baltă. Nu sunt capabilă să-mi respect promisiunile pentru că am frică de angajament”, nu-i spune că e ok. Ridică o sprânceană. Fă o pauză apăsătoare. Fii suficient de sinceră cât să eviți mult-așteptatul răspuns permisiv.

Dacă nu prinde aluzia, fii directă. Asumă-ți reacția și fii la fel de sinceră precum pretinde ea. Spune, ”Uite, vreau să știi ceva. Îți sunt recunoscătoare că ești deschisă în ceea ce privește problemele cu care te confrunți, dar simt că vorbești despre ele fără să faci cu adevărat ceva în privința asta. Chestia asta mă deranjează.” Dacă spune că nu poate să se schimbe, sugerează-i să caute un profesionist specializat în a-i ajuta pe cei care au problema asta.

Mă bucur că am vorbit și-ți promit că dacă te ghidezi după regulile astea viața ta va fi mai calmă, mai fericită, mai… scuze, tocmai mi-am dat seama cât praf am pe laptop, trebuie să plec. Ce pot să spun? Așa sunt eu.


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *