Cum sa nu te lasi pacalita

By  | 

Ca să nu te mai lași păcălită de cei din jur, există câteva trucuri sociale care te ajută să detectezi minciunile și să-ți impui punctul de vedere. 

Nu te pricepi întotdeauna cum să identifici mincinoşii şi sfârşeşti trasă pe sfoară. De multe ori, nu reuşeşti să-ţi impui punctul de vedere la serviciu sau în grupul de prieteni, nu pentru că ideea ta nu ar fi cea mai bună, ci pentru că efectiv nu ai găsit cea mai bună modalitate de a te face auzită. Tot la capitolul cum să ne descurcăm prin jungla socială, te-ai încurcat în lianele dezvăluirilor incendiare, spunând despre viaţa ta prea mult şi prea repede. Toate aceste mici greşeli îţi pot compromite iremediabil relaţiile cu cei din jurul tău. Dar COSMO a identificat câteva dintre cele mai interesante studii realizate de specialişti pentru ca tu să nu mai ai de furcă cu asemenea probleme „interumane”. Citeşte, bagă la cap şi vei vedea că de acum încolo viaţa ta socială va fi ca o zi superbă de vară… fără nori.

Minciuna are picioare de fotomodel!

Mama ta te-a bătut la cap când erai mică spunându-ţi că-ţi poţi da seama că un om minte dacă se înroşeşte în timp ce vorbeşte, îşi pierde firul ideilor sau dacă observi că începe să se bălbâie din ce în ce mai mult. Şi pentru că ai auzit aceeaşi „reţetă” şi din alte părţi ai ajuns să o consideri axiomă. Nimic nu poate fi mai greşit!

Să o luăm cu începutul. Cercetătorii au arătat că peste jumătate din populaţia globului e formată din oameni mai mult sau mai puţin timizi care se luptă toată viaţa ca să-şi ţină în frâu emoţiile prea puternice. Tot ei sunt şi cei care se vor înroşi dacă îi vei lua mai tare în timpul unei conversaţii şi cei care se vor pierde cu totul dacă nu te comporţi mai cu mânuşi. De aceea, cele două „semnalmente” nu sunt deloc bune ca jaloane dacă chiar vrei să identifici un adevărat mincinos. Dar asta nu înseamnă că nu ai nici o şansă să-ţi dai seama când cineva vrea să te inducă în eroare. Poliţiştii spun că la interogatorii şi poligraful mai dă erori, dar intuiţia niciodată. Avem un simţ aproape infailibil când vine vorba să identificăm răuvoitori sau „înşelătorii” de ocazie. În afară de asta, observă cu atenţie cum vorbeşte persoana din faţa ta. Trebuie să detectezi schimbări bruşte şi inexplicabile ale vocii, unele care nu sunt obişnuite pentru cel din faţa ta. Dacă nu cunoşti deloc acel om şi nu seamănă cu nici o cunoştinţă de-a ta pentru a face o comparaţie, mergi cu încredere pe mâna intuiţiei şi nu vei da greş.

Sunt toţi de altă părere? Deocamdată…

Te-ai pregătit pentru şendinţa departamentului timp de o săptămână. Eşti cea mai pregătită dintre toţi cei prezenţi şi totuşi nu reuşeşti să-ţi impui punctul de vedere. Nu ştii de ce, dar colegul tău (cel care se rezumă tot timpul la a vorbi mult şi prost) reuşeşte să eclipseze audienţa, chiar dacă nimeni nu o să facă ceea ce spune el. De ce? Evident că nu e legat de cuantumul său de cunoştinţe, ci de faptul că are nişte abilităţi de comunicare înnăscute pe care tu, în schimb, vei fi nevoită să ţi le cultivi. Prima ar fi cea care presupune faptul că trebuie să vorbeşti clar şi cât mai tare, acoperind vacarmul celorlalţi. Vocea cea mai puternică se transformă automat în cea mai credibilă, iar „deţinătorul” în liderul grupului, te lămuresc psihologii. Dar nu ajunge să vorbeşti tare, trebuie să şi repeţi mesajul ca să se întipărească în mintea ascultătoriulor până la a se confunda cu propriile păreri. Ţi se pare că sună a manipulare? Păi, cam e, dar asta nu înseamnă că e nepărat ceva rău. Orice comunicare verbală sau nonverbală (gesturi, de exemplu) are în primul rând rolul de a convinge interlocutorul, de a-l supune. Şi da, recurenţa transformă mesajul într-un fel de incantaţie, auditoriul fiind vrăjit de ceea ce spui. Dar să nu crezi că ai chiar o baghetă magică! Dacă ideea ta nu e bună de nimic, o poţi repeta la nesfârşit, că nu va avea nici un efect.

Un studiu efectuat de psihologul Kimberlee Weaver a arătat că dacă o persoană îşi repetă părerea de trei ori într-un timp scurt (o întâlnire, de exemplu) are şanse de 90% să-şi impună ideea în faţa membrilor grupului. Mecanismul e următorul: suntem obişnuiţi să strângem păreri, să le confruntăm mai apoi şi să tragem o concluzie. În momentul în care cineva repetă aceeaşi idee, atunci sistemul de cumul este eliminat automat, iar concluzia e evidentă – cel care te-a bătut la cap este genial!

Şuntează legea turmei. Nu te lua după alţii!

La un concert, nu ştii cum, dar ajungi să te dai în vânt după acea formaţie şi urli cât te ţin puterile, cu toate că, în mod normal, genul acela muzical nu este tocmai pe placul tău. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă te afli în mjlocul unui grup mai mare de amici şi mai mulţi propun să mergeţi într-un club care nu-ţi place. Te vei supune deciziei majorităţii fără comentarii… Există o mulţime de studii despre felul în care invidivul tinde să se „topească” în mulţime, şi despre cum se transformă radical, până la ajunge la acte de violenţă (revoltele de exemplu). Cea mai susţinută teorie în acest caz e cea a lui LeBon, psiholog şi autor al cărţii Psihologia Mulţimilor, care susţine că o persoană aflată într-o mulţime îşi pierde individualitatea, adoptând comportamentul imensului grup din care face parte. De acolo şi denumirea de legea turmei. Pentru ca tu să nu te laşi dusă de val, nu uita această teorie şi nu ceda în faţa opiniei majorităţii. Acelaşi psiholog spune că o persoană care renunţă în faţa celor mulţi o să resimtă mai apoi tot felul de frustrări din cauză că nu a reuşit să se impună. Deci, stai cât mai departe de „grămezi” de oameni şi, mai ales, nu te dezice de părerile şi gusturile tale chiar dacă mai mulţi îţi spun că nu e bine ce gândeşti sau faci.

Convinge bărbaţii cu digitalul!

Dacă vrei să transmiţi o informaţie importantă unui bărbat e cel mai bine s-o faci via mail şi să nu uiţi să te rezumi doar la ideea de bază, fără să baţi câmpii cu graţie şi fără să deviezi de la subiect. În cazul în care eşti nevoită să convingi o femeie, psihologii te sfătuiesc să faci fix invers! Adică invit-o la cafea şi pălăvrăgeşte mult, foarte mult, încercând să-i atingi coarda sensibilă. Vei reuşi în acest fel să te faci auzită!

Psihologii Guadagno and Cialdini au ajuns la concluzia că există mari diferenţe de gen când vine vorba de modalitatea eficientă în care trebuie transmis un mesaj (studiu apărut în publicaţia de specialitate Computers and Human Behaviour). Mai exact, în timpul unei conversaţii faţă-n faţă, femeile vor încerca să transforme interlocutorul într-un prieten, iar bărbaţii într-un adversar… învins. În mediul virtual însă, poziţiile se inversează – femeile nu sunt atente la mesajul transmis decât dacă este „încărcat” de sentimente şi senzaţii, pe când bărbaţii îl bagă la cap rapid pentru că în lumea electronică interlocutorii nu mai prezintă nici un pericol.

Vrei să câştigi totul? Nu ameninţa!

Evident că ştii că ar trebui să comunici calm şi diplomat dacă vrei să obţii ceva, dar asta nu te împiedică să sari la gțtul celui din faţa ta (verbal, evident) când vezi că nu înţelege de vorbă bună. Ţi se pare chiar normal să fie aşa – omul se încăpățânează să nu coopereze! Lucrurile nu stau chiar cum le vezi tu. Psihologii M. Deutsch şi R. M. Krauss, autori ai studiului Studies of Interpersonal Bargaining. The Journal of Conflict Resolution, îţi dezvăluie faptul că suntem programaţi genetic pentru conflict şi chiar îl căutăm cu lumânarea pentru ca să mai descărcăm puţin din stres şi nemulţumiri. Şi mai e ceva – aşa cum tu simţi că celălalt nu are chef să coopereze, aşa şi partea adversă este conştientă de faptul că tu eşti pe cale să „explodezi”. Deci, oamenii nu sunt făcuţi să cedeze, dar pot învăţa să se ţină în frâu dacă realizează că vor câştiga totul.

Cei doi psihologi au supus o un grup la un experiment foarte simplu, dar foarte grăitor. O parte dintre ei se ocupa cu drumurile şi alţii cu o fabrică care trebuia să transporte marfa pe acele drumuri pentru a ajunge mai repede la destinaţie. Şi cum „time is money”, patronii trebuiau să convingă încăpăţânaţii deţinători de drumuri să le permită trecerea. Negocierea a început lin şi s-a terminat urât, cu o ceartă inutilă din care nimeni nu a avut nimic de câştigat. Mai multe grupuri de persoane din diferite medii sociale au trecut prin acest experiment, rezultatele fiind mai mult sau mai puţin… aceleaşi, dar au existat şi excepţii, cei care au ştiut cum să lase de la ei pentru a obţine ceea ce vor.

Psihologii te sfătuiesc să ai răbdare în negocieri şi să identifici un punct sensibil al persoanei din faţă pe care-l poţi exploata în favoarea ta. În general, pe femei le convingi dacă abordezi mai personal problema, cu o poveste de exemplu. Dar cum bărbaţii nu se prea lasă impresionaţi, mai bine demonstrează-le cu argumente solide şi fără nici o urmă de dulcegărie că meriţi ceea ce ceri. Nu este atât de greu pe cât pare la prima vedere!


Comments

comments