Cu mixerul la purtator sau de ce e gatitul o placere

By  | 

Nu găti pentru că trebuie să mănânci, nu găti pentru că dragostea lui trece prin stomac și vrei să-l impresionezi, gătește pentru tine și pentru sufletul tău.

 

Mă întreb, oare și grădinarilor li se întâmplă să o zbughească în rondurile de flori și să pună în aplicare ceva ce au citit? Oare se gândesc: da, o să comand semințele alea chiar acum, o să tund pomișorul acesta imediat, o să plantez portocalii ăia mâine la prima oră, așa cum eu, atunci când văd un anumit tip de pește la piață sau atunci când citesc despre o rețetă nouă pentru cotlet de miel, îmi zic instant: da, o să gătesc asta! Dorința aia nestăpânită de a acționa, îndemnul atât de convingător de a trece la treabă, de a aprinde cuptorul și a toca solzișori ceapa, fredonând printre dinți o melodie veselă. Oare și grădinarilor li se întâmplă să simtă așa?

Nu știu alții cum sunt cu hobby-urile lor dar eu una mă dedic trup și suflet, pentru că doar așa poți culege toate roadele. Atunci când ceea ce faci izvorăște dintr-o pasiune profundă pentru lucrul respectiv, nu ai cum să nu te simți îmbogățit, indiferent dacă rezultatele sunt pe măsura așteptărilor. Nu contează că mi s-a lipit sosul de cratiță sau că mi s-a dezumflat budinca, procesul în sine de a le pregăti mi-a conferit bucuria și plăcerea de care aveam nevoie. Desigur, o budincă țanțoșă, țintind spre înalturi, mi-ar fi făcut treaba mai ușoară, dar nu le putem avea pe toate. Ca în filmul acela, Julie și Julia, unde Julie (interpretată de actrița Amy Adams) își propune ca într-un an să facă toate rețetele din Mastering the Art of French Cooking, opera celebrei bucătărese Julia Child (interpretată epocal de Meryl Streep). Nu toate sunt lapte și miere, uneori bucătăria ei arată ca după un al treilea război mondial, alteori papilele gustative ale soțului ei fac temenele în fața măiestriei ei, dar ceea ce contează până la urmă este că, trecând peste depresiile pasagere datorate de un ou care nu vrea să fiarbă sau un crab pe care nu se îndură să-l gătească de viu, pasiunea ei pentru gătit, liniștea și împlinirea de sine pe care o simte după fiecare reușită o fac să-și ducă la bun sfârșit planul. 524 de rețete mai târziu, Julie era o alta: mai puternică, mai sigură pe sine și pe ceea ce poate, mai încrezătoare, mai convinsă de ceea ce vrea să facă în viață. Iată ce poate să facă un simplu hobby, dacă îl urmezi cu stoicism și nu uiți următoarea chestie: poți face orice! Chiar și boeuf bourguignon

Terapie prin bucate aburinde

Am descoperit gătitul ca pe o bună activitate care îmi permitea să las serviciul la ușa bucătăriei și să mă relaxez cu ceva ce treptat treptat a început să-mi intre pe sub piele. Nu a trecut multă vreme și am început să devorez cărțile de bucate, nu neapărat pentru rețete, cât și pentru a afla ce condimente îmbogățesc gustul căror mâncăruri, ce vinuri merg cu ce tipuri de carne, chiar și ce gadget-uri cu scop gastronomic au mai apărut pe piață. Trebuie să recunosc că am cheltuit banii pe care îi economisisem pentru o nouă pereche de pantofi, pe un robot de bucătărie ultima generație cu ajutorul căruia să pot găti mai sănătos și mai creativ.

Cele mai tari aplicatii de gatit

Apropo de sănătos, noul meu hobby m-a ajutat și în privința asta. Până nu demult eram probabil cea mai puțin indicată persoană pe care să o întrebi chestii legate de nutriție. Legumele nu mi-au plăcut niciodată prea mult, fructe mâncam când îmi aduceam aminte, iar friptura o preferam gătită în ce mai nepotrivit fel cu putință. Azi nu aș mai putea trăi fără legume iar la supermarket merg ca la bibliotecă, nu mă las până nu citesc toate etichetele chestiilor pe care vreau să le cumpăr (dacă întâlnesc în calea mea vreo chimicală a cărei denumire nu pot să o pronunț, nu mai cumpăr produsul respectiv).

Atunci când am ales să fac pasul de la datorie stereotipă la hobby cu acte în regulă, mi-am dat seama cât de multe obțin în urma acestei activități: îmi dezvolt memoria, atenția, puterea de concentrare, aflu mai multe despre ce pot să fac și de ce sunt capabilă. Jennifer Creer, autoare a cărții Ocupational Therapy and Mintal Health spune că ”orice tip de activitate sau hobby te ajută să explorezi și să descoperi mai multe despre propriul tău potențial.” Faptul că vrei ceva mai mult decât o simplă omletă în tigaie e un semn că vrei (și poți) să te autodepășești și în alte domenii. Faptul că ai făcut tot posibilul să-ți iasă rețeta aia tradițional franțuzească de cocq au vin arată că ești la fel de dispusă și să lupți pentru un post mai înalt în companie, trebuie doar să-ți conștientizezi puterea și pregătirea.

Desigur, nu e de ajuns să iei în brațe o carte de bucate și să speri să ajungi marea directoare. Ceea ce contează e dezvoltarea ta intrapersonală, cognitivă dacă vrei. Sunt atâtea fațete ale artei culinare încât nu ai avea cum să te plictisești vreodată (exceptând momentele în care trebuie să strângi și să speli vasele). Eu una simt că fiecare sos iute pe care reușesc să-l fac exact așa cum trebuie e o operă de artă (cine știe cât de greu obții un sos foarte iute, dar nu prea iute ci doar potrivit de iute, înțelege exact la ce mă refer).

Și mai e o chestie, cireașa de pe tort, ca să fiu în ton. Atunci când mă vede în bucătărie, prietenul meu crede că ”muncesc ca un sclav pe plantație” printre atâtea oale și crătiți, când eu de fapt fac ceva ce îmi place. E ca și cum aș câștiga puncte în plus la el… pe gratis


Comments

comments