Cine are nevoie de terapie?

By  | 

Dilemele existențiale sunt expuse și disecate la vedere, pe Facebook. Dramele sentimentale se consumă pe Tinder, iar rebeliunile contra părințilorle le poți identifica simplu, cu o căutare după hastagul #hatemyfamily. Cu toate fricile și bucuriile… pe față și worldwide, ne-am putea întreba, pe bună dreptate, cine mai are nevoie de terapie?

Cunosc oameni care merg de ani buni la terapie. Alții cărora li s-a părut „la modă” să își caute un life coach care să îi îndrepte în direcția potrivită în viață și carieră. Dar știu și persoane care au apelat la un psiholog abia după ce depresiile din viața lor au luat amploare, iar sfatul prietenilor, ajutorul rudelor și al cunoscuților bine-intenționați n-a mai avut nici un efect. Dacă ar fi să fiu sinceră până la capăt, mă gândisem că, realist, practica mersului la psiholog nu mai poate fi atât de populară, într-o epocă în care, pe feedul de Facebook, asist zilnic la discuții despre despresii postantale, tratamente naturiste, despărțiri, regăsirea de sine, iar citatele inspiraționale sunt mai des postate pe Instagram decât pozele cu pisici.

„Statistic vorbind, în prezent, numărul persoanelor care merg la psiholog sau la terapeut este cu mult mai mare decât în urmă cu zece ani”, spune sociologul Gabriela Militaru. „Un prim motiv pentru care oamenii care apelează la ajutorul unui consilier pe probleme psihice sunt mai mulți acum este inadaptarea la ritmul alert ale vieții curente. Deși cei mai mulți oameni sunt încântați de evoluția tehnologiei, efectele negative ale acesteia se văd în echilibrul lor psihic. Bullying-ul, dependența de internet, scăderea stimei de sine sunt doar câteva dintre problemele pentru care oamenii au nevoie de ajutor specializat.” De ce avem nevoie de un psihoterapeut sau un psiholog cu care să vorbim, în epoca în care social media ține loc și de oglindă, și de prieten, și ne oferă, chiar și nesolicitat, zeci de sfătuitori și critici? Sau poate tocmai de de aceea avem nevoie?! „Din punctul meu de vedere, oamenii simt o pornire înnăscută față de conectare, iar această nevoie nu este satisfăcută prin canalele de social media. În online, putem cel mult să comunicăm, ceea ce este foarte bine și extrem de sănătos. Dar nu și suficient. Noi toți purtăm în lumea noastră interioară dorința ca cineva să ne vadă, să ne audă și să ne simtă, dincolo de ecrane frumos colorate sau template-uri moderne”, subliniază și Gáspár György, psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional. Nu ne aud doar prietenii? Nu ar fi suficient să ne plângem despărțirile la telefon? „Eu cred că fiecare trebuie să apeleze, la un moment dat, la ajutor specializat. Mai ales dacă simte că de unul singur nu reușește să își definească și mai ales să își rezolve niște probleme. Așa cum avem nevoie de o igienă a corpului și de o minimă grijă și întreținere a corpului, la fel avem nevoie și de o igienă și întreținere a minții. Iar psihologul la asta ne ajută: să ne curățăm și să ne punem în ordine mintea. Asta în condiții de funcționare normală a vieții. Dacă intervin traume (despărțiri, divorțuri, pierderea unui membru al familiei, pierderea locului de muncă), mersul la psiholog este cu atât mai necesar”, spune Olivia, o pacientă de 38 de ani care deja a schimbat câțiva psihologi.

Bravade online = temeri offline?

„Un al doilea motiv important pentru care un număr tot mai mare de oameni se adresează psihologilor este acela că a crescut încrederea în serviciile specializate”, subliniază sociologul Gabriela Militaru. „Problemele legate de dezvoltarea personală au existat, în sine, din toate vremurile. Cu toate acestea, gradul de conștientizare a acestora și încrederea pe care oamenii o aveau în terapeuți era la cote extrem de reduse. Mai mult decât atât, cei care alegeau sa meargă la psiholog erau oarecum stigmatizați și marginalizați de cei din jur. Cu siguranță, nevoia de autodescoperire s-a accentuat în ultimele decenii, grație spațiului media, în care oamenii sunt încurajați să vorbească liber despre problemele lor.”

Și cum rămâne cu permanenta nevoie de validare a propriilor păreri, acțiuni și apariții, atât de acută în mediul virtual de astăzi? Cu acele discuții în care o relație (fie ea de prietenie sau sentimentală) pare că ține de un „like” dat sau nu la timp? „În online încă nu există suficiente reguli. Este foarte multă informație, care, din păcate, rar se întâmplă să fie și în totalitate corectă. Ca atare, poți fi extrem de ușor rănit sau abuzat. Lumea virtuală se confundă cu o criză mare de empatie și cu un deficit major de compasiune. Și utilizatorii simt asta, de aceea caută adevăratele forme de conectare în offline”, explică Gáspár György subliniind faptul că, în era ultratransparenței pe rețele sociale, încă ne căutăm liniștea și înțelegerea pe o canapea de psiholog, între patru ochi. „Mie mi se pare că oamenii au înțeles, în sfârșit, că e un lucru cât se poate de normal să te declari din când în când depășit de problemele tale și să nu mai încerci să le ascunzi sub preș. Și, mai ales, să nu te minți singur că ai o viață perfectă, ca în pozele cu multe filtre de Instagram și să recunoști cinstit că, uneori, ai nevoie de ajutor. Aș spune că nu e o modă mersul la terapeut în zilele noastre, ci un act de curaj care ar trebui să fie, de fapt, un act de normalitate”, spune și Cristina, 40 de ani, mamă a unei fetițe, care a apelat atât pentru ea, cât și pentru copilul său, la terapie.

Citește continuarea materialului în ediția de august a revistei Cosmopolitan România.

Text: Alina Aliman.

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *