Ce este copilul-bumerang

By  | 

Practic, e vorba de tinerii care, loviți de criză și cu joburi cu viitoruri incerte, preferă să se întoarcă în casa părintească. 

Acum zece ani, un tânăr care se întorcea la “cuibul părintesc” după facultate era considerat în cel mai bun caz băiatul mamei, iar o femeie… fată bătrână. Astăzi, în schimb, din ce în ce mai mulţi tineri aleg să se înapoieze în casa în care au crescut pentru a putea face faţă “ravagiilor” crizei mondiale.

Studiile sociologice au demonstrat că fenomenul denumit copiii-bumerang a luat amploare în ultimii ani, ajungându-se la un maxim istoric. Astfel, în 2009, la nivel mondial, un cuplu de părinţi din şapte au fost nevoiţi să-şi reprimească copilul “lovit” de recesiune, aflăm dintr-un articol al agenţiei de presă Newscom.

SEMNE ÎNGRIJORĂTOARE

Un studiu efectuat de către Jobtrak.com, site dedicat studenţilor internaţionali aflaţi în căutare de joburi, a concluzionat că numărul copiilor-bumerang s-a dublat în ultimii 50 de ani, acesta ajungând de la 20% la 40% la nivel mondial.

Ce este criza varstei de mijloc

Dar vestea îngrijorătoare e că 60% dintre studenţii intervievaţi online de către Jobtrak.com au spus că intenţionează să stea cu părinţii după ce vor absolvi facultatea şi nu mai pot sta în campus, iar asta înseamnă că în doar câţiva ani numărul copiilor-bumerang îl va depăşi pe cel al tinerilor care reuşesc să se întreţină singuri.

Care sunt motivele pentru care studenţii se întorc acasă? “De vreme ce preţurile caselor cresc, iar studenţii se trezesc datori la bănci pentru taxele de şcolarizare, nu e aşa de surprinzător faptul că fenomenul copiilor-bumerang ia amploare”, susţine Duncan Ingram, senior vice president al BTopenworld, companie de cercetare a pieţei forţei de muncă.

ÎNAPOI ACASĂ. GHID DE CONVIEŢUIRE CU PĂRINŢII

E normal să fii frustrată la gândul că ai pierdut libertatea de care te bucurai în timpul facultăţii, când locuiai în cămin, dar asta nu-ţi dă dreptul să nu te porţi frumos cu părinţii tăi. Până la urmă trebuie să realizezi că, vrei – nu vrei, depinzi de ei.

4 tineri pacalesc criza in mod creativ

Primul lucru pe care trebuie să-l faci odată întoarsă în casa lor e să-ţi renegociezi statutul. Nu mai eşti copila răsfăţată, ci un adult în toată regula care e normal să aibă aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi ei. Convoacă-ţi părinţii la o discuţie sinceră şi roagă-i să-ţi explice ce aşteptări au de la tine şi ce-i deranjează la comportamentul tău. Spune-le şi tu apoi ce ai pe suflet.

Cât timp stai la ei, încearcă să faci economii şi să cunoşti cât mai mulţi oameni din domeniul tău. Nu ştii niciodată de unde o să sară jobul-minune.

VIITORUL APARŢINE ADULTESCENŢILOR

Psihologii spun că fenomenul copiilor-bumerang e doar începutul şi că nu va trece mult timp până când familia modernă se va confrunta cu un val de adultescenţi, tineri care nu se grăbesc să-şi câştige singuri traiul şi preferă să fie întreţinuţi de părinţi până în momentul în care sunt siguri că îşi pot permite o viaţă decentă departe de casa în care au crescut.

Plan de supravietuire in vremuri de criza

Asta înseamnă că, în doar câţiva ani, perioada de maturizare se va finaliza la o vârstă mult mai înaintată, cam pe la 35 de ani, susţine antopologul Barbara A. Mitchell, profesor la Universitatea British Columbia, din Burnaby, Canada.

Astfel, adultescenţii vor ajunge părinţi abia în jurul vîrstei de 40 – 45 de ani şi bunici pe la vârsta de 70 de ani, iar diferenţele şi conflictele dintre generaţii se vor acutiza.

Text: Anca Rusu

 


Comments

comments