Cine esti fara jobul tau

By  | 

De ce nu trebuie să-i dai voie jobului să se infiltreze în toate ariile vieții tale.

E vineri seara și ești la un pahar de vin cu prietenele tale. Când îți vine rândul să le povestești ce-ai mai făcut în ultima vreme, nu te poți abține să nu relatezi doar întâmplări legate de serviciu: neplăcerile pe care ți le provoacă o colegă nesuferită, proiectul interminabil care-ți mănâncă toate orele libere, pasiunea mai mult sau mai puțin serioasă pe care ai făcut-o pentru un tip de la HR etc. De fapt, despre orice s-ar vorbi la masă, tu reușești să întorci conversația către… job, pentru că, până la urmă, doar acolo ți se întâmplă lucrurile cele mai interesante. Observi un șablon aici? Vezi tu, există o linie teribil de fină între a fi foarte pasionat de jobul tău și a-i permite să se transforme în cel mai important lucru din viața ta, fără de care ți-ai pierde instant echilibrul și stabilitatea, și nu mă refer doar la aspectul financiar, ci și la cel emoțional și mental. Iată de ce programul tău de lucru chiar ar trebui să se termine la ora șase.

De ce ne influențează atât de mult carierele noastre?

Încă de mici suntem învățați să ne gândim, mai mult sau mai puțin ipotetic, la viitorul nostru traseu profesional. Gândește-te doar la numeroasele dăți când ai fost întrebată de familie, cunoștințe, prieteni ”și, ce vrei să te faci când vei fi mare?”

Noțiunea de ”ce vrei să fii” apare, deci, în copilărie, și devine o constantă importantă pe tot parcursul liceului și facultății, când ți se spune ”să pui mâna pe carte, pentru că altfel nu ajungi nimic în viață”, pentru a se concretiza în momentul în care intri pe piața de muncă și îți alegi profesia.

Din punctul acesta de vedere, nu ar trebui să ne mire că jobul ajunge să se infiltreze în viața noastră din toate părțile, mai ales că, așa cum spune Tina Margaritis, psiholog și consultant de carieră, ”majoritatea dintre noi ne petrecem aproape tot timpul fie la serviciu, fie gândindu-ne la ce trebuie să facem atunci când ajungem la serviciu. Consumăm o grămadă de timp, energie și bani învățând și pregătindu-ne pentru a reuși în cariera la care aspirăm.” Când dai atât de mult din tine unui lucru, e inevitabil ca acesta să nu înceapă să joace un rol major în felul cum te percepi pe tine și propria identitate.

Viața la birou

Problemele apar atunci când jobul devine mai mult decât o parte din tine, transformându-se în centrul universului tău. ”Adesea, persoana pentru care cariera a devenit mai importantă și decât aerul pe care îl respiră este ultima care își dă seama de acest lucru. Oamenii din jurul ei sunt cei care observă anomalia”, remarcă Margaritis. ”Dacă și atunci când socializează în afara sferei laborale, nu se poate abține să nu discute despre muncă, sau și atunci când se bucură de un moment liber, îl umple tot cu activități legate de job, va dezvolta dificultăți în relațiile cu persoanele apropiate, care se vor simți inevitabil neglijate. Nimeni nu vrea alături un workaholic sau o persoană căsătorită cu propriul job”, atenționează Margaritis.

Daniela Cristescu, 32 de ani, se identifică în aceste simptome, pentru că o descriu pe ea cea de acum câțiva ani. Lucrând ca asistent executiv, Daniela recunoaște că își dorea succesul în carieră mai mult decât orice pentru că vroia să-și demonstreze sieși că e capabilă de asta. Pentru că alesese să facă o școală de pregătire post-liceală, în loc să meargă la facultate, s-a încăpățânat să le demonstreze scepticilor că își poate găsi un job bun și de succes și în aceste condiții. Nu a durat mult și ambiția ei profesională s-a transformat în obsesie, acaparându-i întreaga existență. ”Nu mai aveam timp de hobby-uri, de viață personală, de prieteni, de relaxare. Tot ce se întâmpla în viața mea era, într-un fel sau altul, legat de muncă.”

Eul personal vs. eul profesional

Să-ți transformi jobul în scopul suprem al vieții tale este periculos pentru că, dacă îl pierzi, te pierzi pe tine, îți pierzi echilibrul. Asta a simțit pe pielea ei Daniela atunci când, după doi ani de muncă la foc automat, a fost dată afară pentru că postul ei devenise redundant. ”Am descoperit că rolul meu de la muncă era cel care mă definea. Eram Daniela Cristescu, Asistent Executiv. Brusc m-am trezit că eram Daniela Cristescu, Semnul Întrebării. Mă simțeam pierdută.”

Ca să nu ajungi într-o situație similară, Margaritis spune că e mai important să te focusezi pe ceea ce vrei să devii ca persoană, nu pe ceea ce vrei să faci. Gândește-te la toate celelalte aspecte ale vieții tale, familia, prietenii, spiritualitatea, relațiile sociale, și notează-ți pe o foaie de hârtie cum ți-ar plăcea să fii, ce ți-ar plăcea să schimbi și unde ai mai avea de lucrat etc. Apoi gândește-te la cât timp dedici fiecărui domeniu în parte. Îți dedici 90% din timp jobului? Nu-i de mirare că ieși pe minus la celelalte capitole. Deci, fie că ți-ai dori să fii o prietenă mai bună sau o iubită mai atentă, îndreaptă-ți mai mult atenția către tine ca persoană, ca individ, și nu către ceea ce faci profesional vorbind. Doar așa îți poți recăpăta echilibrul și te poți redescoperi.

Karen Adamedes, autoare a Hot Tips for Career Chicks, spune că poți împiedica această pierdere a identității personale construindu-ți o viață socială separată de cea de la job. ”Dacă cercul tău de prieteni e format doar de colegi de muncă, și ești forțată să părăsești jobul, pierzi în două părți – și profesional, și social -, ceea ce te lasă și mai zdruncinată. În plus, dacă oamenii cu care ieși sunt aceiași cu care te vezi la birou, nu-i de mirare că ai numai universul jobului în fața ochilor.”

Regăsește-ți și păstrează-ți identitatea

În primul rând, relaxează-te. Adamedes spune că prin simpla conștientizare a problemei, a faptului că ar trebui să-ți scindezi viața personală de cea profesională, ești pe drumul cel bun, putând cu ușurință să întorci macazul în avantajul tău, pentru a nu mai face aceeași greșeală a doua oară. Asta nu înseamnă că bați din palme și refaci echilibrul job/viață. Danielei i-au trebuit doi ani să se redescopere și să fie fericită în pielea ei, indiferent de traiectul profesional. ”Poți să ai o slujbă ok și să fii foarte bun la ceea ce faci, dar asta nu trebuie să ajungă niciodată să te definească. Calitățile ce te fac un om de valoare ar trebui să primeze, nu cele care te recomandă ca un angajat productiv”, spune ea.


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *