Astepti un bebe? Sa-ti spun ce te-asteapta

By  | 

Fie că programezi momentul la nanosecundă sau te ia prin surprindere, apariția unui copil îți resetează brusc existența!

Prietena mea se pregătește de naștere zilele astea. M-a întrebat deseori „Cum e?”. Nu nașterea, asta vezi prin filme și… ți-ajunge; e mai bine să nu te mai gândești în avans! Ținea să știe cum e când ți se schimbă statutul în cel de „mamă”. „E super!”, i-am răspuns, și n-am mințit deloc, însă mă mustră ușor conștiința că nu i-am dat niște „detalii minore”!

Alfa-mama

Îmi amintesc perfect ziua în care am devenit mamă. Mă simțeam a șaptea Minune a lumii. Ca și cum eram singura femeie din lume care a zămislit un OM. „Ce tare sunt!” Parcă și vedeam Breaking News-uri cu mine și Creația, paparazzi ascunși în toate cotloanele spitalului orbindu-mă cu blitz-urile și îmbulzeală la autografe… Când m-am trezit, eram în salonul de nou-născuți, pe o coloană sonoră ce avea să mă asigure că îmi ratasem șansa să ajung celebră… „Wow, a mea urlă cel mai tare! Eh, asta-i fata mamei!”

Cum ii spui ca esti insarcinata?

Chiar e greu?

Sigur, sunt familii în care bebelușul vine pe lume… cu tot cu bonă. „Internă”! Acolo totul e simplu: cei mici au o capacitate formidabilă de a-și stăpâni plânsetele și crizele de colici când mami vine aranjată și masată în tălpi, de la salon! „Ia uite ce copil cuminte are mamiii! E tot un zâmbet!” Dar asta se întâmplă doar la case mai mari. În realitate… adică pentru majoritatea dintre noi, maternitatea e un full-time job, și nu de 8, ci de 24 de ore. Fără pauze, fără concediu, fără protecția muncii… Numai tu ȘTII (deh, documentare asiduă timp de 9 luni, plus instinct matern în perpetuă dezvoltare!), numai tu POȚI (chiar dacă nu mai simți asta, după vreo trei… zeci de nopți dormite pe sărite) și numai tu FACI (deși, în prima fază, ajutoarele mișună prin preajmă)!

Urzeala tronurilor

Apariția unui nou membru în familie declanșează inevitabil și competiția cuscrelor, care au în sfârșit ocazia de a-și dovedi competențele. Amândouă sunt dispuse să-ți arate cum se crește copilul, după celebra metodă „Ce știi tu, habar n-ai! Eu am crescut „n” copii și am făcut treabă bună!” Desigur, se contrazic mai ceva ca politicienii la televizor, iar încercările tale de a face pace vor avea același succes ca negocierile sindicatelor cu patronatele. Oricât de tare te-ai ține pe poziție, nu poți să nu te întrebi, la un moment dat, dacă nu cumva ar fi trebuit să ți se dea interdicție să procreezi sau dacă e „safe” să te mai apropii de copilaș, la cât ești de „nepricepută”.

Prietenii

Selecție naturală! Cei fără copii (sau fără intenție să aibă prea curând!) vin o dată – de două ori, admiră de la distanță copilul (ca și cum s-ar teme să nu se răzgândească), te compătimesc de parcă ai fi soldat în Irak și te complimentează obsesiv (ca și cum tu n-ai fi conștientă cum arăți, cu ceva kilograme prin locurile esențiale, ochii de raton și cu părul „sauvage”). Cei care-și doresc copii, în schimb, năpustesc gălăgios ori la spital ori acasă și insistă să țină copilul, să-l hrănească și să-l schimbe („vă rog, simțiți-vă ca acasă!”), de parcă ar vrea să-și facă „training” pe-al tău, ținându-te, desigur, la curent și în detaliu, cu evoluția strădaniilor lor de a se înmulți (că tot ești în temă). Apoi mai sunt cei cu copii, aproape de-o seamă – căci e o tradiție să se dea „verde” la urmași în gașcă, pentru ca mai apoi să petreceți concedii gălăgioase în resorturi cu locuri de joacă – sau mai mari, care vin cu un aer de superioritate și-ți demontează cam toate teoriile și convingerile privind creșterea copilului TĂU! Nimic din ce ți-au spus medicii, cărțile sau instinctul, nu stă în picioare în fața „veteranilor” în ale puericulturii, experți în nutriție, neurologie și psihologie infantilă. După vizita lor, aproape că poți călca pe cioburi și nu simți nimic, întrebându-te din nou, panicată, cum de-ai putut face copii fără să ai și tu, ca ei, atâtea specializări.

Cum au slabit vedetele dupa sarcina

Discuțiile

Interlocutorul? Chiar nu contează. Important e să fie cineva în fața ta dispus să te asculte (sau măcar să se prefacă!). Pentru că tu vei vorbi NUMAI despre copil (orice încercare de a diversifica o conversație va duce inevitabil în același punct). Și nu oricum, ci cu detalii fine, chit că e vorba de metoda aleasă pentru eliberarea căilor nazale! Dacă simți că-ți pierzi „audiența” (deși nu pricepi de ce se întâmplă asta!), te pricepi de minune să revigorezi conversația, scoțând cu o viteză incredibilă telefonul pentru a-i arăta cele 2346 de poze făcute în primele 3 săptămîni, 4 zile și 11 ore de când s-a născut.

Și tăticul e ușor atras în cursa variațiunilor pe aceeași temă… și el vorbește non-stop despre copil: „Nu pot să dorm, că plânge copilul!”, „De când îl am pe ăsta mic, n-am mai ieșit la bere!” sau „Dragă, vezi că trebuie schimbat copilul!” Iar când vin musafirii (ăia care te compătimesc pe tine), el este privit ca un „erou”, un „zeu” trimis printre muritori să fie tată, atât pare de implicat și de priceput. Se angajează și el în discuțiile aprinse pe tema puericulturii, dar dacă nu ești suficient de vigilentă, s-ar putea să afli (în public, cum altfel!) cât de fascinantă i se pare lui operațiunea ce implică… pompa de muls (că deh, el a asamblat-o, ca un stăpîn al gadgeturilor ce se află!).

Frumusețea

I-aș putea spune ritual de frumusețe, dat fiind că-ți rămîn, totuși, acțiuni necesare precum spălatul pe dinți, dușul și hidratarea mîinilor (dacă n-ar crăpa de la atâta spălat înainte de fiecare interacțiune cu bebe, probabil ai renunța și la asta). În felul ăsta, baia cu spumă rămâne un lux – e fantastic cum copilul începe să plângă în momentul în care te-ai cufundat în apă și, eventual, ți-ai uitat și halatul pe sârmă… „Detectorul” bebelușului se mai declanșează și în momentul în care ai terminat de aplicat lac pe unghii, ai întins spuma de ras în vederea „defrișării” sau, mai rău, ai plasat un strat generos de ceară fierbinte pe piele! „Lasă”, îți zici, după ce adoarme bebe, îți faci cinste cu un ritual de frumusețe înainte de culcare, și te ții tare pe poziție. Dar te liniștești repede când, chioară de nesomn, confunzi pasta de dinți cu crema de ras a soțului, chit că nici măcar nu-ți stătea în cale.

Cum sa-ti pregatesti corpul pentru o viitoare sarcina

La coafor? N-ai decât să te duci dacă vrei să te auto-sabotezi! În primul rând, vei vorbi non-stop la telefon, să verifici dacă ordinele în privința baby-sitting-ului îți sunt ascultate. Colegele de scaun te vor privi ca pe o ciudată, iar încercarea ta de a face conversație le va confirma bănuielile, după ce vor fi aflat că „N-am mai fost la coafor de doi ani!”

Gura lumii

Vor răsuna din toate părțile voci binevoitoare care să-ți amintească obsesiv, printre altele, că „Trebuie, dragă, să-ți faci timp pentru tine, să nu te neglijezi!” Pe de altă parte, dacă printr-o minune reușești să îți scoți „față”, devii o mamă neglijentă, care pune propria imagine în fața copilului. Te îmbraci lejer, te judecă. Îți pui o rochie sexy, te judecă. Ești sedentară, te judecă. Mergi o oră la sală, te judecă. Îl alăptezi, te judecă. Îi dai lapte praf, te judecă. Îți găsesc nod în papură și te bântuie noaptea în somn. Cine? Cum cine, nu e evident? Mămicile din parc! Cu care intri în vorbă entuziastă, gândind că, în sfîrșit, cineva te înțelege… Așa e în primele minute, după care începe calvarul. Crede-mă, n-am văzut specie mai agresivă decât „mămica de parc”! Te ia ușor, te lasă să te simți confortabil, apoi te atacă violent, insultând până și piureul pasat din mâna-ți tremurândă din cauza panicii create după ce interlocutoarea, telespectatoare fidelă a lui Doctor Oz și membră activă pe 15 forumuri, ți-a spus că diversificarea se face „doar” cu cereale BIO la cutie. „La naiba”, îți zici, „trebuie să-i spun pediatrului meu să se pună la curent!” Pe bune, n-am plecat nici măcar o dată din parc fără procese chinuitoare de conștiință.

Relația de cuplu

Să ne înțelegem, nu mai sunteți un cuplu. Sunteți un trio! Și funcționați după ceasuri biologice diferite. Dar, cu puțin efort, veți reuși să vă mai dați o întâlnire-două (pe lună!), în dormitorul conjugal. O să fie ca-n liceu, doar că, în loc să fiți suprinși de părinți, veți fi întrerupți de scâncetul celui mic! Și, cel mai probabil, după ce-l liniștești și-l adormi la loc, constați că tati a fost mult mai rapid decât bebelușul. Dar nu-i nimic, aveți tot timpul din lume să vă recăpătați intimitatea, ș-apoi o să vă bucurați împreună când veți vedea din nou… două liniuțe roșii!


Comments

comments