Istoria costumului sport și ascensiunea lui în mainstream

By  | 

Odată cu pandemia, am dat rochia neagră de cocktail pe o pereche de mom jeans și cămășile scrobite din poplin pe un hanorac cu glugă. Costumul de sport (ca să nu-i spunem chiar trening) are o istorie lungă, și pe parcursul ei l-am văzut purtat de rapperi, gangsteri și personaje din filme cult precum Kill Bill, Sopranos sau The Royal Tenenbaums, de sportivi și de familia Kardashian.

Primele versiuni de costum sport

Primele variante ale costumului de trening (tracksuit), așa cum îl știm noi astăzi (pantaloni și jachetă cu fermoar, de aceeași culoare) au apărut în jurul anilor 1960, o formă de vestimentație iubită și populară printre atleți. Confecționat din bumbac, poliester sau material ca de prosop, treningul conserva căldura corpului înainte de competiții, ceea ce l-a făcut extrem de popular printre sportivi. Aparent, prima „ieșire“ pe scena vestimentară a producătorului de încălțăminte adidas a fost chiar colaborarea pentru un astfel de costum, realizată împreună cu sportivul german Franz Beckenbauer în 1967. Însă a mai durat aproape un deceniu pentru a face costumul sport acceptabil pe stradă, în afara pistelor de jogging. În jurul anului 1975 apar multe costume confecționate din velur (materialul la modă al acelor ani), care sunt adoptate rapid și purtate mult acasă (din motive de comoditate) și, timid, chiar și pe stradă. Tracksuit-ul devine o uniformă aproape obligatorie pentru sporturile de echipă și un element diferențiator important atunci când era vorba despre grupurile de suporteri. Câțiva ani mai târziu, poliesterul domină piața sport, urmat în anii 2000 de texturi tot mai light, cu protecție pentru soare, vânt, materiale care includ în țesătură inovații tehnologice, nanoparticule și chiar circuite care mențin temperatura constantă în interiorul pantalonilor sau jachetei.

Muzica rap l-a urcat pe scenă

Anii 1980 aduc pe scena muzicală și formațiile hip-hop, aflate în ascen-siune în topul popularității mondiale. Odată cu ele apare și un nou cod vestimentar: bluze de trening cu dungi sau logo-uri mari la vedere, asortate cu tricouri, lanțuri enorme aurii și șepci de baseball, look văzut frecvent în cartierele din Bronx, Brooklyn și Queens ale acelor ani. Băieții de Run-D.M.C au pus logo-ul adidas pe scena muzicală la propriu, dedicându-i chiar o melodie My Adidas, iar ei n-au fost singurii: au urmat The Beastie Boys, LL Cool J, Snoop Dog; scena rap s-a transformat rapid într-o enormă sală de sport. Retrospectiv, acum, dacă este să fim corecți, nu doar rapul a fost genul muzical unde am regăsit, de-a lungul anilor, costumele de trening purtate pe marile scene ale lumii. Comoditatea lui l-a făcut extrem de popular printre dansatorii de breakdance, iar pentru trupele britanice ca Oasis, Blur sau The Stone Roses, costumul sport (mai ales jacheta asortată unor jeanși) devenise un soi de simbol al apartenenței la clasa muncitoare. Mai mult decât atât, scena rave a ultimilor 30 de ani a fost invadată din belșug de bluze de trening (cu sau fără dungi), la fel ca multe dintre cluburile din Amsterdam, Londra sau Berlin.

Cinematografia și filmele-cult

Am putea spune că nici nu ni-l imaginăm pe Bruce Lee îmbrăcat cu altceva decât cu celebrul său trening — roșu (așa cum purta la emisiunea Longstreet pe ABC TV) sau galben, cu dungi, în clasicul kung-fu Game of Death (1978), referința preluată mai apoi și în mult mai cunoscutul Kill Bill: Vol.1 (2003) al lui Quentin Tarantino. Și că prima imagine care ne vine în minte atunci când vorbim despre Sopranos e cea a lui Tony în costumul său roșu. Curios lucru, treningul a devenit adeseori asociat în filme cu mafia și cu criminalii – gândiți-vă la Sopranos, Goodfellas, Reservoir Dogs, La Haine, The Departed. Sau, în alte producții hollywodiene marca Wes Anderson, cu tocilarii & personajele ciudate — The Royal Tenenbaums.

Din sălile de sport pe catwalkuri și pe stradă

Juicy Couture a făcut senzație atunci când a etalat, pe rafturile magazinele, costumele sport din catifea și velur în culori pastel. Brusc, de la Paris Hilton la Jennifer Lopez sau Britney Spears (care și-a îmbrăcat domnișoarele de onoare în treninguri roz pentru nunta cu Kevin Federline), cântărețele și socialites au început să vadă în tracksuit-ul reinventat un nou outfit potrivit vremurilor moderne. Cu siguranță, însă, apogeul vizionărilor unui logo Juicy Couture a fost atunci când, la începutul anilor 2000, surorile Kardashian au fost surprinse de către paparazzi în coloratele seturi plușate. Nici politicienii n-au scăpat de tentația comodității oferite de costumele sport: i-am văzut în trening pe Hugo Chavez, Fidel Castro, Jeremy Corbyn și chiar și pe Barack Obama, într-un look pe care criticii de modă l-au desființat cu fervoare.

Putem noi să glumim oricât, însă treningul, cu tot cu a lui conotație ușor negativă în limba română și cu atât de blamatele asocieri cu anumite categorii sociale, și-a făcut pe nesimțite loc în garderobele noastre. Nu doar de purtat acasă. Faptul că Nike și adidas au făcut colaborări cu designeri mari din lumea modei pentru colecțiile lor speciale (Stella McCartney, Supreme, Ricardo Tisci și alții) nu ne-a luat prea mult prin surprindere. Însă faptul că Gucci, Vuitton, Fendi, Prada, Christopher Kane sau chiar Hermès au inclus elemente sport în colecțiile lor este un semn clar că lumea modei s-a schimbat definitiv, iar treningul nu mai aparține doar unei culturi suburbane, ci se transformă, acoperit de logo-uri celebre, paiete și materiale prețioase, într-un look de fashionista (aproape) geek & intelectual. Hmm… și atunci ne întrebăm: ce-o fi vrut să spună Karl Lagerfeld când a afirmat că „Pantalonii de trening sunt un semn al înfrângerii. Pierzi controlul asupra vieții tale atunci când îți cumperi pantaloni de trening”?!

Text: Alina Aliman

Foto: Getty Images

Comments

comments

Leave a Reply

Logged in as Echipa 1616.ro. Log out?

Skip to toolbar Log Out