#NICIOSCUZA. Interviu Filip Ghiorghi 

By  | 

Ne place foarte mult proiectul #NICIOSCUZA, mai ales pentru că ne-a pus pe gânduri faţă de zecile de scuze pe care le folosim de-a lungul unei luni, unui an, unei vieţi. Apoi, pentru că, de fapt, este vorba despre oameni speciali, puternici, care şi-au depăşit limitele şi care ne pot fi modele… dacă le oferim această şansă.

Avem onoarea şi bucuria să vi-l prezentăm pe Filip. Şi pentru că, uneori, introducerile sau întrebările de început nu îşi mai au rostul, îl lăsăm pe el să se prezinte:

Ma numesc Filip Ghiorghi, am 47 de ani si de 24 de ani sunt utilizator de scaun rulant in urma unui accident cu bicicleta. Sunt instructor de viata independenta pentru persoanele dependente de scaun rulant. Am absolvit masterul la Politehnica – Echipamente pentru terapii de recuperare.

Sunt presedinte al Asociatiei Totul pentru Tine, organizatie neguvernamentala care desfasoara proiecte sociale si sustine participarea persoanelor cu dizabilitati la viata societatii.

Sunt membru in Biroul Federal al Comitetului National Paralimpic, Romania, reprezentand persoanele cu dizabilitati motorii.

De-a lungul vietii am practicat mai multe sporturi, cum ar fi: baschet, inot, atletism, tenis de masa, tenis de camp, dar dintre toate aceste sporturi, tirul cu arcul ma reprezinta. Asa ca, in urma cu 5 ani am inceput sa practic acest sport. Calculez fiecare miscare, fiecare respiratie, sageata perfecta care se indreapta catre centrul tintei. Incet, incet, acest sport a devenit mai mult decat o pasiune, s-a transformat pentru mine intr-un stil de viata.

De patru ani particip la competitii interne si internationale. Sunt campion national paralimpic la tir cu arcul. Am participat la numeroase competitii interne si internationale (Dubai, Almere -Olanda, Cehia, participarea la Campionatul Mondial de tir cu arcul – Germania 2015, Beijing – 2017, la Jocurile Mondiale Paralimpice – Sochi – Rusia, la Campionatul European de Tir cu Arcul – Franta).

In anul 2015 am devenit Instructor international grad II Tir cu arcul.

In anul 2016 am absolvit Scoala de Formare si Perfecționare a Antrenorilor si astfel am devenit primul antrenor de tir cu arcul in scaun rulant de la noi din țara.

Am participat la peste opt editii de maraton (42 km).

Sunt capitanul echipei Actiuni Impreuna, am participat la 18 editii ale Maratonului celor 24 ore de inot. O lecţie de viaţa, in mii de kilometri parcursi in apa. Asa poate fi descris un maraton de 24 de ore de inot de la Brasov.

Q: Momentele definitorii din viaţă ne sperie, de cele mai multe ori. Unii dintre noi devenim mai slabi, mai răi… Tu ai ales să devii mai bun şi mai puternic. Ce te-a motivat să alegi acest drum?

Am fost fortat sa merg pe acest drum: ACCIDENTUL. In vara anului 1993, veneam de la munca cu un grup de colegi pe biciclete, iar in comuna Baltati,  jud. Iasi, a trecut un tir pe langa mine si curentul format m-a impins cu roata de fata in bordura cazand cu capul de asfalt, iar prin rostogolire am venit cu spatele intr-un stalp de pe margine.

Ajuns la spital, trecand prin doua operatii, una la cap si una la coloana, mi-am promis că voi fi mai bun, ca voi privi viata dintr-o alta perspectiva, dar cu dorinta sa traiesc, am depasit perioada critica din viata mea.

Q: Ai început o viaţă nouă, cu multe coordonate noi. Ce ai fost nevoit să reinventezi, să reorganizezi ca să nu îţi limitezi viaţa de zi cu zi?

Am fost imobilizat la pat 5 luni, luni in care am dus acea lupta interioara cu mine, cu ce s-a intamplat, DE CE EU, rugandu-ma la Dumnezeu sa imi dea rabdare si sa ma calauzeasca pe drumul vietii cum crede el de cuviinta.

Am ajuns acasa, la casa parinteasca, dupa 10 luni de la accident mereu cu gandul la ce voi face si cum voi reusi sa ma reinventez. Am inceput sa duc lupta cu viata la un alt nivel. Sa imi conving familia si prietenii ca sunt acelasi om ca inainte de accident, doar ca ma deplasez altfel.

In ochii lor eram o persoana nepunticioasa care nu putea sa faca nimic si care nu era lasata sa faca nimic. Am schimbat termenii luptei. Acum duceam o lupta cu cei din jur, cum sa ii conving ca pot face multe lucruri doar din scaunul rulant. Cand familia era plecata la munca campului (doar 2-3 ore pe zi) nu suportau sa ma lase singur, eu ma urcam in scaunul rulant si puneam apa la animale, faceam mancare, iar cand ajungeau acasa nu le venea sa creada ca eu am facut toate acele lucruri. Avand mult mai mult timp la dispozitie fata de persoanele din jurul meu, prietenii veneau sa imi ceara parerea despre anumite lucruri si eu ii indrumam cum credeam ca este mai bine.

Asa m-am convins pe mine si i-am convins si pe altii ca sunt de ajutor celor din jur si nu sunt o leguma, cum ma considerau la inceput.

Q: Cum ai ajuns la sport? Ce înseamnă sportul pentru tine?

Imi place competitia. In spitalul de recuperare, kinetoterapeutul meu mi-a spus ca noi, cei cu Traumatisme Vertebro-Medulare(TVM), trebuie sa avem o viata de sportiv, sa muncim cel putin 8 ore pe zi. Asa am facut, mergeam primul la sala si plecam ultimul de acolo.

Dupa trei ani de la accident, am venit la Bucuresti pentru un consult la un medic renumit pentru a vedea ce se intampla de nu merg in picioare, cum a spus medicul de la Iasi care m-a operat.

Aici am suportat inca o operatie la coloana dar, fiind maduva spinarii ( nivelul leziunii T7-T8) atinsa, sansele erau minime.

In viata ai sansa sa alegi. Si eu am avut de ales.

Sa ma intorc la spitalul de la Iasi sa continui recuperarea sau sa merg la alte spitale din tara. Am ales sa merg in alte spitale si sa vad cum se lucreaza cu persoanele cu TVM. Am invatat multe, dar cel mai important a fost ca am invatat sa ma cunosc.

La spitalul din Bucuresti am fost selectat pentru o tabara pentru persoane cu dizabilitati unde am intalnit alte persoane in aceeasi situatie ca mine. Aici am invatat foarte multe si am concurat la primele mele concursuri (tenis de masa, alergare, tir cu arcul) si am descoperit ca pot sa inot.

Fiind o persoana activa, am fost chemat si in a doua tabara, de aceasta data ca instructor (Wow! Sa invat pe altii ce stiu eu).

Tot ca instructor am inceput sa lucrez la atelierul de scaune rulante, iar munca noastra mergea catre persoanele tinere care erau in situatii similare. Aici, eu si alti tineri am facut parte din prima selectionata a Romaniei pentru un meci de baschet in scaun rulant contra echipei Albaniei.

Am participat pentru prima data la Maratonul celor 24 ore de inot de la Brasov, am alergat pentru prima data un maraton de 42 de km. Acesta a fost inceputul.

Sportul pentru mine este un mod de viata.

Q:  Dar, cum ai ales tir cu arcul? Ai practicat multe sporturi înainte de tir cu arcul.

Da, dupa cum am spus, am inceput cu alergarile la crosuri, semimaratoane si maratoane, baschet in scaun rulant, tenis de masa, tenis, inot.

Acum 5 ani, am ales tirul cu arcul. Pentru a ne da seama ce sport ne reprezinta, trebuie sa incercam cat mai multe. Toate mi-au adus satisfactii, dar tirul cu arcul ma ajuta sa ma cunosc mai bine, sa lupt cu temerile mele interioare, sa lupt cu emotiile.

In tirul cu arcul, ca in tenis, castiga cel care este mai puternic mental, cel ce isi stapaneste emotiile. In tirul cu arcul este o vorba: ,,Nu tragi 72 de sageti, tragi o sageata de 72 de ori”.

Trebuie o concentrare maxima astfel incat si a 50-a sageata sau a 72-a sa o tragi la fel ca prima, aceasi pozitie, aceasi intindere, aceeasi emotie.

Q: Ai realizat multe lucruri prin acest sport. Eşti numărul 46 mondial. Felicitări. Povesteşte-ne despre câteva dintre reuşitele tale.

Am invatat sa ma cunosc mai bine. Prin sport incerc sa arat ca se poate, ca limitele ni le impunem singuri si eu sunt o dovada ca aceste limite pot fi depasite. Anul trecut am participat la Para Archery European Cup, Olbia Sardinia-Italia, unde am ocupat locul II la echipe si locul II la echipe mixt. O alta activitate de mentionat este aceea ca anul trecut am organizat impreuna cu Comitetul National Paralimpic, Romania, un campionat national de tir cu arcul si au venit 25 de sportivi cu dizabilitati. Unii dintre ei imi sunt adversari in competitiile nationale.

Q: Cum arată antrenamentul unui sportiv de performanţă? De câte ori te antrenezi?

Ma antrenez sase zile pe saptamana, cate doua antrenamente pe zi. In prima parte a zilei ma antrenez pentru forta si rezistenta la sala World Class Militari, iar seara ma antrenez pentru tehnica. Am nevoie de acest antrenament pentru ca sunt concursuri la care participam si de doua ori pe luna.

Q: Bănuiesc că ai întâlnit numeroşi oameni, de-a lungul practicării sportului de performanţă. Care dintre ei te-au marcat, te-au ajutat cel mai mult?

In fiecare actiune avem cate un idol. Si in sport ne ghidam dupa un model pe care vrem sa il depasim. Imi place foarte mult de Stephan Hansen, campionul mondial de tir cu arcul compound, care este atat de natural si are o tehnica de invidiat.

Q: Ai o asociaţie care promovează sportul. Ce ţi-ai dori să realizezi prin intermediul ei?

Sunt presedinte al Asociatiei Totul pentru Tine, organizatie neguvernamentala care desfasoara proiecte sociale si sustine participarea persoanelor cu dizabilitati la viata societatii.

Imi doresc foarte mult ca prin exemplul meu si prin intermediul asociatiei sa motivez cat mai multe persoane sa faca sport.

Am incheiat parteneriate cu diferite firme, pentru a ma sustine sa organizez actiuni concrete destinate persoanelor cu dizabilitati.

Echipa asociatiei tine seminarii si woksophuri pentru a motiva cat mai multe persoane sa faca sport.

Q: Ţi-ai pus o dorinţă la trecerea dintre ani? Dacă da, ne-o poţi împărtăşi?

Imi pun tot timpul dorinte, nu astept doar trecerea dintre ani. In fiecare dimineata cand ma trezesc imi spun: ce imi doresc eu azi?

Da, mi-am pus lista de dorinte cu ce vreau sa realizez anul acesta si ce doresc sa fac pana in 2020. Sa pot inspira si alte persoane cu sau fara dizabilitati, sa practice un sport.

Eu si echipa de tir cu arcul sa ne calificam la Jocurile Paralimpice de la Tokio din 2020.

Sa fim sanatosi, eu si familia mea, pentru a reusi sa duc la indeplinire celelalte doua dorinte.

Q: Anul acesta la ce concursuri te putem urmări?

Anul acesta, impreuna cu Comitetul National Paralimpic vom organiza doua Campionate Nationale de Tir cu Arcul – unul in sala, in luna martie, si unul in luna mai.

Voi participa la majoritatea concursurilor nationale organizate de FRTA si FRTAF, iar programul se gaseste pe arcusonline.ro.

In anul 2018 voi participa la trei competitii internationale.

02-10.06 – CUPA EUROPEANA PARALIMPIC -1leg OLBIA / ITALIA

01-08.07 – CUPA EUROPEANA PARALIMPIC 2nd leg, SEN-R/C NOVEMESTONAD / CEHIA

11-19.08 – CAMPIONAT EUROPEAN PARALIMPIC-SEN-R/C PILZEN / CEHIA

Q: Mulţi oameni (printre care recunosc cu ruşine, şi eu) îşi găsesc tot felul de scuze pentru a amâna ziua în care vor alerga sau vor merge la înot sau vor face orice fel de activitate sportivă. De ce crezi că nu ne găsim motivaţia?

Ne este mai usor sa stam in fata televizorului sau a calculatorului decat sa alergam. Ne trebuie un pic de vointa pentru a iesi din zona de confort si a ne apuca sa facem sport.

Q: Ce le spui mereu celor care nu fac sport?

Nu cred ca trebuie sa spun nimanui sa faca ceva ce nu isi doreste, dar vazandu-ma pe mine si alte persoane ca fac sport, poate isi gasesc si ei motivatia de a merge la o sala sau de a alerga prin parc.

Citeşte şi: #NICIOSCUZĂ – campania de responsabilitate socială

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *