Hernia de disc lombară – durerea de spate care ne dă bătăi de cap

By  | 

Durerile în zona lombară, care evoluează de obicei în pusee declanşate de efort, frig, umezeală sau chiar mers mult pe jos, pot trăda debutul unei hernii de disc lombare. Pe măsură ce boala avansează, aceste episoade devin din ce în ce mai dese, mai grave şi mai rezistente la tratament. În momentul unei hernii de disc constituite, simptomele principale sunt durerea pe picior, furnicături, amorțeală, ca urmare a compresiunii unei rădăcini nervoase.

Prin numărul mare de cazuri și prin intensitatea durerii produse, hernia de disc este considerată drept una dintre cele mai serioase afecțiuni neurologice.

 Cauzele herniei de disc

“Hernia de disc reprezintă alunecarea unei părți a discului intervertebral de la locul său și migrarea in canalul rahidian. Acest disc intervertebral are rolul unui amortizor și este format dintr-o porțiune exterioară numită inel fibros și o parte centrală, gelatinoasă, nucleul pulpos. Încă după vârsta de 26 de ani, nucleul pulpos începe să se deshidrateze și iși pierde elasticitatea. Hernia de disc apare ca un eveniment acut, pe fondul unui proces cronic de uzură a discului, când inelul fibros se fisureaza și permite astfel nucleului pulpos să alunece în canalul spinal, unde apasă pe rădăcinile nervoase, determinând apariția simptomatologiei. Henia de disc poate apărea la orice nivel al coloanei vertebrale, cervical, toracal sau lombar dar cel mai frecvent ea apare la nivel lombar. Astfel, simptomatologia unei hernii de disc lombare este reprezentată clasic, de lombosciatică, durerea de spate care iradiază pe unul din membrele inferioare. Alte posibile simptome sunt reprezentate de tulburări sfincteriene (tulburari ale funcției urinare sau defecației), deficite motorii (paralizii) la nivelul membrelor inferioare, tulburări de sensibilitate la nivelul membrelor inferioare (amorțeli, furnicături)”, explică dr. Claudiu Matei, medic primar neurochirurg la Spitalul Polisano.

Hernia de disc poate fi o consecință a modificărilor degenerative care apar în contextul înaintării în vârstă, a sedentarismului, obezității sau ale anumitor malformații congenitale. Ca și în cazul altor afecțiuni, fumatul este un factor favorizant al herniei de disc.  Aproximativ 90% din hernii apar în regiunea lombară a coloanei.

Investigații recomandate

 Diagnosticul herniei de disc este suspicionat clinic și confirmat imagistic. O informație sugestivă pentru a detecta hernia de disc lombară o oferă modul în care debutează boala: acut, după un efort fizic intens, traumatism sau ridicări de greutăți cu durere localizată unilateral lombar cu iradiere pe membrul inferior, agravată de mișcare și ameliorată de repaos. Din antecedente, este important de aflat dacă au existat traumatisme recente, eforturi fizice intense, ridicări de greutăți sau dacă persoana în cauză are o viața sedentară, lipsind cu desăvârșire activitatea fizică”, explică medicul neurochirurg.

Pentru stabilirea unui diagnostic exact, sunt recomandate investigații imagistice. Radiografia de coloană este indicată mai ales pentru a exclude prezența altor afecțiuni cu care poate fi confundată, cel puțin clinic, hernia de disc. Acestea sunt, cu precădere, fracturi de coloană, spondilolistezis sau fracturi pelvine.

Rezonanța magnetică este investigația de elecție pentru hernia de disc lombară, evidențiind cu mare acuratețe această patologie. Se poate vizualiza foarte bine atât coloana, cât și celalate structuri: musculatura, ligamentele, rădăcinile nervoase, discul intervertebral”, spune dr. Claudiu Matei.

Există însă și situații când pacientul nu poate fi supus acestui tip de investigație, din diverse motive (implante metalice, caridiostimulator sau claustrofobie), alternativa fiind examenul Computer tomografic (CT), mielografie sau mielo CT.

”Computer tomografia (CT) poate oferi informații utile cu privire la structurile osoase, curburile coloanei, aspectul corpilor vertebrali, diametrul canalului rahidian, al orificiilor prin care rădăcinile nervilor spinali părăsesc coloana și, într-o mai mică măsură, oferă informații referitoare la părțile moi. Poate evidenția prezența unei patologii discale, dar cu o acuratețe inferioară examinării prin rezonanță magnetică. Mielografia constă în radiografierea coloanei vertebrale după administrarea prealabilă a unei substanțe de contrast prin puncție lombară, intrarahidian. Această metodă este o tehnică invazivă și se recomandă în situațiile când nu există posibilitatea efectuării examenului RM sau, ca investigație complementară, în patologii mai complexe”, spune specialistul.

Tratamentul herniei de disc

Scopul tratamentului este ameliorarea durerii și oprirea evoluției procesului etiopatogenic, în acest scop fiind folosită o paletă largă de terapii ce țin de diverse specialități medicale (medicină de familie, medicină internă, balneofizioterapie, ortopedie, neurologie și neurochirurgie).

”O mare parte din pacienții cu hernie de disc se ameliorează sub tratament conservator, fără operație. Un tratament conservator ar trebui să includă repaos relativ, cu evitarea eforturilor fizice mari, a ridicării de greutăți, a mișcărilor bruște, a ortostatismului sau a poziției sezânde prelungite, precum și medicamente antialgice, antiinflamatorii nesteroidiene sau steroidiene. O altă componentă a acestui tip de tratament sunt infiltrațiile epidurale, periradiculare, periarticulare, dar și aplicații locale de căldură sub diferite forme. Purtarea unei centuri sau corset lombar poate fi utilă uneori pentru o scurtă perioadă de 2-3 zile. Rezultatele cele mai bune se obțin când tratamentul conservator este condus de un medic specialist în recuperare, medicină fizică si balneologie. Tratamentul problemelor de coloană poate include, de asemenea, o gamă extrem de variată de terapii, incluzând osteopatia, chiropraxia, presopunctura sau acupunctura”, explică medicul.

Tratamentul chirurgical este recomandat în cazurile în care există un deficit neurologic progresiv, atunci când tratamentul conservator își dovedește ineficiența sau când hernia apasă pe mai multe rădăcini nervoase (sindromul de „coadă de cal“ cu tulburări sfincteriene, deficite motorii și de sensibilitate de diferite grade).

”Cea mai utilizată procedură chirurgicală utilizată în tratamentul herniei de disc este microdiscectomia, care constă în îndepărtarea materialului discal care lezează rădăcina nervoasa. Procedura se realizează cu pacientul în anestezie generală, minim invaziv, cu o incizie tegumentara de 1,8-2 cm, dupa un prealabil reperaj fluoroscopic, operația desfășurându-se la microscop, ceea ce produce o traumă minimă asupra țesuturilor și garantează o recuperare rapidă. Pacientul rămâne internat în spital doar 2-3 zile. Există însă și alte proceduri chirurgicale minim invazive, după aplicarea cărora pacientul poate părăsi spitalul în câteva ore. Procedeele endoscopice au revenit în atenție în ultimii ani, câștigând tot mai mult teren, deși indicațiile acestora rămân destul de restrânse. Este și cazul epiduroscopiei. Nucleoplastia este o alternativă terapeutică minim invazivă pentru pacienții cu hernii de disc fără fragmente libere detașate, la care tratamentul conservator a fost ineficient. Printr-o canulă, sub control radiologic, se introduce o sondă specială în discul intervetebral prin care se înlătură minime fragmente discale, fapt care va reduce presiunea din disc, eliberând rădăcina nervoasă de această presiune”, explică dr. Claudiu Matei.

Recuperarea după operație

După realizarea intervenției chirurgicale, pacienții sunt mobilizați în aceeași zi sau a doua zi și, cu ajutorul kinetoterapeuților, vor învața sa își îndeplinească activitățile de rutină fără suprasolicitarea coloanei vertebrale. Spitalizarea durează 2 sau 3 zile, pacienții își pot relua încet – încet activitățile zilnice obișnuite, ajungând ca  la 3-4 săptămâni postoperator să își reia activitatea. În această perioadă, medicii recomandă pacienților să nu ridice greutăți, să nu facă mișcări bruște, să nu stea foarte mult în picioare sau în șezut. Consultul și îndrumarea fizioterapeutului și kinetoterapeutului pot fi foarte utile.

Respectarea recomandărilor medicului, formulate individualizat pentru fiecare pacient, reprezintă una dintre condițiile esențiale pentru o recuperare ușoară și pentru reluarea activităților curente cu efort cât mai mic.

Citeşte şi: Dr. Nuraltay Emel: Managementul eficient al sarcinii

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *