Eu si tracker-ul meu de fitness

By  | 

Acest articol este pentru toate femeile care au început o frumoasă poveste de dragoste cu ceasul care le monitoriza activitățile fizice, doar pentru a ajunge inevitabil la o despărțire dureroasă. Mă rog, mai mult sau mai puțin.

E perioada aceea a anului când vara aproape s-a terminat și te uiți în jur și-ți dai brusc seama că ai mâncat nepermis de multă înghețată, M&Ms și plăcinte. Din nou. Abordezi problema ca orice adult cu scaun la cap, adică aruncând cu bani în direcția ei. Așa că investești într-un fitness tracker – un mini oracol care știe până și cele mai neștiute lucruri despre tine, de exemplu câți pași ai făcut într-o zi și câte calorii ai ars. Un prieten care vrea să te ghideze pe drumul cu mai puține kilograme.

Cele mai bune motive pentru a merge la fitness de grup

Anul trecut, cei de la QuickMobile, cel mai mare specialist în tehnologie din România, au declarat că vânzările smartwatch-urilor au marcat un avans de 340% față de nivelul înregistrat în 2014. Partea mai puțin plină a paharului. Aproape jumătate din posesorii de fitness tracker recunosc că nu le mai folosesc. Dacă te regăsești în poveste, citește mai departe, mai sunt câteva lucruri care ți-ar putea suna familiar.

Faza 1: Primii fluturi în stomac

Nici nu ți-ai pus bine tracker-ul de fitness pe mână că deja parcă te simți mai fit. Pretinzi că e un gadget discret – care ar putea fi oricând confundat cu un ceas normal. Dar asta e o minciună. Vrei ca oamenii să observe, să comenteze. Îți ții mânecile ridicate exact în scopul ăsta. Și cât de distractiv e noul tău prieten – zici că-l ai pe Stephen Fry prizonier în carcasa de plastic, gata oricând să-ți servească o multitudine de informații. De exemplu, ”Știai că dacă mergi până la imprimantă faci 47 de pași?” Nu, nu știam. E de-a dreptul fascinant.

Faza 2: Punctul culminant al obsesiei

Scopul vieții tale s-a cristalizat în sfârșit: nu vrei decât să-ți faci tracker-ul de fitness fericit. Te vezi cu prieteni la cină și nu ți-ai făcut totalul de pași pe ziua respective? Dai câteva ture în jurul mesei până ce gadgetul e satisfăcut. Te miști mai mult, mănânci mai bine și abia te poți abține să nu urli în față străinilor de pe stradă că chestia asta chiar funcționează! Începi să te uiți după alți posesori de astfel de ceasuri minunate: colega aia care urcă mereu pe scări, nu cu liftul; tipul ăla care iese la alergat după lăsarea serii. Ai intrat în club, gata. Iar prima regulă e că trebuie să vorbești numai despre asta, împărtășind cu partenerii tăi de activități fizice tot felul de cifre și numere: ”Am dormit 8 ore și 44 de minute!”, ”Am urscat 54 de trepte!” Nu vă ascultați unul pe celălalt, dar nu mai contează. Doar numerele sunt importante în stadiul ăsta.

Fitness – Cum iti alegi forma de miscare potrivita

Faza 3: Monotonia

Într-o zi îți moare bacteria și până să apuci să o încarci intervine un weekend în care-ți faci de cap din toate punctele nesănătoase de vedere. Nu ai nevoie ca tracker-ul să monitorizeze câte minute ai petrecut fiind activă, când știi sigur că nu ai nevoie decât de două ca să te deplasezi de la frigider înapoi. Nu știi ce alte aptitudini în afară de numărarea pașilor mai are tracker-ul tău pentru că asta ar însemna că i-ai citit manualul de instrucțiuni și nimeni nu face asta. Ai atins deja de câteva ori cei 10,000 de pași pe care ți i-ai propus. Nimeni în istorie nu și-a setat un țel mai mare. Ai doar două opțiuni în momentul ăsta: 1) îți propui mai mult și ratezi sau 2) îți propui mai mult și reușești, ceea ce înseamnă că trebuie să crești intensitatea la nesfârșit, până ce ajungi să fii nevoită să mergi pe jos 24 de ore încheiate fără să mănânci sau să bei, ceea ce, într-un final, te va omorî. În plus, Stephen ți-a tot repetat aceleași statistici încontinuu de ceva vreme și, dacă e să fii sinceră, a cam început să te plictisească.

8 mituri false despre fitness

Faza 4: Paranoia

Lucrurile încep să devină ciudate: începi să crezi că o brățară de plastic poate să gândească. Nu ți-ai făcut niciodată griji că sticla de șampon te verifică din cap până picioare atunci când ești la duș. Dar tracker-ul ăsta de fitness… își cam dă cu părerea legat de viața ta. Și nu sunt lucruri tocmai pozitive. Îți petreci serile în pat, scuturând furios din încheietură și sperând că astfel îl convingi că ai făcut mai mulți pași (newsflash: nu merge așa). Găsești tot felul de moduri prin care să-l păcălești, fără să-ți dai seama de ironia faptului că mai bine ți-ai petrece păcălind, știi tu, moartea, făcând un pic mai mult sport.

Faza 5: S-a terminat

Sunt săptămâni de când l-ai purtat ultima dată. Din când în când îl observi și ți se face rușine dar nu suficient. Ți-ar trebui un tracker pe care să-ți fie imposibil să-l dai jos, ca un fel de brățară Battle Royale – dar mai puțin fatală. În loc să-ți trimită notificări încurajatoare, ți-ar spune lucruri de genul, ”Hei, tu de-acolo de pe canapea, nu ți-ai mișcat fundul de mai bine de opt ore azi”. Vrei să dai vina pe el pentru că nu ești în formă, dar știi că e ca și cum ai urla la dicționar pentru că nu te pricepi la Scrabble. Într-o zi, îi șoptești, ”nu e vina ta, e vina mea” și-l bagi într-un dulap. Acolo o să se împrietenească cu deprimatul tău Tamagochi și amândoi o să-și petreacă restul zilelor vorbindu-te pe tine de rău. Dar hei, măcar te-a făcut să te miști pentru o vreme. De fapt, s-ar putea ca asta să fi fost cea mai sănătoasă aventură pe care ai avut-o.


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *