Cum am ajuns aici, Andreea Udrea?

By  | 

Când era adolescentă avea în dormitor postere cu Backstreet Boys și Limp Bizkit, ca majoritatea fetelor, dar și cu Karl Rove, consultantul lui Bush, președintele SUA de atunci sau cu Condoleeza Rice, ceea ce atrăgea bineînțeles ironiile colegilor săi. Iar azi, printre tot felul de lucruri pe care le face cu o energie debordantă, este responsabilă de imaginea și comunicarea primarului Capitalei București. Andreea Udrea este printre puținele femei din unversul politic, mai precis al consultanței politice, deopotrivă bold&beautiful, de care suntem cu adevărat mândre.

Am văzut-o, imediat după alegerile locale, la știri, discret, pe scările Primăriei Capitalei, alături de noul primar ales — o altă imagine decât cea cu care ne-am obișnuit. Este o gură de aer în spațiul politic autohton și nu numai: spune franc ce gândește chiar dacă nu este mereu pe placul celor din jur, este fresh, zâmbește aproape tot timpul, și-a păstrat spiritul ludic și umorul și, deși trăiește și își practica meseria într-o lume pretențioasă, unde deciziile de zi cu zi au vibrații puternice și mii de ochi sunt îndreptați continuu către ea și persoanele pe care le reprezintă, o lume încă dominată de bărbați, nu se lasă intimidată absolut deloc de prejudecăți sau preconcepții. Agenda ei de telefon arată atipic pentru noi cei care nu avem nicio tangență cu jocurile politice, cea mai cunoscută persoană al cărei număr de telefon îl are salvat este chiar Premierul României. Iar cât despre posibilitatea de a fi subestimată de către partenerii ei bărbații, îi invită cu multă încredere să o facă pentru că asta lucrează de fiecare dată doar în avantajul ei, așa cum chiar ea mi-a mărturisit. Nu este numai un bun comunicator, dar are și o intuiție politică remarcabilă și este în ton cu tot ce se întâmplă în România și în lume. Și deși a învățat să fie extrem de responsabilă în numele celor de a căror imagine se ocupă, totuși nu și-a șters chiar toate pozele în costum de baie din Social Media pentru că, în fond, este o femeie cu adevărat liberă. Haideți să o cunoaștem mai bine pe Andreea Udrea:

Andreea Udrea

Andreea Udrea și Nicușor Dan

Ce înseamnă să fii responsabil de comunicare pentru primarul unei capitale europene/ pentru un om politic/ pentru un partid politic?

Nu o să enunț definiția plictisitoare de manual, ci o să vorbesc din experiența mea. Cei mai buni responsabili de comunicare reușesc să ajute primarul, omul politic, etc., să îndeplinească agenda care i-a adus voturi sau să gestioneze o situație dificilă neprevăzută, precum o pandemie, prin faptul că găsesc o modalitate simplă, în ton cu ceea ce vor să audă oamenii, de a explica decizii administrative, politice, guvernamentale. Oamenii trebuie să înțeleagă de ce faci ceea ce faci pentru ei: explicațiile trebuie să fie inteligente, empatice, nu pe principiul: „că așa zic eu”. Sună banal, dar mulți politicieni stau într-un turn de fildeș, habar n-au ce gândesc, ce vor oamenii. Ascultă doar ce le zic alți politicieni, consultanții, yesmenii de lângă ei. Mare greșeală. Nu-i simplu să fii la putere, opoziția e floare la ureche. În fiecare zi ai incendii pe care trebuie să le stingi și care te abat foarte ușor de la ceea ce trebuie și vrei să faci. Și ai nevoie de un bun responsabil de comunicare care să te ajute să te ocupi de incidentele zilnice — aparent insignifiante, dar care gestionate comunicațional prost te costă scump pe termen lung — dar și să vezi pădurea de copaci.

Să gândești strategic. Ce vor oamenii? De ce te-au ales? Ce e necesar să fac pentru a dezvolta Bucureștiul și România? Știm răspunsul la întrebare, trebuie doar să muncim zilnic înspre îndeplinirea lui și să comunicăm ca atare. Insist pe acțiune, pentru că asistăm la o nouă abordare. Comunicarea politică devine pragmatică: democrația noastră s-a maturizat, nu mai votăm pe ce se promite, pentru că ne-am ars de prea multe ori și suntem sătuli de spoieli, ci pe ce se face. În plus, nu toate acțiunile politice sunt interesante, dar ești cu adevărat bun în meseria ta dacă găsești un unghi de abordare inedit, fresh, dar care să i se potrivească mănușă clientului tău. O conferință de presă în care prezinți bilanțul Gabrielei Firea poate fi plictisitoare pentru unii, dar dacă nu o faci într-un birou, de pildă, ci într-un loc care marchează un eșec al acestuia, de exemplu, în Prelungirea Ghencea, atunci comunicarea e din start mai eficientă, pentru că atrage atenția. E mană cerească și prostia adversarilor, sigur. Și asta face un bun comunicator, sincer: exploatează gafele adversarilor. Un bun responsabil de comunicare dezvoltă relații, parteneriate cu media pentru că degeaba ai o idee bună dacă nu aude nimeni de ea. Dar nu totul se reduce la bani, cum ați putea crede, știm cu toții politicienii care au beneficiat de bugete media serioase și tot au fost spulberați în alegeri: lumea vede când totul e doar spoială.

Citește și: Cum am ajuns aici: Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu

Pentru noi, cei care doar privim din exterior către lumea la a cărei imagine contribui și tu, este aproape la fel cum ne-am uita la House of Cards — cum arată o zi din viața ta, la job?

O zi obișnuită e una în care am doar 15-20 telefoane la care trebuie să răspund pe zi, una agitată e cu 50-60 telefoane, dar o prefer pe a doua. Mi se pare că avansezi și că faci mult mai multe lucruri dacă ești supus presiunii și nu-mi place să pierd vremea. Dar îmi zic des: „serenity now”, ca să-l citez pe Kramer din Seinfeld. Îmi plac ședințele rapide de 10-15 minute, oamenii care știu ce vor și sunt foarte insistentă când trebuie îndeplinită o sarcină. Mă trezesc la 7, dimineața pot pune „țara la cale”, cum se zice, fără să mă întrerupă nimeni, după 9 trec la acțiune: ședințe, întâlniri, networking, sugestii pentru clienții mei. Dacă nu-s de acord cu ideile mele, recunosc că îi bat la cap, dar nu mai mult de 2-3 ori. (zâmbește)

Care sunt primele imagini care îți vin în minte dacă închizi ochii și te gândești la 2020?

Campania electorală pentru alegerile locale și victoria lui Nicușor Dan de la alegerile locale. Contracandidata sa a avut un sistem foarte puternic de partea sa, inclusiv mediatic, care nu se sfia să apeleze la fake news pentru a-l ataca pe actualul primar, și lupta a fost disproporționată. Dar tocmai stilul ei de comunicare: controlat, speriat, frica de jurnaliștii liberi a costat-o, în timp ce Nicușor Dan era peste tot pe stradă, vorbea cu oricine, nu s-a închis în sediul de campanie sau de partid ca fostul primar. În plus, eșecul fostei administrații și-a spus cuvântul.

Ce te-a motivat să alegi zona politică?

De pe 11 septembrie 2001, când am urmărit modul în care autoritățile americane au gestionat atacul terorist, inclusiv din punctul de vedere al comunicării politice, apoi am început să urmăresc și mai mult ce se întâmplă pe scena politică americană și mi-am dat seama cât de mult ne afectează tot ce se întâmplă în politică. Aveam și postere cu Backstreet Boys și Limp Bizkit, ca orice adolescentă, dar aveam și poze cu Karl Rove, consultantul lui Bush, președintele SUA de atunci sau cu Condoleeza Rice. Colegii mei făceau mișto de mine, normal.

Andreea Udrea

Andreea Udrea

Spune-ne trei momente definitorii din cariera ta?

1. Când am trimis CV-ul unui consultant politic care m-a angajat la firma lui fără să-l cunosc, pur și simplu i-am luat mailul de pe Facebook. Îi datorez toată cariera mea, o să-i fiu mereu recunoscătoare. 2. Faptul că am moderat o emisiune de dezbateri politice la o televiziune de știri în 2014-2015. Nu mai am emoții acum în legătură cu aproape nimic legat de muncă, poate doar în seara alegerilor. 3. Campaniile electorale pentru alegerile europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare din 2019 și 2020. Am contribuit la succesul echipei câștigătoare, primele 3 alegeri menționate au fost câștigate, ultima nu, dar asta e, mergem mai departe.

O realizare la care dacă te gândești acum, te face să te simți puternică?

Nu-i suport pe consultanții care spun că datorită lor clientul X a câștigat alegerile. Cum nu-i suport nici pe politicienii care nu-și asumă răspunderea pentru deciziile luate și dau vina pe consultanți. În campania lui Nicușor Dan m-am ocupat, în principal, de comunicarea cu presa, de PR și chiar dacă în mod clar victoria e doar a sa, în proporție de 99,99%, cred că și eu și echipa de comunicare am jucat un rol în victorie, mai ales că am bătut contracte grase de publicitate și o întreagă structură de interese disperată că dispare.

Bănuiesc că nu este foarte ușor să (re)inventezi comunicarea politică. Cu ce se aseamănă și cu ce diferă față de a crea imaginea unui brand sau a unei celebrități, de exemplu?

Am făcut doar comunicare politică de când mă știu, am fost și jurnalist pe politic, dar mă rog, tot în zona asta am lucrat, deci nu am lucrat cu un brand sau o celebritate. Un politician are un capital negativ de imagine din start pentru că a fi politician are conotații peiorative în România. Chiar și politicienii populari se confruntă cu prejudecata asta. În plus, e atacat des de adversari. Dar astea sunt lucruri cu atât mai provocatoare, mai vii, mai dificile, care te fac să devii și mai bun. În plus, un produs, o cutie de suc nu poate face o greșeală, politicianul, da.

Raportat la imaginea ta, chiar dacă ești mai mult în backstage, tot este foarte importantă. Cum reușești să rămâi tu într-un mediu cu atât de multe reguli?

Îmi mențin cu încăpățânare sinceritatea: spun mereu unui om politic ce consider că e corect, argumentat, chiar dacă asta înseamnă că îi spun și lucruri care nu-i convin sau îl critic. Nu pot să fiu un yesman, chit că se pare că aceștia au succes, dar e o nouă generație în politică, se schimbă lucrurile și mai scăpăm de sindromul comunist al obedienței față de șeful. Pas cu pas. Sună trist, dar adevărul e că de multe ori mi se pare că mă cenzurez și nu-s împăcată cu asta. Dar încerc să fiu pragmatică și presupun că asta fac adulții, nu? Fac și ce trebuie, nu doar ce vor. Numai că nu renunț la a fi gălăgioasă, cum îmi zic colegii, nu renunț la glume în ședințe, chiar și în situații dificile și zâmbesc des. Cred că ajută, mi se spune deseori asta. Sună neverosimil și de concurentă la Miss Boboc, dar sincer, îmi place enorm să-i fac pe oameni fericiți. Dacă ești binedispus, ești contagios. De asta lucrez cu politicieni în care am încredere că vor și pot să lucreze pentru oameni, și care mă inspiră.

Cât de mult crezi că te-a schimbat universul politic pe tine versus l-ai schimbat tu pe el?

Cu toate aceste frustrări pe care le resimt zilnic și mai sunt și altele, nu aș schimba absolut nimic. Îmi ador jobul, e perfect pentru mine. Sunt mai nervoasă de când am meseria asta, recunosc, și duc asta și în viața personală. Încerc să fiu o rază de soare, dar cel puțin în ultimele două săptămâni înainte de alegeri, aproape orice alegeri, sunt Hulk. În campania de la alegerile locale mi se părea că eu nu fac suficient pentru victorie. Altfel, în viața personală am dezvoltat o alergie la promisiuni neîndeplinite, pentru că politicienii, prin definiție, promit atâtea și nu livrează. Am însă norocul și onoarea de a colabora doar cu oameni pe care-i plac foarte mult, am refuzat colaborări și am renunțat zgomotos la colaborări în care nu mă mai regăseam. Îmi impun să am cât mai puține opinii politice pe rețelele sociale, de exemplu, pentru că s-ar putea crede că sunt părerile colaboratorilor mei, pot fi interpretate și scoase din context și atunci le pot face rău lor. Dar eu am multe păreri despre multe lucruri, ca orice român, deci închipuiți-vă că mi-e chiar greu. (râde) Ca o glumă, am o prietenă dragă care m-a convins să-mi șterg pozele în costum de baie, din vacanțe, de pe rețelele sociale. Și acum îi zic că mi se pare absurd pentru că, nu-i așa, trebuie să ne relaxăm: mergem în vacanțe la mare, nu facem plajă în echipament de ski și trebuie să fim mai puțin rigizi. Dar înțeleg că nu toată lumea e așa deschisă ca mine, că se pot folosi împotriva mea, așa că le-am șters. Pe majoritatea…

Cum ai resimțit de-a lungul timpului faptul că ești o femeie nu numai inteligentă, dar și sexy, care spune franc cât de mult îi plac pantofii, într-o lume încă dominată de bărbați? Ai trăit discriminări sau, ai fost nevoită să demontezi anumite mituri, prejudecăți?

The joke is on them, dacă nu sunt luată în serios, iar asta lucrează doar în avantajul meu. Cel mai stupid lucru pe care îl poți face este să subestimezi pe cineva, de exemplu, să crezi că dacă o femeie are o rochie crăpată și pantofi cu toc atunci, clar, e o superficială frivolă. În momentul acela, interlocutorul nu face altceva decât să lase garda jos și cred că impactul de a vedea o femeie inteligentă, bine pregătită și bine intenționată e cu atât mai mare. Vă rog, subestimați-mă…

Care e secretul care te ajută să rămâi în continuare în echilibru, să faci față tuturor jocurilor politice? 

Lucrez zilnic la starea mea de spirit: nu vreau să devin o persoană copleșită de griji, ocupată, importantă. Cu zâmbetul pe buze, cu relaxare, optimism, rezolvi multe probleme și ești mult mai persuasiv. Și cred că a lucra la sănătatea noastră psihică e un exercițiu pe care trebuie să îl facem zilnic, indiferent care e meseria noastră. A fi fericit e și un act de putere pentru că nu e ușor să fii fericit în ziua de azi. În plus, cred că România se schimbă și clasa politică se schimbă ca atare și nu mă refer la vârstă aici. Vedem politicieni din generația de 30 de ani cu probleme de corupție, de exemplu. Cum vedem și că premierul actual, care nu are 20-30 de ani are un stil de comunicare mai fresh, ascultă rock, până recent mergea într-un club foarte cool din centrul Bucureștiului.

Andreea Udrea

Andreea Udrea

Spuneai într-o postare pe Instagram că ești „nimic fără telefon și fără agendă”. Care sunt aplicațiile fără de care ți-ar fi foarte greu să trăiești?

Lucrez non-stop pe Whatsapp — e o comunicare rapida, eficientă, relaxată — și evident, Facebook, pentru a urmări percepția oamenilor asupra evenimentelor și pentru a-i studia pe competitorii politici, evident (zâmbește). E însă o monitorizare despre care știu că e limitată, lumea e mai mult decât ce se citește pe Facebook. De fapt, și bulele de pe Facebook sunt complet înșelătoare: nu am prevăzut nici eu, de exemplu, ascensiunea AUR, ca mulți alții. Nu îi vedeam, în bula mea nu existau. În fine, de asta mențin o legătură permanentă cu persoane de toate vârstele, din toate mediile, le cer des părerea în legătură cu ce se întâmplă. În campanie, vorbeam des cu voluntarii care interacționau cu bucureștenii și de multe ori îmi dădeau informații foarte utile care ne permiteau să ne calibrăm mesajele. Știu așa zișii specialiști în comunicare politică care au impresia că dacă interacționăm doar noi între noi sau cu politicieni, care se învârt doar în bula asta puternic politizată, atunci sunt profesioniști. Fals, sunt complet rupți de realitate.

Paradoxal, cu cât suntem mai informați cu atât parcă nu mai știm nimic clar. Din perspectiva ta, din interior practic, cum te raportezi la informații, la fake news, la teoriile conspiraționale?

Atunci când sesizez că un fake news prinde contur folosesc toate canalele pentru a-l demonta oficial, în speranța că mesajul ajunge la cât mai multe persoane. Lucrurile nu trebuie lăsate niciodată în aer pentru că un fake news nu dispare de la sine niciodată. Chiar și așa, un fake news ajunge la mai multe persoane decât dezmințirea sa. De exemplu, în campania pentru alegerile parlamentare, pe rețelele sociale se discuta că după 6 decembrie, România intră în lockdown. Președintele și premierul de atunci au dezmințit deseori, dar tot erau foarte mulți cei care credeau că da, intrăm în lockdown după alegeri.

În comparație cu state precum SUA, Franța etc., unde ne situăm în ceea ce privește comunicarea politică? Există vreun model pe care îl apreciezi?

Nu există o rețetă magică pe care o folosesc politicieni din afară. Dar au un model mai transparent de comunicare, mai deschis, își recunosc greșelile, folosesc mai des rețelele sociale. Sincer, prefer să urmăresc politicieni precum Emil Boc sau Ilie Bolojan, pentru că nu doar comunică bine, dar și fac multe lucruri pozitive pentru comunitățile lor. Nu mai e suficient doar să comunici, trebuie și să acționezi pentru că paradigma s-a schimbat: oamenii se informează mult mai ușor, mult mai repede și au o toleranță din ce în ce mai redusă la simple promisiuni. Uitați-vă la fostul primar general: toată lumea îi lăuda calitățile de comunicare, era prezentă peste tot și la ce i-a folosit? Eșecul administrativ i-a adus înfrângerea.

Citește și: Cum am ajuns aici: Anamaria Hâncu

Te-ai ocupat vreodată de imaginea unei femei în politică?

Da. Am colaborat chiar cu trei femei din politică, foarte cunoscute, și vreau să spun, sincer, că mi s-au părut mai curajoase și mai asumate decât mulți alți bărbați din politică pe care îi cunosc. Femeile trebuie doar să îndrăznească mai mult pentru a se implica în politică, nu cred sub nicio formă că e un domeniu adresat bărbaților.

Ce trebuie să știe foarte bine o femeie/ un bărbat care ar vrea să facă ce faci tu, profesional?

Dacă nu ești creativ, insistent și dacă nu te reinventezi zilnic, dacă nu-ți faci relații zilnic, nu exagerez, chiar zilnic, nu poți avea o carieră în meseria asta. În plus, nu îți poți ajuta colaboratorii la modul real pentru că dacă lucrezi în comunicare politică trebuie să-i spui clientului tău și cum să se poziționeze politic. Lângă cine să stea în poză, lângă cine nu. Poți să fii cel mai creativ om de pe planetă, dacă nu simți contextul politic și nu ai intuiție, atunci nu doar că nu ajuți, dar poți încurca.

Care sunt regulile de aur de la care nu te dezici când vine vorba despre crearea unei imagini politice?

Imaginea unui om politic trebuie să fie în ton cu personalitatea sa. Nu poți să-l pui pe Mircea Geoană în cizme de cauciuc, de exemplu, și să crezi că așa o să câștige Primăria Capitalei — nu i se potrivește, pur și simplu. E o frază pe care mereu mi-o amintesc dintr-o declarație a Președintelui Iohannis căruia i se cerea mereu, în campania de la alegerile prezidențiale din 2014, de diverși, să fie și el „mai Băsescu”. A câștigat alegerile fiind consecvent cu el însuși, profitând de context în așa fel încât să-i facă pe restul să creadă că da, schimbăm modelul, așa trebuie să arate un șef de stat.

Cum ți-ai dori să arate 2021 profesional, și personal?

Vreau să fiu cea mai bună în meseria mea și să-i ajut pe colaboratorii mei să-și îndeplinească obiectivele pentru bucureșteni, pentru țară. Sună pompos și fals, dar am lucrat în 4 campanii electorale și vreau să văd colaborare, rezultate, soluții, strategie pe termen lung. Bucureștiul merită asta, România la fel. Din punctul de vedere personal vreau ca iubitul meu să fie fericit și să plec în cât mai multe vacanțe, îmi lipsesc enorm.

Ești o femeie care crede în determinare și în îndeplinirea dorințelor. Transmite-le, te rog, un mesaj, tuturor femeilor care vor citi acest interviu.

1. Faceți ce considerați pentru a vă îndeplini obiectivele, fără să vă pese ce vor spune ceilalți. Și am început cu asta pentru că femeile sunt mult mai predispuse la prejudecata „ce-o să zică lumea”. 2. Nu vă lăsați presate de societate să faceți ceea ce „se cere”: nu toate suntem făcute să fim femei de carieră, soții, mame. E ok dacă vrem să stăm acasă să creștem 4 copii „și atât”. E ok dacă vrem să fim femei de carieră care nu suportă pisicile. Da, e ok să nu-ți placă pisicile. 3. Niciodată nu e prea târziu să o iei de la capăt și să fii fericită. Nu stați în relații profesionale, personale în care ați făcut tot ce era posibil și tot nu vă simțiți apreciate și respectate.

Citește și: Andreea Gavriliu – spectacole în pandemie

Q&A cu Andreea Udrea

Un lucru pe care oamenii încă nu îl știu despre tine.

Dacă îl spun, va trebui să vă împușc (râde).

Ceva ce nu ai spus nimănui despre locul tău de muncă.

Nu mai suport clișeele despre funcționarii publici care, chipurile, sunt incompetenți și rău-voitori. Cu liderul potrivit, nu sunt deloc așa.

Cea mai cunoscută persoană al cărei număr îl ai salvat în telefon.

Premierul României.

Cea mai recentă melodie pe care ai ascultat-o.

How deep is your love, Take That.

Cel mai recent film/ serial pe care l-ai vizionat.

Modern Family.

O carte care te-a ajutat enorm.

Anii tinereții mele, Winston Churchill.

Locul acela din lume unde ai vrea să te întorci.

Washington D.C..

FOTO: Arhivă personală

Citește și: Cosmopolitan de februarie 2021 este aici!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *