Unde se duce gunoiul dumneavoastră?

By  | 

Dacă am urmări firul invizibil al gunoiului, am putea analiza întreaga istorie 
a omenirii, descoperind perspective foarte profunde asupra civilizațiilor care s-au conturat de-a lungul timpului, oricât de nostim ar părea. 
Nu sunt așa multe lucruri care pot „dărâma” președinții de la putere, dar știm sigur că 
gunoiul se află printre ele.

Scurt istoric 
al gunoiului

Problemele cu care ne confruntăm în prezent din pricina gestionării gunoiului au existat încă din cele mai vechi timpuri, chiar dacă la o scară mult mai mică: aruncarea, arderea, reciclarea, reducerea la minimum au pus mereu în dificultate omenirea. Și nu, nu noi am inventat reciclarea: se pare că, de exemplu, indienii mayași din America Centrală depozitau gunoiul, apoi îl ardeau, fiind preocupați și de reciclarea lui. Unele gunoaie erau călcate în picioare, altele îndepărtate de locuințele oamenilor în colțuri pe care le acopereau, la un moment dat, cu pământ. Ceea ce încă facem sub o formă sau alta și în zilele noastre, oricât de tehnologizați am fi. Nu suntem nici primii care am putea fi condamnați pentru risipa enormă pe care o generăm, au existat de-a lungul istoriei culturi extrem de risipitoare, considerând că tot ce îi înconjura era de unică folosință, cei mai mulți dintre europeni fiind pe această listă.

Gunoiul a jucat un rol foarte important în istorie și prin prisma impactului său asupra apariției unor boli care au decimat populațiile. Ciuma bubonică, holera, febra tifoidă nu numai că au modificat populația Europei, dar au influențat și istoria monarhiilor, toate aceste boli fiind perpetuate de către murdăria care atrăgea șobolani și de către apele contaminate. Pentru că, în 1347, era ceva absolut normal pentru europeni să își arunce resturile menajere direct pe geam, în virtutea faptului că vor fi mâncate de către câinii vagabonzi. În multe părți din Asia, Africa, acest obicei încă există.

Chiar înainte de revoluția industrială, a apărut și conceptul „managementul resturilor”, dezvoltat în jurul a ceea ce numeau și atunci salubritate urbană, conturată de către romani în jurul cloaca maxima (unul dintre cele mai vechi sistem de canalizare menajeră din lume) și de către parizieni în jurul motta papellardorum. Iar după ce Hipocrate a concluzionat că mediul înconjurător și calitatea aerului reprezintă principala cauză a mortalității urbane extrem de crescute, în Europa s-au elaborat primele politici și primele tehnici privind curățarea și igienizarea orașelor, cu resursele de atunci bineînțeles.

Tot atunci mare parte din gunoi a început să fie transformat în îngrășământ pentru agricultură. În 1870 a existat ceea ce istoricii numesc „revoluția fertilizării” — primul pas spre marea industrie a reciclării, azi una dintre cele mai profitabile din lume. Și tot așa, odată cu evoluția civilizațiilor, cantitatea de gunoi din lume a crescut și, odată cu ea, și problemele privind depozitarea 
și refolosirea lui.

Drumul gunoiului autohton, în anii 2020

Ca peste tot în lume, și în România se încearcă dezvoltarea unei economii circulare, prin care să se reducă generarea de deșeuri și să se sporească gradul de reciclare, reducând astfel și volumul de deșeuri depozitate. Cu pași mai mici, cu multe nemulțumiri și o legislație abia conturată. Însă, trebuie să avem răbdare și să înțelegem drumul gunoiului, pentru a putea contribui și noi, cu tot ce ne stă în putință la acest progres.

Așadar, fie că ești persoană fizică, asociație de proprietari, reprezentantul unei agenții economice etc, în fiecare săptămână furnizezi unei firme de salubritate (cu care închei un contract de prestări servicii independent de instituțiile statului) o anumită cantitate de gunoi menajer (resturi de mâncare) și o anumită cantitate de gunoi ce poate fi reciclat. Teoretic, nu știu dacă și practic, pentru fiecare tip de gunoi, există o mașină specială care vine să îl ridice, facilitând astfel colectarea selectivă. Gunoiul menajer se transportă către „gropi de gunoi” deținute de diferite companii care încasează taxe destul de mari (de la instituțiile de salubrizare care se ocupă de colectare).

Așadar, tu plătești compania de salubritate pentru colectarea gunoiului, iar compania la rândul ei plătește pentru depozitarea la groapa de gunoi. Aceste gropi de gunoi se numesc, academic, „depozite ecologice pentru deșeuri” și, la un interval de timp, se închid definitiv. În urma unor verificări și testări minuțioase, aceste depozite își reînnoiesc anual Autorizația Integrată de Mediu pentru gestionarea depozitării ecologice. „Depozitul de deșeuri municipale de la Chiajna, deținut de compania Iridex, este construit și operat pentru a reduce la minimum efectele adverse asupra mediului, a preveni poluarea pe termen lung a solului, a elimina afectarea calității apei din pânza freatică și a limita, pe cât posibil, mirosurile neplăcute inerente”, declară oficial reprezentanții companiei Iridex care se ocupă cu depozitarea gunoaielor din București și Ilfov, adăugând că aceste depozite sunt construite pe suprafețe etichetate drept „celule”, care se închid definitiv la un anumit interval de timp supravegheat de Agenția pentru Protecția Mediului, prin acoperire cu pământ.

„În Suedia, doar 31.000 de tone sunt depuse la groapă, adică mai puțin decât ajunge la depozitul conform de la Chiajna, genstionat de Iridex, într-o singură lună. Depunerea la groapă este ultima variantă de tratare a deșeurilor municipale și cantitățile au scăzut constant în ultimii 20 de ani”, spun mai departe reprezentanții Iridex. De altfel, se pare că depozitarea la groapă este descurajată printr-o creștere substanțială a taxei aferente până la 90 de euro pe gospodărie, considerată a fi cea mai bună metodă de stimulare a reciclării și protecție a mediului.

De asemenea, taxa de salubritate este de aproximativ 200 de euro anual, iar multe autorități locale au implementat un alt sistem de reducere a cantității de deșeuri casnice, principiul «plătește pentru cât arunci». „Tot ce poate fi reparat, se repară. Tot ce poate fi refolosit, se refolosește. Tot ce poate fi reciclat, se reciclează. Tot ce poate fi tratat biologic, se transformă în compost”, se susține în rapoartele oficiale ale Iridex. „Ce nu poate fi reparat, refolosit, reciclat sau compostat, este stors de ultima picătură de energie, fiind folosit pentru generarea de energie termică sau energie electrică. Abia ce nu poate fi reparat, refolosit, reciclat, compostat sau valorificat energetic, este depus la groapă.”

Cel puține în teorie, dacă e să ne bazăm cât de cât pe faptul că lucrurile se întâmplă cum scrie la carte, reciclarea materialelor reduce impactul de mediu prin economisirea atât a energiei cât și a resurselor naturale. Iar tratarea biologică (fie ea anaerobă, fie compostarea) închide ciclul ecologic returnând nutrienții în sol. Tratarea anaerobă produce biogas, care poate fi folosit drept combustibil.

Recuperarea energetică este metoda ideală pentru deșeurile care nu pot fi reciclate altfel, producându-se fie energie termică (folosită la încălzirea centralelor) fie energie electrică. „Depunerea la groapă este metoda de tratare a deșeurilor municipale care nu pot fi sau nu trebuie reciclate, presupunând că ele vor fi depozitate în siguranță pentru o perioadă lungă de timp. Trimiterea la groapa de gunoi a deșeurilor organice sau care pot fi incinerate este interzisă”, se susține pe www.iridex.ro.

Dincolo de această a doua triere a gunoiului menajer pe care o realizează instituțiile ce administrează gropi de gunoi, se realizează sortarea și în cazul resturilor pe care le strângi selectiv și care sunt colectate separat, așa cum spuneam la început. Printr-un proces automatizat sau, uneori, chiar manual, plasticul se separă de carton, de sticlă și alte materiale reciclabile. Toate acestea se vând către companii specializate în reciclarea și transformarea resturilor în diferite meteriale care, la rândul lor, le vând către terți, reintrând astfel în circuitul economic.

Sau, ceva mai plastic spus, este foarte posibil, ca la un anumit interval de timp, să refolosești sticla de plastic pe care ai aruncat-o anul trecut, doar că de data asta sub formă de hârtie pe care scrii rețeta de la bunica ta. Sau, poate chiar primăvara asta vei planta niște flori în pământul care s-a reîncarnat din brăduțul acela minunat pe care l-ai aruncat la gunoi de Crăciun. 
Ce să zic, nu putem decât să sperăm că lucruri de genul acesta chiar se întâmplă.

Foto: Unsplash

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *