Tu știi ce aer respiri?

By  | 

Nu cred că am mai vorbit vreodată atât de mult despre aer și, implicit, despre calitatea lui, așa cum am făcut-o de prin ianuarie 2020, de când COVID-19, poate unul dintre cei mai celebri viruși din toate timpurile, a început să călătorească de pe un continent pe altul, manifestându-se cu și mai mare vigoare în țările cu un grad foarte ridicat de poluare — și asta chiar dacă, efectiv în aer, el rezistă cel mai puțin, mult mai puțin decât pe suprafețe sau în organismul uman.

În prima săptămână a anului, senzorii de monitorizare a poluării aerului (unii independenți, alții ai statului) au căpătat notorietate ca ciupercile după ploaie. Toată lumea știa că orice e „cu roșu” e de rău, în schimb, dacă era verde puteam să răsuflăm ușurați. Tot prin acea perioadă, un antrenor italian de Qigong mi-a spus că ei aveau (înainte de pandemia de coronavirus) o vorbă pe cât de amuzantă pe atât de tristă: „În loc să mergi în centrul Romei, mai bine stai acasă și fumezi liniștit o țigară. Ești mai în siguranță.” Și de aici, restul este istorie. Însă nu vreau să ne întoarcem iar la pandemia de coronavirus, pentru că, indiferent care sunt problemele cu care ne confruntăm, aerul este primul resort care ne ține în viață.

Aerul circulă în permanenţă în jurul globului, traversând oceane și vaste zone de uscat. Oamenii mor din cauza poluării aerului, oricât de neplăcut sună și oricât de mult ne ascundem să o spunem direct și răspicat. Iar România se află în topul deceselor provocate de poluare, cu peste 20.000 de români care mor anual din această cauză. Și doar dacă mai citesc încă o dată această propoziție, nu-mi vine să cred că l-am tratat cu atât de multă indiferență până-n prezent.

Chiar așa, de ce — 
când tot vorbeam despre calitatea alimentelor consumate, a băuturilor sau a hainelor pe care le punem pe noi — nu ne-am întrebat mai des și ce se întâmplă cu aerul pe care îl respirăm, separat și în conexiune cu tot ce ne înconjoară? Invizibil și omniprezent, e ușor să-l consideri de la sine înțeles, exact așa cum, în marea majoritate a timpului, respirăm fără măcar să ne 
gândim că o facem. Doar că, 
din păcate, deși aerul în sine nu ne costă nimic, nu este nici bun de luat de-a gata.

Cum am ajuns să avem un aer atât de poluat e desuet să ne mai întrebăm: de la revoluția industrială și până la revoluția tehnologică am sacrificat mereu calitatea aerului pe care îl respirăm pentru confort, bani și progres. Firav și destul de tardiv, poate — dar tot trebuie semnalat — evoluția tehnologică ne-a oferit și unele invenții care poluează mai puțin. De exemplu, motoarele vehiculelor au devenit mai eficiente în utilizarea combustibilor, iar unitățile industriale au început să utilizeze din ce în ce mai multe echipamente de reducere a poluării.

Mai rău, dar și mai bine

În anii `60, după Marele Smog din Marea Britanie, multe țări au adoptat legi pentru combaterea poluării aerului, creându-se încă de atunci o legislație națională și internațională mai eficientă.

Mai mult, emisiile unor poluanţi atmosferici, precum dioxidul de sulf, monoxidul de carbon și benzenul, au fost reduse foarte mult. Acest lucru a condus la îmbunătăţiri clare ale calităţii aerului și, astfel, ale sănătăţii publice. De exemplu, trecerea de la cărbune la gaze naturale a fost deosebit de importantă în reducerea concentraţiilor de dioxid de sulf: în perioada 2001–2010, concentraţiile de dioxid de sulf s-au înjumătăţit în UE. Plumbul este un alt poluant care a fost combătut cu succes prin legislaţie. În anii 1920, majoritatea vehiculelor au început să utilizeze benzină cu plumb pentru a evita deteriorarea motoarelor cu combustie internă. Doar peste câteva decenii a devenit cunoscut impactul pe care îl are asupra sănătăţii plumbul eliberat în aer. Plumbul afectează organele și sistemul nervos, împiedicând în special dezvoltarea intelectuală a copiilor. Începând din anii 1970, o serie de măsuri atât la nivel european, cât și internaţional au condus la eliminarea treptată a aditivilor cu plumb din benzina utilizată în vehicule. „Astăzi, aproape toate staţiile care monitorizează nivelul de plumb în aer raportează niveluri ale concentraţiei cu mult sub limitele stabilite în legislaţia UE”, se arată într-o cercetare publicată pe eea.europa.eu.

În prezent, o hibă majoră care îngreunează controlul poluării aerului este faptul că legislația UE stabilește obiective prea generale sau limitate la anumite substanțe, lăsând la latitudinea fiecărei țări modul în care vor atinge țelurile cu pricina.

Poluarea aerului
 versus calitatea aerului

Bun, dar nu vreau să mă lamentez. Și, nici nu funcționează genul de salvare de care îmi spunea o prietenă: „Mă mut pe vârful unui munte sau măcar într-un oraș mai puțin poluat și am rezolvat treaba.” Nu, nu e chiar așa de simplu. Problema calității aerului este una la nivel local, paneuropean și al emisferei, aerul călătorește fără să țină cont de granițe, iar poluanții atmosferici dintr-o țară contribuie cu ușurință la calitatea scăzută a aerului din altă țară. Așa că poluarea te găsește oriunde te-ai ascunde.

Haideți să clarificăm niște lucruri. Și apoi, să vedem ce putem face, fiecare dintre noi. Mai întâi, există o diferență de nuanță între monitorizarea poluării aerului și monitorizarea calității aerului, aceasta din urmă fiind măsurată prin stațiile instalate în proiectul Aerlive, numite uRADMonitor. Acestea monitorizează 11 parametri de calitate: temperatura, presiunea barometrică, umiditatea relativă, particulele în suspensie (PM 1, PM 2,5 și PM 10), mo-noxidul de carbon (CO), dioxid de azot (NO2), dioxid de sulf (SO2), nivelul de zgomot și compușii organici volatili (VOC). Astfel, Aerlive a creat Indicele de Calitate a Aerului (ICA), folosind Common Air Quality Index (CAQI) din Franța.

Adică, datele privind trăsăturile aerului sunt preluate și transformate în cifre ca să înțelegem cu toții. Echipamentele profesionale folosesc câte un senzor pentru fiecare poluant. De exemplu, în București, la Cercul Militar, pe Calea Victoriei, există o stație care măsoară monoxidul și dioxidul de azot — un fel de remorcă staționată înconjurată de un gard verde, dacă ați trecut pe acolo sigur ați remarcat-o în spatele a trei brazi… Da, acea carcasă pentru asta este amplasată acolo. Ea măsoară în timp real, cu laser și cu chemiluminescență pentru gaze.

De asemenea, tot stațiile profesioniste au capacitatea de a preleva pulberi în suspensie, ca un aspirator de aer care absoarbe o cantitate mare de aer și îl trece printr-un filtru. Acesta este cântărit înainte de a-l introduce în aparat pentru a fi detectată cantitatea de praf care s-a depus pe el. Apoi, se realizează analize de laborator care determină natura particulelor de praf (polimerice, metalice, nemetalice, alergeni etc). O astfel de stație poate costa și 25 000 de euro sau chiar mai mult. Măsurătorile se desfășoară neîntrerupt, aparatul transmite mediile o dată la 15 minute, 
iar serviciile web calculează mediile orare, zilnice, indicele de calitate a aerului — sau, altfel spus, ceea ce vedem noi pe site-urile dedicate.

Zeci de surse îngrijorătoare 
de poluare

Sunt zeci de aspecte (cele mai multe țin de noi, unele sunt în strânsă legătură cu evoluția mediului înconjurător) și care pot determina ce tip de aer respirăm, de la industrie, transporturi, 
gestionarea deșeurilor, gospodării. Unii poluanți atmosferici sunt eliberați de surse naturale. Sintetizate, sursele de poluare atmosferică pot fi 
antropice sau naturale:

• Arderea combustibililor fosili în producerea de energie electrică, transporturi, industrie și gospodării.

• Procese industriale și utilizarea solvenţilor, de exemplu în in-dustria chimică şi extractivă.

• Procese din agricultură.

• Tratarea deşeurilor.

• Erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării marine și emisiile de compuşi organici volatili din plante sunt exemple de surse naturale de emisie.

„Poluarea aerului are multe şi semnificative efecte adverse asupra sănătăţii umane şi poate provoca daune florei şi faunei în general. Calitatea aerului este determinată de emisiile în aer provenite de la sursele staţionare şi sursele mobile (traficul rutier), cu preponderenţă în marile oraşe, precum şi de transportul pe distanţe lungi a poluanţilor atmosferici”, se specifică pe 
site-ul mmediu.ro.

Ștefan Voinea, expert al Observatorului Român de Sănătate și partener al platformei Aer Live (care măsoară cu senzori independenți poluarea aerului în 10 puncte din București), a explicat într-un interviu acordat pentru Europa Liberă că poluarea poate fi numită «ucigașul invizibil»: „Mulți oameni nu înțeleg încă cât de gravă este situația, pentru că nu se vede cu ochiul liber. Este ucigașul invizibil. Nu poți să faci o corelație directă, pentru că nu poți spune că o persoană a murit strict din cauza poluării. Poluarea crește cu 20, 30 la sută probabilitatea, înrăutățește simptomele, scade durata de viață. Bătrânii și copiii sunt cei mai afectați”.

Platforma aerlive.ro, înființată de mai multe organizații civice, măsoară cu senzori independenți poluarea aerului din București și arată că „în fiecare zi limitele sunt depășite de 4-5 ori în zonele aglomerate. În București, respirăm aer toxic. Numărul de depășiri anuale ale coeficientului maxim recomandat de UE pentru particule a ajuns la peste 80 pe an, în București. Iar acestea sunt doar datele oficiale, datele noastre arată o situație și mai îngrijorătoare”, subliniază Voinea.

Calitatea aerului din interior, o surpriză

Pe scurt și cuprinzător, poluarea aerului reprezintă acel amestec de substanțe naturale și artificiale din aerul pe care îl respirăm. Iar de obicei, este separată 
în două categorii: polua-
rea atmosferică și poluarea 
aerului din interiorul casei. Deseori privim poluarea aerului ca pe ceva ce în mod sigur se întâmplă doar „afară”, și uităm că nu suntem în siguranță nici în casă. Pentru cine nu știe deja, poluarea aerului de interior implică expuneri la particule, oxizi de carbon și alți poluanți transportați de aerul sau praful din interior: gaze (monoxid de carbon, radon), produse de 
uz casnic și produse chimice, 
materiale de construcție 
(azbest, formaldehida, plumb), agenți alergeni de interior (acarieni, fungi, resturi de insecte, gândaci), fumul de țigară, mucegai și polen, și poluarea atmosferică, care în unele cazuri pătrunde în interior prin ferestrele și ușile deschise sau prin sistemul de ventilație.

Surpriza adevărată constă în faptul că, în unele cazuri, aerul din sufrageria noastră poate fi mai poluat decât cel de pe o stradă urbană, asta în primul rând pentru că anumiți poluanți atmosferici pot exista în concentrații mai mari în spații închise. Calitatea aerului din casele noastre, de la locul de muncă sau din alte spaţii variază considerabil, în funcţie de materialele utilizate pentru construcţia locului respectiv, pentru curăţarea acestuia și de scopul camerei respective, precum și de modul în care utilizăm și ventilăm spaţiul respectiv. Calitatea precară a aerului din interior poate fi deosebit de nocivă pentru 
grupurile vulnerabile, precum copiii, persoanele în vârstă și cele cu boli cardiovasculare și cronice, precum astmul.

Principalii poluanţi ai aerului din interior sunt radonul (un gaz radioactiv format în sol), fumul de ţigară, gazele sau particulele provenind de la arderea combustibililor, substanţele chimice și alergenii. Monoxidul de carbon, dioxidul de azot, particulele și compușii organici volatili pot fi găsiţi atât în exterior, cât și în interior.

9 recomandări 
prin care ne putem proteja de efectele nocive ale poluării, conform Asociației Americane de Pneumologie:

1 Verificați zilnic prognozele de poluare a aerului din zonă.

2 Limitați timpul pe care îl petreceți în aer liber, atunci când calitatea aerului este nesănătoasă.

3 Evitați întotdeauna sa faceți exerciții fizice în apropierea zonelor cu trafic rutier mare. Chiar și atunci când prognozele privind calitatea aerului arată un nivel de poluare în limitele permise, traficul intens poate crește nivelurile de poluare până la o treime pe o distanță de aproape 2 km.

4 Folosiți mai puțină energie electrică acasă. Electricitatea și alte surse 
de energie alimentează poluarea aerului casnic. 
Prin reducerea consumului de energie, puteți ajuta la îmbunătățirea calității aerului, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la încurajarea independenței energetice și la economisirea de bani!

5 Curățați aerul din casă. Sistemele de curățare a aerului portabile sau fixe pot reduce concentrațiile de poluanți din aerul din interiorul casei, fie că aceștia provin din poluarea atmosferică sau din poluarea aerului casnic.

6 Folosiți măști de protecție, care filtrează aerul respirat, atunci când există un nivel ridicat de poluare în zonă.

7 Folosiți cât mai rar mașina personală. În schimb, mergeți des pe jos sau cu bicicleta. Vorbiți cu unul sau mai mulți colegi să mergeți împreună la birou. Folosiți mijloacele de transport în comun: autobuze, metrou etc.

8 Nu ardeți lemn sau gunoi. Arderea lemnului de foc și a gunoiului sunt printre principalele surse de poluare a particulelor (funingine) din multe zone.

9 Nu fumați în casă și susțineți măsurile luate de autorități pentru a elimina fumatul din toate locurile publice.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *