Realitatea sumbră din spatele site-urilor de shopping second hand

Credeai că site-urile precum Ebay, Depop sau Gumtree sunt pur și simplu niște platforme pe care poți să-ți vinzi hainele de care te-ai plictisit, pentru a face rost de niște bani de buzunar? Jennifer Savin deconspiră realitatea sumbră a site-urilor de shopping second hand, care sunt, de fapt, o plajă a tranzacțiilor de natură sexuală.

Vinzi un produs sau… ieși la produs?

„Hei, scumpa, cum cade mai exact rochia asta pe piept?”. Mă uit la telefon cu ochii mijiți și recitesc mesajul. Apelativul scumpa” ar putea sugera că e vorba pe bune despre un potențial cumpărător care chiar vrea să afle mai clar cum se așază pe corp rochia pe care intenționează să o cumpere. De 10 ani încoace îmi vând hainele online și nu am avut niciodată vreun motiv de ezitare. Însă recent, se întâmplă ceva ciudat… Am început să primesc mesaje de la oameni care vor ceva mai mult decât o rochie la mâna a doua. Să fie oare mesajul ăsta de la o astfel de persoană? Primesc un altul – Îți vine superb. Ai și alte poze în ea?”. Remarc că username-ul e Barry69*. Mi-am aflat răspunsul.

Totul a început cu o rochie strâmtă din croșet. E genul de piesă vestimentară dificil de fotografiat, așa că, sub forma unei excepții, am decis să o pozez pe mine, nu pe un umeraș. M-am așezat în fața oglinzii mari din camera mea și am tras câteva cadre pe care le-am urcat pe Ebay. Din acel moment, lucrurile au luat o turnură… bizară. Am primit peste 20 de mesaje în decurs de o săptămână. Printre ele, erau unele de la bărbați care mă întrebau dacă aș fi dispusă să le trimit, contra cost, poze cu picioarele mele (sau pentru zece lire, un clip”) ori care îmi cereau să le trimit chestii obraznice”. Plus un tip care, la oferta mea de vânzare a rochiei, mi-a scris „Salut. Joe, 38. Chat pe Whatsapp?”. Privind treaba în ansamblu, mesajele nu erau neapărat amenințătoare în vreun fel, ba chiar erau destul de politicos formulate. Cu toate că majoritatea femeilor vor spune că genul acesta de atenție nesolicitată și neprovocată nu e deloc ceva nou, eu una am simțit că, în cazul acesta, este vorba despre ceva mai mult. Ceva cu potențial lucrativ pentru unii selleri. Am devenit intrigată legat de câți bani s-ar putea face din treaba asta și am început să mă întreb oare cât de mare e de fapt acest sexual marketplace. Aveam nevoie de răspunsuri, așa că m-am pus pe investigat.

Vreau rochia și o poză cu tine goală, te rog”

M-am „împrietenit” (dacă-i pot spune așa) cu un tip cu username-ul GizmoPaul.* El susține că are 30 de ani, dar având în vedere că are o adresă de mail de la AOL, nu prea-s convinsă că asta e vârsta lui reală. L-am cunoscut pe Ebay, în săptămâna aia când am postat poze cu rochia croșetată. Mi-a dat un mesaj în care mă întreba dacă am chef să stăm de vorbă și când, din rațiuni jurnalistice, i-am răspuns, m-a instruit să îi trimit o captură de ecran cu adresa mea de email (Ebay nu îți permite să scrii adresa în mesaje). Din fericire, am deja o adresă fake pentru astfel de ocazii, din care reiese că numele meu ar fi Gemma, nu Jennifer. Paul îmi răspunde imediat cu un mail, în care trece la subiect „Fata frumoasă de pe Ebay”.

Îmi spune că s-a născut și a crescut în Londra și că fosta lui iubită făcea videochat, și așa a descoperit că unele femei vând poze nud sub pretextul că postează anunțuri pentru haine de vânzare. Paul îmi povestește apoi că, de regulă, începe conversația solicitând „vreo 30 de poze, unele în lenjerie, pe tocuri, unele topless, apoi complet goală (unele în care tipa se apleacă cu spatele la cameră – să-mi arate de ce e în stare!) apoi vreo 25 de poze cu picioarele”. Fetele astea probabil fac bani grămadă, mă gândesc, având în vedere că cererea e atât de mare din partea unui singur tip. Dar apoi îmi pică falca în momentul în care începem să vorbim despre bani. Care e suma generoasă pe care Paul o pune la bătaie pentru circa 50 de fotografii atât de intime? 5 lire. În total. Mă întreabă dacă m-a speriat candoarea lui și îi zic că ce mă înfricoșează mai mult sunt tarifele, la care îmi răspunde „Îmi pare rău, până și perverșii au un buget în care vor să se mențină – uneori primesc și 10 seturi de poze pe zi, așa că se adună cheltuielile, nu glumă”.

Dar de ce se întâmplă chestiile astea pe Ebay, totuși? Și cum găsește Paul toate aceste femei dispuse să trimită astfel de poze? La urma urmei, internetul e plin de locuri în care „perverși” (descrierea lui, nu a mea) precum Paul pot să găsească astfel de conținut (deja suntem toți familiari cu OnlyFans, bănuiesc). Cu siguranță n-ar trebui să fie nevoie să apeleze la un website care e, în esență, o piață de desfacere pentru obiecte folosite. Răspunsul e relativ simplu: Paul spune că preferă „femeile care de regulă nu se ocupă cu chestii din astea”, adăugând „Ai fi surprinsă cât de multe tipe care nu s-ar fi gândit vreodată să vândă fotografii cu ele, au ajuns totuși să-mi trimită poze, unele inclusiv cu iubiții lor”. Teoria lui e că „Probabil e vorba despre bani, dar poate și faptul că cineva se oferă să plătească poze cu ele e ceva ce le face să se simtă speciale”. În ceea ce privește strategia lui pentru a găsi „veterane” ale acestei practici, Paul îmi dezvăluie că există anumite cuvinte pe care femeile le menționează în descrierile postărilor de pe Ebay pentru a semnala că sunt dispuse să vândă mai mult decât haine – „well-worn” (urme vizibile de uzură), „private” (privat) și „see-through” (transparent), de pildă. Pe mine m-a reperat pentru că folosisem cuvântul „uzat” în descrierea rochiei croșetate. Paul încheie discuția cu mine spunându-mi „Să știi că mama mea m-a învățat o treabă – dacă nu ceri, nu ți se va da – așa că poate îmi trimiți o poză obraznică?”

Câteva zile mai târziu, un alt mesaj îmi aterizează în inbox. „Bună ziua, domnișoară Gemma. Numele meu este Velvet Lord* Cum ai dormit azi-noapte? Mi-ar plăcea mult să stau de vorbă cu tine”. Îmi propune să descarc o aplicație super criptată de mesagerie, despre care prietenii mei îmi spun că e folosită, în mare, pentru sexting, vânzare și cumpărare de droguri și… conform descoperirilor mele, pentru vânzarea colanților wet-look. Imediat ce îi dau un semn lui Velvet, îmi răspunde cu un clip în care poartă o astfel de pereche de colanți, prin care i se vede clar erecția. Într-un accent puternic irlandez, și cu vocea înecată de gemete, îmi transmite pe fundal „Uită-te la ei, sunt perfecți. Mă simt atât de obraznic!”. Mă bușește un râs isteric. „Îmi vinzi niște colanți, domnișoară Gemma?”, mă întreabă Velvet Lord. Dornică să-l fac să mai vorbească cu mine, îi spun că există posibilitatea asta, și de fiecare dată când se abate de la subiect (adică frecvent, căci îmi tot trimite clipuri, dintre care unul în care îmi arată cum ține în echilibru pe penisul erect două perechi de colanți), îi spun să tacă din gură și să îmi răspundă la întrebări. „Te rog nu fi rea cu colanții, domnișoară Gemma!”, se tânguie el. „Nu ți-au greșit cu nimic!”. Am devenit oare fără să vreau o dominatrix într-o seară oarecare de miercuri? Velvet îmi mărturisește că are 36 de ani și că este virgin, iar acest fetiș al lui cu colanții este un mod de a se detașa de realitate. E timid și clar îi place sentimentul de a fi dominat. „Prima dată când am cerut cuiva de pe Ebay să îmi trimită lenjerie intimă purtată a fost acum 16 ani, până atunci pur și simplu accesasem site-ul ca să cumpăr chestii normale. Mi-am încercat norocul, și o femeie mai în vârstă, dar foarte de treabă, mi-a vândut o pereche de chiloți pe care îi purtase la sală”.

Femeile care transformă fetișurile bărbaților în mină de aur

Profilul de Ebay al Emmei* e format din poze cu gleznele ei (un lucru care îi încurajează pe cei interesați să îi ceară poze în care se văd în întregime picioarele). Însă are un USP (unique selling point – n.r. ofertă unică): e însoțitoare de zbor. Fotografiile în care se vede că gleznele sale sunt pozate la bordul unui avion mereu atrag cea mai multă atenție. Îmi mărturisește că vinde pantofi transpirați sau dresuri cu „urme vizibile de uzurăca să strângă bani să-și cumpere mobilă pentru noua sa casă. De altfel, are multe colege care fac același lucru, toate fiind de părere că e o sursă de extra venit incredibil de ușor de accesat. „Iubitul meu vede asta ca pe un hobby care îmi face rost de niște bani de buzunar”, îmi spune râzând. „Vindem numai pantofi și dresuri, nimic care să aibă legătură propriu-zisă cu linia aeriană”. Face totul să pară atât de ușor încât până și iubitul meu începe să mă încurajeze – „Sunt doar poze cu picioarele, babe, de banii câștigați am putea lua o canapea nouă!”. I-am închis gura rapid când i-am povestit despre grandioasa ofertă a lui Paul, 5 lire pentru o poză cu mine cu degetele în vagin.

Prețul diferă în funcție de cât de mult își doresc poza sau lucrul respectiv”, spune Emma. „Am vândut o pereche de dresuri pe 40 de lire. Am vândut însă și două perechi de dresuri plus două poze pentru suma de 50 de lire. Altă dată am primit vouchere la Topshop”. Bărbații – din experiența ei, e mereu vorba despre bărbați, niciodată femei – i-au cerut fel de fel de lucruri, de la lenjerie purtată și până la chestii ultra precise, precum un video cu amprenta umedă a unui picior pe podeaua unui avion.

Suma maximă pe care Emma a câștigat-o într-o lună e în jur de 200 de lire. „Trebuie să ai grijă totuși să nu iei vreo țeapă”, mă avertizează. „Odată, una dintre colegele mele a primit un mesaj în care i se ofereau sute de lire pentru o poză cu picioare. Ne-am descălțat imediat toate și am făcut o poză, dar după ce a primit-o, tipul a răspuns cu un emoji cu inimioară și apoi i-a dat block”. Mi-e dat să aflu, așadar, că vânzarea și cumpărarea de poze cu picioare e un business complex.

Pentru alte persoane, precum Louise*(30 de ani, originară din Hereford), toată treaba asta înseamnă mult mai mult decât un side hustle – e o afacere în toată regula. „Se întâmplă să fac și 200 de lire într-o zi bună”, îmi mărturisește (la un calcul scurt, reiese că se adună câteva mii lunar). „Depinde cât de mult am chef să forțez nota”. Louise s-a apucat de asta acum nouă ani, când, ca și mine, a urcat pe profilul ei o poză în care purta o rochie pe care intenționa să o vândă. Cineva i-a lăsat un mesaj în care o întreba dacă vinde fotografii cu ea. Tipul în cauză a început prin a-i cere conținut cu picioarele (îi plăcea să îi trimit poze sau clipuri cu picioarele mele în șosete flaușate sau în cizme Ugg), iar apoi i-a oferit mai mulți bani în schimbul pozelor nud. Iubitul lui Louise, cu care e împreună de 10 ani, nu are nicio problemă cu toată treaba asta sau cu faptul că, pe lângă jobul principal de beauty therapist, mai are și un cont de OnlyFans (căruia îi face subtil reclamă pe Ebay). Uneori primește chiar și 300 de mesaje pe zi. Când o rog să facă un portret-robot al celor care îi solicită conținut, mi-i descrie pe jumătate dintre ei drept „oameni care au timp de pierdut și chef de vorbă”. Cealaltă jumătate este formată din clienții serioși”. Louise e de părere că apelează la Ebay pentru a nu fi descoperiți de partenere – ceea ce, din experiența ei, uneori funcționează, dar alteori nu. Ea, de exemplu, se află la al patrulea cont, pentru că celelalte trei i-au fost raportate de soțiile nemulțumite ale unora dintre foștii săi clienți, care i-au trimis de asemenea mesaje de hărțuire. Interesant este faptul că are și câteva cliente de sex feminin. În ceea ce privește schimbul consensual de conținut adult pe Ebay, un purtător de cuvânt al platformei a declarat că Vânzarea sau oferirea serviciilor ilegale sau de natură sexuală, ori care încalcă normele noastre de utilizare, nu sunt permise pe Ebay. Este permisă vânzarea articolelor la mâna a doua, însă postarea nu are voie să fetișizeze obiectul pus în vânzare. Echipa noastră de securitate lucrează asiduu pentru a se asigura că utilizatorii respectă politica platformei”.

Nu totul e de vânzare

Sophie* are un sistem prin care depistează cu ușurință prădătorii. Tot ce trebuie să facă e să se uite la istoricul lor de căutări. „De regulă e ceva la modul… sute de căutări pentru ‘bikini mărimea 8’, apoi ‘tricou polo bărbați XL’; username-ul e ceva de genul Aimee, dar emailul e înregistrat pe numele de John”. Pe durata jobului său ca moderator pe site-ul Depop, în 2017, Sophie a început să conștientizeze mai exact cum platformele de shopping online pot fi folosite în maniere sinistre. „Mjoritatea plângerilor pe care le primeam erau legate de produse lipsă la livrare sau în legătură cu mesaje abuzive – având în vedere că Depop are în majoritate utilizatori adolescenți [o treime dintre persoanele din UK cu vârste curpinse între 16-24 de ani au aplicația instalată], o discuție casual poate lua rapid o turnură dramatică. Însă o dată la câteva săptămâni, apărea câte un user care era raportat de mai multe persoane”. Sophie îmi spune că nu era ceva neobișnuit ca bărbații să creeze profiluri fake pentru a trimite mesaje fetelor adolescente care vindeau bikini-uri sau crop topuri, solicitând mai multe poze. Adesea, fetele (unele cu vârste extrem de fragede, gen 14 ani), trimiteau fotografiile, fără să realizeze cu cine aveau de-a face. Și mai sinistru este faptul că Sophie îmi povestește că S-a întâmplat ca poliția să ne ceară să cedăm date despre anumiți utilizatori care au fost depistați drept pedofili, prinși, și cărora li s-a descoperit aplicația Depop pe telefon”. În apărarea platformei, adaugă ea, cei de la Depop au fost mereu vigilenți, blocând nu numai accesul unor adrese de email suspecte, ci și a device-urilor de pe care erau folosite. Însă Sophie nu știe ce altceva mai mult ar putea fi făcut pentru a proteja aceste fete tinere. L-am contactat pe vicepreședintele diviziei Trust & Safety a platformei, Fabian Koenig, care mi-a spus – „Nu tolerăm sub nicio formă hărțuirea sexuală, comportamentul nepotrivit sau prădător pe platforma noastră. Aplicăm întotdeauna politicile interne menite să ne protejeze utilizatorii și monitorizăm în mod constant interacțiunile de pe platformă, utilizând script-uri special create pentru a recunoaște aceste tipuri de comportament inacceptabil. Îi încurajăm pe toți utilizatorii să blocheze și să raporteze orice persoană care îi face să se simtă în nesiguranță. În secțiunea Help Center, avem publicate o serie de alte sfaturi și resurse, inclusiv sfaturi pentru părinți”. Imaginea mentală a logo-ului Depop pe ecranul telefonului unui pedofil încă îmi dă valuri de fiori.

Și la fel mă face să mă simt faptul că tot dau peste indivizi sordizi pe profilul meu de Ebay. Primesc un mesaj care spune Mi-a făcut plăcere să-mi dau drumul uitându-mă la pozele tale”. Userul în cauză începe apoi să mă bombardeze cu mesaje și nu găsesc de unde să-l blochez. Încep să mă simt murdară și mă sâcâie faptul că pozele mele – postate exclusiv cu scopul de a vinde haine – sunt scoase din context de astfel de bărbați. Simt cum îmi plesnește creierul de nervi. Încerc să folosesc opțiunea de live help” a site-ului pentru a raporta cazul, însă deși persoanele cu care vorbesc susțin că mă vor ajuta și că iau în serios plângerile mele, îmi spun de asemenea că același user va putea să mă contacteze în continuare. Când încerc să iau legătura cu echipa de PR pentru a afla răspunsul lor oficial la astfel de situații, mi se explică: „Nu tolerăm sub nicio formă comportamentul abuziv între membri și încurajăm cu căldură orice persoană care se simte hărțuită să raporteze cazul către noi, via Resolution Centre. Luăm întotdeauna atitudine împotriva celor ce încalcă politicile de utilizare ale site-ului, ceea ce poate include suspendarea contului și colaborarea cu poliția pentru a identifica individul, în cazul depistării acțiunilor ilegale”. Încep să văd că, deși ideea de a face bani cât ai bate din palme din vânzarea fotografiilor cu picioare pare floare la ureche, există o linie fină între treaba asta și riscul de a cădea pradă hărțuirii de natură sexuală, iar uneori, poți ateriza dintr-o situație în cealaltă fără ca măcar să îți dai seama.

Ceva mai târziu, Fred*, care a cumpărat o rochie neagră de pe profilul meu, îmi trimite mesaj că își vrea banii înapoi. Îmi cere adresa de acasă pentru a mi-i putea trimite prin poștă, plus numărul de telefon (recunosc că, înainte de a mă documenta pentru materialul acesta, probabil i l-aș fi dat). Îmi doresc cu ardoare să nu afle vreodată tipul ăsta astfel de detalii personale despre mine, însă pentru că a cumpărat deja ceva, numele și adresa mea de email se află pe chitanța lui de la PayPal. Când îi întreb pe cei de la PayPal ce măsuri de securitate au instalate pentru a evita situații precum cea descrisă mai sus, mă îndeamnă să rezolv problema prin cei de la Ebay, accentuând că ei sunt o companie separată. Când insist, un purtător de cuvânt al companiei îmi spune: „Când cineva efectuează o plată via PayPal, detaliile celui care trebuie să primească banii sunt dezvăluite celui ce face plata, pentru ca tranzacția să poată avea loc. În calitate de instituție financiară, PayPal nu poate permite tranzacțiile anonime”. Adaugă însă faptul că în termenii și condițiile de utilizare a serviciului este menționat cu strictețe că hărțuirea, amenințările și emailurile nesolicitate nu sunt tolerate. Ne rezervăm dreptul de a închide pe loc conturi și de a refuza să ne oferim serviciile pe viitor persoanelor care nu respectă aceste reguli”.

În punctul ăsta, îmi aduc aminte de un episod din adolescență – aveam 18 ani și am vândut pe Ebay o șapcă cu logo-ul echipei de baschet Lakers ca să fac rost de bani pentru o seară în oraș. La câteva zile după, cumpărătorul (un tip trecut de 30 de ani), m-a contactat ca să mă întrebe ce anume studiez în Brighton, asta după ce, cel mai probabil, mi-a observat numele (destul de rar întâlnit) pe chitanță și apoi m-a căutat pe Facebook. M-a întrebat apoi dacă am să îi vând o pereche de chiloți purtați sau niște jucării sexuale pe care le-am folosit deja.”. La momentul respectiv, am luat-o pur și simplu ca pe o întâmplare amuzantă și l-am blocat, nici măcar trecându-mi prin minte să-l raportez la Ebay.

Ca femei, societate ne-a condiționat să tolerăm comentarii și comportamente de acest gen încă de când suntem adolescente. De fapt, îmi pot aminti fără să mă chinui prea tare de câteva incidente similare, de exemplu când un tip care mi-a livrat cina, mi-a scris apoi pe Whatsapp Hei, frumoaso, cum a fost mâncarea?”, sau când un șofer de taxi cu vreo 30 de ani mai bătrân decât mine m-a întrebat dacă poate să mă scoată la o întâlnire, în timp ce eu amuțisem pe bancheta din spate a mașinii lui. În lumea asta modernă, e îngrijorător de simplu pentru oricine să facă rost de numărul nostru de telefon. De adresa la care locuim. De fotografii cu noi. De fiecare dată când am pățit ceva de genul acesta, m-am gândit pur și simplu că e dezgustător, dar că… asta este. Însă nu ar trebui deloc să gândim așa. M-am săturat să mă cenzurez mereu, să fiu constant în gardă pentru a evita să fiu hărțuită. Ar trebui să pot liniștită să postez o fotografie cu mine purtând o rochie pe care vreau s-o vând, fără să fiu contactată de indivizi precum Paul sau Velvet. Trebuie să începem să refuzăm cu vehemență să mai acceptăm acest tip de comportament și să tragem un semnal de alarmă atunci când se întâmplă, să raportăm asta platformelor sau, dacă e necesar, să ne adresăm poliției. Însă, poate cel mai important este că aceste companii trebuie să înceapă să își protejeze mai bine utilizatorii, asigurându-se că politicile sunt respectate întru totul.

În ceea ce privește femeile precum Emma sau Louise, recunosc că există și o parte avantajoasă din faptul că poți profita de acest sistem imperfect. Și deși nu pot spune cu 100% siguranță că n-aș trimite vreodată cuiva o poză cu picioarele mele contra cost (hei, ratele la casa aia nouă trebuie să fie plătite cumva, nu?), pentru moment o să mă rezum la vânzarea de haine – fotografiate pe umerașe, nu pe mine însămi.

Text: Jennifer Savin

Foto: Victoria Heath/Unsplash

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.