Ioana Flora, vocea femeilor Fragile

Desemnată mai mulți ani la rând „Cea mai bună actriță” la Premiile Gopo și la cele ale Uniunii Cineaștilor din România, precum și la festivaluri internaționale, Ioana Flora și-a regăsit vocea într-un proiect-comunitate inedit: Fragile. Haideți să descoperim împreună cum își propune actrița să schimbe mentalități în societatea anului 2021, printr-un concept artistic de tip povești-sprijin-suport.

De Anca Romanescu

ZECE FEMEI ÎN SITUAȚII DE VIAȚĂ vulnerabile, marginalizate, care au reușit să își învingă propriile traume, proprii demoni, dar care din frică, vină sau rușine nu își pot împărtăși durerea. Pe fiecare dintre ele, Ioana Flora a întâlnit-o, i-a ascultat povestea și a purtat-o mai departe, asumându-și-o, și interpretând toate aceste întâlniri umane incredibile în zece scurtmetraje-monolog pe care acum le face vizibile publicului. În contextul actual, al pandemiei, cazurile de violență domestică și abuz au crescut. Din dorința de a crea o rețea de suport pentru femeile care au nevoie de ajutor, Ioana a creat alături de o echipă extraordinară platforma fragile.live. Urmăriți aici poveștile unor femei pe cât de fragile, pe atât de puternice prin puterea de necrezut pe care au avut-o când și-au schimbat viața. Un proces care încă durează și care, fără ajutorul celor care vor să fie acolo pentru ele, fie ei apropiați sau străini, bărbați sau femei, ar fi mult mai dificil, dacă nu imposibil.

Cum era viața ta în momentul în care ai început să te gândești la un astfel de proiect? Când ai început să vrei să îl construiești?

E o poveste foarte frumoasă, o întâlnire dintre acelea speciale, pe care le pui pe un raft imaginar, la trofee. Era o după-masă de început de primăvară și de pandemie. M-am întâlnit cu Rucs (Rucsandra Pop). Nu eram într-o perioadă bună. Rucs, în schimb era bine de tot. A apărut ca o boare, cu o broșă pe care scria Miracle și un cercel în formă de aripă de înger. A fost prima dintr-un șir de întâlniri în care am început un fel de reconfigurare a mea ca om și artist. M-a luat sub aripa ei, m-a hrănit cu idei, cu informații, cu cărți și autori pe care i-am descoperit. M-a pus să îmi adresez întrebări. Să îmi definesc valorile. Să caut dincolo de mine ca actriță. Să am o voce în spațiul public legat de cauze în care cred. Și ușor, ușor, a început să se nască ideea Fragile în mintea mea. Când i-am povestit lui Rucs despre ea, a zis: „Asta e! Vreau și eu sa fiu in proiectul ăsta”. Așa a început călătoria.

Ce își propune, concret, Fragile?

Să ajute. Primul pas pe care l-am făcut în această direcție a fost să scoatem din anonimat povești reale de viață ale unor femei care au trecut prin diferite provocări, care au fost vulnerabile și care au avut nevoie de ajutor. Apoi, am vrut să le arătăm tuturor cum au reușit să depășească aceste momente, unde și-au găsit forța, astfel încât să le inspirăm și să le motivăm pe cele care simt că au ajuns la limita puterilor. Apoi, dincolo de a a da voce poveștilor, ne dorim să dezvoltăm o rețea de suport, prin ONG-uri care se ocupă punctual de fiecare din aceste situații și care pot oferi, concret, soluții în funcție de nevoile fiecăreia. Dorința noastră cea mai mare este ca orice femeie să simtă că nu e singură și nici singura și, cel mai important, dacă traversează un moment de răscruce, să știe că se poate baza pe cineva care vrea și poate să îi ofere sprijinul necesar. Femeile sunt puternice, dar uneori uită asta, iar dorința noastră este să le ajutăm să își găsească forța interioară de care au nevoie.  Am învățat multe din întâlnirile cu femeile-eroine (așa le consider eu) și două dintre mărturiile pe le-am tot auzit și care m-au marcat au fost: „Asta era normalitatea mea, nu aveam cu ce să o compar, am crezut că așa e normal”, dar am auzit și „A stat în puterea mea să schimb lucrurile”. Pentru mine, o lume normală este cea în care femeile au curaj și încredere în ele, dar și în care înțeleg că le face bine să mărturisească, să împărtășească. Cred că această deschidere este primul pas spre recuperarea demnității. 

Cum a evoluat proiectul, de la cum l-ați imaginat inițial, la structura pe care o are acum, când este lansat? 

Atunci când ai un sâmbure bun de idee, simți asta, ceea ce îți dă forță să muți munții. Am vorbit despre proiect cu oamenii din cercul de cunoștințe, și practic Fragile a devenit deja o comunitate prin echipa care s-a format în jurul conceptului. Atunci când nu ai un buget sau resurse financiare cu care să poți face orice, cred că cel mai important este să atragi în jurul tău oameni care gândesc la fel, iar lucrurile se vor rezolva pas cu pas. Sunt mândră că am ajuns să formăm o echipă la care nici măcar nu puteam să visez. În prima instanță, ni s-a alăturat Ioana Mischie, transmedia artist și regizoare, alături de care îmi doream să lucrez de multă vreme. Prin asociația ei, Storyscapes, am obținut un grant din partea ambasadei SUA, care ne-a dat speranța că îl putem realiza. Un astfel de proiect are nevoie de producție, postproducție, strategie de comunicare, până la platforma web, fotografii de pe platou, fotografii de studio… pentru toate aceste resurse, am avut norocul să ni se alăture pro bono profesioniști de top din domeniile respective.

Care este mesajul Fragile?

„Ai o voce, fă-o să fie auzită. Eu pot fi vocea ta”. Ne dorim să apeleze la noi cu încredere femeile care au o poveste de împărtășit: vor rămâne în anonimat, dar povestea lor se va transforma într-un model pentru întreaga comunitate. Astfel, se vor putea vindeca și, cel mai important, vor putea ajuta la vindecarea a zeci de femei care au trecut prin situații asemănătoare. Platforma va continua să se dezvolte și să fie îmbogățită cu noi povești, iar noi vom continua să transformăm experiența lor în mărturisiri. Tot pe platformă vor fi îndrumate și către ONG-urile partenere care le pot oferi sprijin. Dacă nu vor să împărtășească povestea, dar au nevoie de ajutor, le încurajăm să intre pe platformă: vom oferi sprijin oricui are nevoie. 

În ce măsură este un proiect social și în ce măsură unul personal, pentru fiecare dintre voi?

Cred că în momentul în care fiecare dintre noi, în general, în viață, face loc acelei voci care vorbește despre empatie și generozitate, parcă se deschid larg niște porți mari către înțelegerea a ceea ce contează mai tare în viață. A dărui. A empatiza. Asta cred că e cheia. Cuvântul magic. Absolut toți oamenii din Fragile au înțeles acest cuvânt magic. E ca un bulgăre care stârnește o avalanșă de reacții. Firește, scopul este cel social, de a ajuta să se schimbe niște mentalități, să fie ajutate niște femei, să se creeze o comunitate de sprijin.

Ai putea vorbi într-un singur cuvânt/expresie despre fiecare femeie pe care ai întâlnit-o?

Fiecare întâlnire a avut o încărcătură emoțională puternică. Poate că pare simplu să povestești, dar e cu totul altceva să intri în pielea personajului și să simți ce a trăit. Asta emoționează, ajută să percepi totul mult mai puternic și te face să te simți responsabil pentru că, prin interpretarea pe care o dai lucrurilor, îi vei motiva și pe cei care pătrund în poveste să facă ceva pentru binele lor. Vă invităm pe platforma fragile.live să descoperiți poveștile unor femei puternice, care se pot ascunde în oricare dintre prietenele noastre, mame sau surori. Pot spune, însă, atât: că m-am emoționat de la primul moment în care m-am întâlnit cu fiecare dintre ele, că în fiecare m-am recunoscut câte un pic, că și la filmări și la vizionări, am avut și am momente când am un amestec de bucurie și emoție, diferită față de orice alt proiect pe care l-am făcut până acum. 

Cum ai creat scenariul fiecărui film? S-a schimbat percepția ta asupra femeilor cu care ai vorbit și a poveștilor după ce ai început să lucrezi la partea de text și interpretare?

Ne-am întâlnit, Rucs și cu mine, cu fiecare în parte și le-am ascultat povestea. Am creat apoi mărturisirea sub formă de monolog, păstrând cuvintele lor și încercând să ajungem la esență. Nu e ușor să concentrezi povestea unui om în 10 minute și să surprinzi esența. Au fost povești care îmi erau apropiate, apoi altele la care cu greu îmi puteam imagina acea viață. M-am apropiat în șoaptă, parcă, cu grijă. Nu am urmărit doar să expunem provocarea fiecăreia, ci și să vedem cum au reușit să o depășească, atât cât au reușit până în momentul de față. Fiecare dintre ele a văzut scenariul înainte de interpretare și am primit acordul de la toate privind conținutul final.

Ții în continuare legătura cu ele? A fost cineva care să se răzgândească pe parcurs, să regrete sau să îi fie frică să nu îi fie recunoscută povestea?

Să te deschizi și să povestești despre ce te doare cel mai tare este un act de curaj. Mulți dintre noi nu îl avem și tocmai asta ne dorim să schimbăm. Femeile acestea l-au avut. Ce am simțit cel mai tare, și am respectat până la ultimul cuvânt, a fost nevoia de a le fi spusă povestea exact așa cum au mărturisit-o. Nu am adăugat nici măcar un cuvânt în plus, de dragul dramatismului sau efectului, pentru că nu este vorba despre un rol, ci despre o viață. Ne dorim să se simtă în siguranță completă. Eu le sunt recunoscătoare că ne-au încredințat poveștile lor.

Ioana Flora
Ioana Flora

Cu ce ai rămas, tu, personal, în urma întâlnirii cu fiecare dintre ele? Cum te-a schimbat pe tine personal Fragile?

Pentru mine nu a fost doar o întâlnire cu niște povești, ci cu 10 femei de la care am învățat și pe care le admir necondiționat. A fost o experiență de o mare încărcătură emoțională și am rămas cu câte o replică, de la fiecare, pe care nu mi-o pot scoate din minte. O replică ce poate defini o întreagă viață, o filozofie. Aș da un exemplu dar nu mă pot opri doar la unul. Le avem pe platformă, în schimb. Cred că după fiecare episod urmărit, fiecare om va avea nevoie de niște timp în care să rămână cu gândurile sale și să reflecteze asupra poveștii descoperite. Cât despre actorie, Fragile a fost, din punctul de vedere actoricesc, un tur de forță. Ne-am întâlnit cu femei de vârste diferite, diferite ca personalitate, cu povești foarte diferite. Am căutat să le redau esența, dar și gesturile, dialectele, felul de a vorbi sau a gesticula. În fond, pe lângă un act social este și un act artistic, din toate punctele de vedere. Este un documentar modular, creat din 10 episoade a câte 10 minute. Prin alegerile Ioanei Mischie asupra vizualului, prin modul de filmare, prin montajul și efectele alese de BHM, prin felul în care arată platforma web, până la fotografiile de pe set. Este un întreg concept artistic în spatele Fragile. Și o mare echipă extraordinară.

Unde vrei să ajungi cu acest proiect, ce schimbări îți dorești să faci și ce crezi tu că vom putea schimba realist, implicându-ne cât mai mulți, azi, în România, în 2021?

Deja suntem un „noi”, acum, iar asta înseamnă că primul pas a fost deja făcut. Pentru mine, acest proiect este viața pură din spatele statisticii, cu victoriile și înfrângerile ei, acea doză de realitate care, deși de multe ori dură, este un factor esențial pentru a începe schimbarea. Fragile este o dovadă în plus că acolo unde există vulnerabilitate există multă putere, dar și că nu este suficient doar atât. Ce ne dorim să facem este să conturăm acea rețea de suport despre care vorbeam mai sus. Un „cerc” în care femeile să-și găsească forțele nu doar în interiorul propriei ființe, ci și în cei din jurul lor — organizații non-guvernamentale, parteneri instituționali, profesioniști care să le ghideze pas cu pas și să le dea curaj. Ce ne dorim este ca Fragile să fie începutul unui fenomen care să-i cuprindă pe toți cei aflați în situații dificile sau vulnerabile și să-i determine să apeleze la o rețea de sprijin, să se adreseze organizațiilor preocupate la modul real de problemele cu care se confruntă. Iar la acest capitol lucrăm cu o serie de parteneri de încredere și ne dorim ca legătura să se poată face direct prin platforma dedicată proiectului Fragile pentru că sistemul de suport este esențial atunci când nu-ți mai găsești calea. Dar pentru ca el să existe e nevoie de noi toți, de implicare, de donații, de conștientizare. Pentru proiect, ne dorim să continuăm până la a spune 50 de povești și nu numai. Cred că doar așa se poate naște un val de reacții. Și implicit o schimbare. Firește, avem nevoie de sprijin, dar sunt convinsă că va veni.

Poveștile pe care le aduceți sunt pe cât de grele, pe atât de ușor spuse de tine cu o anume liniște, fără disperarea nepuținței. Cred că toți putem fi mișcați de o vorbă din film care ne sună familiar, dacă nu de întreaga poveste. Tu te regăsești în vreuna dintre femeile cu care ai vorbit?

În fiecare am regăsit câte o mică parte din mine. Sau o potențialitate. Uneori, ne dăm seama că șansa sau conjunctura fac ca viața noastră să devină într-un fel sau altul.  Această liniște pe care ai remarcat-o vine din acea victorie personală a fiecăreia dintre femei, care a condus-o către vindecare. E un proces în care te regăsești, indiferent de situația particulară în care te afli.

Fragile este un demers de anvergură, care a urmat multe etape, nu ușoare, și mulți oameni, implicați atât emoțional, cât și concret. Poate exista prea multă pasiune? (sau implicare sufletească și concretă, puse într-un proiect ca Fragile)?

Cuvântul „pasiune” nu-l poți gândi cantitativ. E ca în dragoste, ori există, ori nu. Și pot spune că proiectul Fragile e norocos, din punctul ăsta de vedere. Întreaga echipă a fost pe aceeași lungime de undă și am dat totul pentru ca proiectul să surprindă întocmai autenticitatea, emoția și, până la urmă, vocea proprie, experiența fiecărei femei.

Cum veți continua proiectul? Construiți în continuare pe structura lui sau veți crea alte platforme?

Platforma creată este baza pe care vom adaugă pe parcurs noi filme-document, în care ne dorim să se creeze comunitatea de povești-sprijin-suport. Suntem într-o perioadă marcată de un context social așa cum n-am mai experimentat până acum, iar pandemia a accentuat toate fenomenele pe care noi le atingem prin proiectul Fragile

Dar ceea ce vreau să subliniez este că ele nu au apărut în ultimul an. Ele există de foarte multă vreme, abuzul, violența, stigmatul sunt realități sociale „de când lumea”, din păcate, iar lupta pentru a face o schimbare nu se oprește niciodată. Nu ne putem opri nici după primele cinci episoade, nici după primele zece. Așa că vom continua să construim pe acest fundament, încercând să aducem în viețile femeilor din România aflate în situații vulnerabile măcar câte puțin din ceea ce ar trebui să fie normalitate.

Echipa voastră este compusă și din bărbați. Cum crezi tu că se poate implica un bărbat, în modul cel mai onest și potrivit posibil, într-o cauză precum Fragile?

Da, este Adi Bulboacă, fotograf extraordinar, care ne-a oferit studioul, timpul, curiozitatea și aprecierea sa. Aceeași implicare onestă și autentică am văzut-o și din partea lui Octav (Octav Ștefan), care ne-a susținut în ceea ce privește dezvoltarea strategiei de comunicare, a lui Ionuț (Ionut Macri) care a făcut fotografiile de studio, dar și a lui Bogdan Chiș, care ne-a purtat pas cu pas prin procesul de creare a platformei web. Cât despre implicarea bărbaților, cred că e simplu. Dincolo de gen, suntem oameni, valoarea umană e cea care contează. Fragile nu e despre feminism, este despre paradigma feminității. La fel puteau fi spuse 10 povești a 10 bărbați. Doar că mie îmi este proprie povestea feminității.

Tu ai doi băieți, adolescenți, foarte înțelepți deja. Le-ai vorbit despre Fragile?

Nu le-am povestit, dar până vor crește mai mari, sunt convinsă că învață empatia din ce văd de la cei mai dragi și din faptele lor. Deocamdată. (zâmbește)

Despre autoare:

Ioana FloraAnca Romanescu

Anca Romanescu/PUNK PR este publicist și talent manager. A lucrat cu Ana Ularu, Ioana Flora, Corneliu Porumboiu, Francis Ford Coppola, Andy Garcia, Michael Madsen sau Tim Roth. Leave the gun, take the cannoli. Din 1999.

FOTO: Ionuț Macri. Actrița poartă ținută completă, Rhea Costa; Hairstyle, Erika Gonczi; Make-up, Ayfer Cadîr.

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.