Educație sexuală. De ce nu se predă mai mult în școli?

By  | 

Oricât de contrariant ar suna, mulți români încă consideră că educația sexuală este același lucru cu „practica și desfrânarea sexuală”. Reprezentanții BOR se tem că, de fapt, cursurile de educație sexuală vor fi cursuri de kamasutra, iar noi, ceilalți ne amintim cât de stânjenitor a fost momentul când ne-am început viața sexuală și câtă nevoie am fi avut atunci să ne înțelegem corpul.

Am crescut cu „te-a adus barza” sau „organul genital feminin se numește rândunică”, iar începerea vieții sexuale era un păcat capital. Și ne mai întrebăm acum de unde tot haosul  care ne înconjoară?! Dacă facem câțiva pași în spate și privim educația sexuală din România în contextul social, începem să ne îngrijorăm. Apoi, dacă analizăm mai în detaliu, raportat la proiectele Uniunii Europene privind conceptul larg „sex education”, ne dăm seama că suntem la mii kilometri distanță de ceea ce se poate numi o civilizație decentă și că e momentul să ne integrăm în programul european, adaptându-ne politicilor uniunii care ne-a adoptat și a cărei mobilitate este în permanentă creștere. E momentul să facem parte din spectrul european socio-cultural al relațiilor sexuale sănătoase și sigure! Fără nicio rușine.

Lipsa de informare

După Bulgaria, ne aflăm pe primul loc în Uniunea Europeană în clasamentul țărilor cu cele mai multe mame minore. În 2018, s-au înregistrat peste 23.000 de cazuri HIV/ SIDA (dintre care 76% bărbați), iar cei afectați au vârste începând de la 14 ani la 45 ani, ajungând la un maxim de 30 de cazuri la 100 000 de locuitori la această grupă. În fiecare an statul român pierde sute de mii de euro pentru sarcini și nașteri în rândul minorelor, susținerea tinerilor cu HIV/ SIDA (pentru celelalte boli cu transmitere sexuală nu există date oficiale adaptate, însă în 2013 Organizația Mondială a Sănătății a confirmat un milion de români care sufereau de o infecție cu transmitere sexuală, neoficial cifra fiind de 10 ori mai mare), abandonul școlar în urma unei sarcini nedorite etc. Și dacă  aruncăm un ochi la țări precum Estonia, dar și Spania sau Italia, înțelegem că totul pleacă de la lipsa de informare. Parctic, adolescenții români învață despre sex din filmele pornografice sau de pe internet, alegându-și complet  neigienic sursele.

educație sexuală

Modele de urmat

Conform Sexual Education, studiu realizat de către Federal Centre for Health Education din Germania, educația sexuală a fost introdusă în școli pentru prima oară în 1955 în Suedia, după anii ´90 alăturându-se mai multe țări, printre care Franța, Portugalia, Urcaina. În 2001, Estonia a transformat educaţia sexuală în materie obligatorie în şcoli, iar efectul a fost unul spectaculos. Opt ani mai târziu, în 2009, estonienii constatau o reducere cu 43% a cazurilor noi de sifilis la tinerii cu vârsta între 15 şi 24 de ani, și cu 96%, cazurile de HIV-SIDA. Un program școlar de educație sexuală ca cel al societății estoniene ne-ar costa mai puțin de două milioane de euro, și ar economisi peste 600.000 de euro. (SURSĂ — Sexul versus Barza, coordonator Adriana Radu).

Copiii din Portugalia învaţă despre sexualitate, relații de prietenie, consimțământ încă de la vârsta de cinci ani iar în Spania, Italia şi Cipru, de la paisprezece ani, conform raportului SAFE, al Federaţiei Internaţionale pentru planificare familială.

În raportul Sexuality Education in EU, se trage un semnal de alarmă privind unele state membre din Uniunea Europeană unde nu se aplică sau se aplică defectuos politicile privind educația sexuală. Fără să numească statele cu pricina, știu că acolo, trecută cu cerneală invizibilă, se află și România.

În România… există, dar lipsește cu desăvârșire

Teoretic, suntem în rând cu majoritatea țărilor din spațiul european, practic… nu. Așadar, avem o lege care ne ține în siguranță, Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unde scrie negru pe alb: „Derularea sistematică în unitățile școlare de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor”. Realmente suntem cu câteva decenii în urmă. Ba mai mult, trebuie să facem încă față unor dezbateri care sfidează bunul simț. În urmă cu  trei ani, deputatul Ninel Peia a propus o lege care prevedea pedepsirea cu închisoarea de până la doi ani profesorii care predau cursuri de educaţie sexuală fără acordul părinţilor — „Legea inocenței”. Până la urmă, inițiativa lui Peia a eșuat.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu a negat fenomenul nașterilor în rândul adolescentelor (deși peste 600 de minore anual, între 12 și 13 ani ajung să fie mame): „cazuri punctuale, probabil numeroase, care însă nu au în spate o cauză legată de absența educației sexuale în școală”, principalul motiv pentru statisticile îngrijorătoare fiind, din punctul lui de vedere apartenența la o anumită etnie. ONG-urile E-Romnja și Centrul Filia au depus imediat după declarațiile discriminatorii o sesizare la CNCD.

„În 2001, Ministerul Educației a lansat un opțional național de „Educație pentru sănătate” pentru clasele 1-12, cu programă potrivită fiecărei vârste în parte. Începând cu clasa a șaptea, pe lângă noțiunile de bază despre cum ar trebui să se spele pe mâini înainte de masă și să nu arunce gunoaie pe jos, elevii ar trebui să învețe despre un comportament sexual responsabil, sarcini nedorite și emoțiile care apar odată cu pubertatea. Cu toate acestea, din teama de a nu deranja, acest opțional nu este deloc promovat de către școală, și cei mai mulți părinți nu știu despre existența lui. Așa se face că, doar 6% din elevii din școlile din România au acces la el. Iar în capitala țării noastre, doar 5% din elevii care învață la școlile publice au această disciplină în orar, arată datele puse la dispoziție de Inspectoratul Școlar al Municipiului București.” (SURSĂ — www.recorder.ro)

Mai mult, în prezent mare parte dintre reprezentanții statului au ajuns la concluzia că responsabilitatea acestui tip de educație revine, de fapt, organizațiilor non-profit care ar trebui să implementeze astfel de proiecte pe cont propriu.

Profesori versus părinți

Nu numai că nu avem o lege care să reglementeze onest tot ceea ce înseamnă educația sexuală — cei mai mulți profesori din România nu sunt pregătiți pentru o lume ca asta. Pentru că le este jenă să predea cursuri de educație sexuală, aceștia transferă toată responsabilitatea asupra părinților, susținând că în familie trebuie să se rezolve problemele ce țin de intimitate, raporturi sexuale sau bolic BTS. Anul trecut, organizația Tineri pentru Tineri a inițiat proiectul pilot Pentru fete și băieți, prin care 150 de diriginți de la clasele a șaptea și a opta au fost instruiți să coordoneze activități despre sănătatea reproducerii, bullying, social media, emoții. Rezultatul: elevii chicoteau, profesorii chicoteau și mai rușinați. Sunt mulți profesori în sistemul educațional românesc cărora le este greu să proununțe „ejaculare” în fața copiilor, reiese dintr-un reportaj realizat de echipa Recorder (www.recorder.ro). Iar părinții se prefac că copiii lor nu au astfel de nevoi, vor fi toată viața prinți sau prințese care la un moment dat se vor căsători și vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Sau pur și simplu le este dificil să ia în seamă întrebările incomode ale copiilor.

Așa că, profesorii nu propun părinților opționalul existent în curriculum, iar părinții se comportă ca și cum acest opțional nu există.

educație sexuală

Niciun risc

În ceea ce privește educația sexuală nu există niciun risc: „Nu vorbește nimeni despre sex la școală. Ci se discută despre infecții cu transmitere sexuală, despre relații sănătoase, despre relații abuzive și despre riscurile pe care le presupune debutul vieții sexuale. Sunt noțiuni care țin de civilizație, e normal să avem o igienă emoțională și fizică a organelor sexuale”, a declarat psiholog Claudia Bălan pentru www.recorder.ro. Mai mult, Într-un studiu realizat de UNESCO (SURSĂ — unesdoc.unesco.org) se demontează mitul care susține că educația sexuală le-ar răpi copiilor inocența. Din contră, discuțiile pe această temă îi determină pe adolescenți să întârzie începutul vieții sexuale, devenind conștienți de riscurile pe care le implică acest tip de interacțiune.

Nu ne rămâne decât, înțelegând perspectivele tuturor părților, să cerem Ministerului Educației să introducă cât mai curând în programa școlară cursul Educație sexuală… obligatoriu. Iar, ONG-urilor să le revină informarea corectă și instruirea părinților și a profesorilor.

Citește și articolul nostru pe un alt subiect controversat, despre care sigur nu învățăm la școală: Lecții de feminism de la Drag Queens.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *