Diferiți, dar egali în mediul profesional?

Există încă discriminare de gen în mediul profesional din România? Egalitatea de șanse între femei și bărbați de care tot vorbim se materializează și în obiceiurile marilor companii, ale instituțiilor publice? Discutăm subiectul cu Raluca Dumitra, Head Marketing eJobs.

De Bianca Sîrbu



Am început să conștientizăm din ce în ce mai clar unde ne poziționăm în raport cu bărbații în viața personală și mai ales în viața profesională. Suntem poate în cea mai bună perioadă din toate timpurile, când învățăm continuu și împreună să acceptăm diferențele, dar să egalizăm drepturile. Cel puțin la nivel teoretic. Ce se întâmplă, însă, în practică…

Discriminarea salarială de gen

Femeile şi bărbaţii sunt consideraţi a fi diferiţi din multe puncte de vedere, însă această distincţie a fost dintotdeauna foarte pregnantă în mediile profesionale. Cunosc nu numai două persoane de sexe diferite care au aceeaşi pregătire profesională şi aceeaşi funcţie (în cel mai bun caz) şi care îşi desfășoară activitatea în acelaşi loc, dar sunt remunerate diferit. Această remuneraţie este gândită în primul rând distinct întrucât legislaţia (deşi pare că tratează indivizii în mod egal) avantajează bărbaţii prin diversele sporuri sau beneficii acordate tocmai pentru că sunt considerăţi „capi de familie”. 

Citește și: Educație sexuală. De ce nu se predă mai mult în școli?

Discriminarea salarială de gen există în societatea românească de multă vreme, dar conştientizarea acesteia a avut loc doar recent, și asta pentru că societatea patriarhală nu permitea femeilor accesul la informaţii. Oricât de ireal sună, a trecut foarte puțin timp de când astfel de practici au început să fie excluse din sistem. Aşadar, chiar dacă în perioada comunistă noi, femeile, am intrat masiv pe piaţa muncii, acest lucru nu a conchis cu a fi tratate ca egale bărbaţilor. Până în urmă cu relativ foarte puțini ani. Mai mult, legislaţia a sfidat mult timp situaţiile în care există familii monoparentale şi în care părintele este, de cele mai multe ori, femeie, determinând astfel segregări pe sexe din ce în ce mai pregnante. Toate acestea s-au perpetuat din generaţie în generaţie, făcând foarte dificilă schimbarea la nivel societal.

De unde a început totul?

Spuneam anterior că această discrepanță nu a început de ieri-de azi, ea datează de mii de ani. De exemplu, Aristotel a minimizat femeile şi sclavele la nivelul unui domeniu de „dreptate gospodarească”, în care indivizii care făceau parte din această structură nu erau consideraţi egali cu bărbaţii liberi — care la rândul lor participau la dreptatea politică — funcţia lor de bază fiind aceea de a fi la dispoziţia celor ce sunt pe deplin umani. Mai mult, înşişi adepţii liberali se apropie mai mult de concepţia aristotelică despre femei, întrucât „individul” (subiectul de bază al teoriilor lor) este o minte bărbatească într-o lume patriarhală. Femeile erau considerate incapabile să dezvolte un sens al dreptăţii, datorită punctelor slabe ce le determină existenţa. Încă se resimt ecourile acestor credințe legate de sex/ gen.

În România, în 2021

Raluca Dumitra, Head of Marketing @ eJobs susține că „din fericire, atunci când vorbim despre diferențele salariale dintre sexe, e unul dintre capitolele la care România stă foarte, foarte bine. Cele mai recente date disponibile în acest sens via Eurostat ne situau în 2018 pe un glorios loc 2 în UE, având a doua cea mai mică diferență salarială între bărbați și femei, după Luxemburg. Conform acestor date, femeile în România câștigă cu 2,2% mai puțin decât bărbații, adică ne apropiem destul de bine de un echilibru în piață, la care toți visăm.

Citește și: Anul 2021 dă un refresh mediului profesional

Cu siguranță e un lucru foarte important, dacă ținem cont nu doar că suntem extrem de aproape de un equal pay, dar și mult sub media din UE, care se ridică la 14,1 procente. De asemenea, un alt aspect pozitiv constă în faptul că suntem în fața a 25 de țări la acest capitol, având exemple ca Franța (15,8%), Finlanda (17,1%), Germania (20,1%) ori Austria (20,4%), care au diferențe chiar mai mari decât media”.

Ce ne rezervă viitorul?

Atât prezentul, cât și viitorul sunt elemente importante în existența noastră, drept urmare, la capitolul „previziuni”, Raluca Dumitra este încrezătoare că „lucrurile vor merge doar într-o direcție pozitivă și de aici înainte” și mai crede că „anumite acțiuni în care și noi ne implicăm, cum ar fi transparentizarea salariilor, nu vor face decât să micșoreze și mai mult acest procent pentru a ne putea concentra pe alte categorii defavorizate, unde discriminarea e într-adevăr o problemă, de exemplu cea pe bază de vârstă. În plus, tendințele europene vin și ele să confirme că lucrurile merg într-o direcție bună când bine vorba de gender pay, căci și media europeană e în scădere, de la 15,7% în 2014 la 14,1% în 2018.

Egalitate, dar nu prea

Deși aparent egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi există, în spatele acestei egalităţi formale se desfăsoare o aprigă luptă între sexe. Dacă la nivel atitudinal inegalitatea nu este foarte vizibilă, la nivel perceptiv inegalitatea dintre sexe este resimţită din plin în cadrul top-management-ului.

Femeile sunt, fără discuție, apte pentru a ocupa poziţii importante în top-management-ul organizaţiilor în care lucrează, leadership-ul nu este determinat genetic, înnăscut la bărbaţi şi inaccesibil femeilor, însă, adesea, existenţa unui număr mai mare de bărbaţi în funcţii de conducere se datorează încrederii personale pe care şi-o acordă femeile. Pe scurt, ajung să fie catalogate mai degrabă lideri informali decât lideri formali, și, implicit, schema de salarizare nu coincide cu cea a bărbaților aflați în aceleași funcții și având același background educațional.

Despre autoare

Bianca Sîrbu, Lifestyle Editor la Pagina de Psihologie. Om de bază, pasionată de comunicare (sub toate formele ei).

discriminare
Bianca Sîrbu

FOTO: iSTOCK

Citește și: 7 gesturi sănătoase de făcut la birou

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.