ALEGERI: ce, cum și de ce votăm pe 6 noiembrie

Ghid complet, pe înțelesul tuturor, „poate chiar prea detaliat‟ pentru alegerile parlamentare din 2020. Sper că nu credeai că te vom lăsa să treci prin asta de una singură?

Să venim în sprijinul femeilor în momentele cele mai importante din viața lor este, cumva, job-ul nostru. Iar anul acesta este și despre datoria noastră de cetățeni responsabili. Și, în plus, în România, să mergi la vot chiar este una dintre acțiunile civice „cu greutate” în primul rând pentru că nu prea știm cum, de ce și pe cine votăm.



START

Ce votăm pe 6 decembrie?

Tot ce trebuie să știi ca să fie totul mai ușor. Promit.

Rolul parlamentului

Responsabilitățile și drepturile unui deputat versus unui senator

Aș puncta mai întâi, ca un preambul, că rolul parlamentului a fost, istoric, acela de a contrabalansa și implicit de a limita puterea monarhilor. Vorbim despre un transfer al suveranității dinspre puterea ereditară a monarhilor înspre suveranitatea populară, parlamentul dezvoltându-se ca o instituție prin care erau filtrate cerințele populare. Parlamentele conferă legitimitate democrațiilor de astăzi, iar atunci când rolul acestora este slab sau subordonat, puterea executivă iese din logica legitimității populare – un exemplu ar putea fi șubrezirea rolului parlamentului după instaurarea dictaturii militare a lui Carol al II-lea. Nu întâmplător am făcut această introducere, pentru că ea rezumă rolul acestor alegeri parlamentare: prin ele oferim legitimitate procesului democratic. Capitolul din Constituție dedicat Parlamentului clarifică foarte clar acest aspect: “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”.

Un parlament este cu atât mai reprezentativ cu cât este mai mare numărul de alegători din fiecare circumscripție, prin urmare votul este important pentru că un deputat sau un senator ales de un număr mic de alegători nu se bucură neapărat de legitimate populară.

E important să fim conștienți de faptul că o dată la patru ani îi alegem pe cei care votează legi prin care sunt decise aspecte referitoare la sănătate, educație, muncă, mediul social, cultură etc. Pe de altă parte, alegătorii se pot implica și pe durata mandatului unui deputat sau senator pe care îl trimit în Parlament. În fiecare vineri aceștia sunt obligați să fie prezenți în circumscriptiile pe care le reprezintă, unde cetățenii pot merge în audiență. Asta este doar una dintre pârghii – și cred că acestea ar trebui să fie folosite mai des, așa cum se întâmplă de pildă în Statele Unite, unde pentru membrii Congresului loialitatea față de alegători este mai importantă de multe ori decât loialitatea față de partid.

Cum arată Parlamentul României în prezent?

Din păcate în România există o apatie politică care se împletește cu lipsa de cultură civică și politică. Tocmai de aceea deputații și senatorii, odată ajunși în Parlament, nu se mai simt datori față de cei care i-au votat și vedem situații în care voturile aleșilor sunt în contradicție crasă cu dorințele și opiniile alegătorilor. Sau mai rău, parlamentarii nici măcar nu știu ce își doresc alegătorii, pentru că tind să se decupleze complet de aceștia după ce procesul electoral s-a încheiat.

Activitatea principală a Parlamentului constă în elaborarea, dezbaterea și votarea legilor, însă aici se joacă și numirile celor care conduc serviciile secrete, Curtea Constituțională sau instituția Avocatului Poporului. Tot în Parlament se votează echipele de miniștri și programul de guvernare.

alegeri parlamentare
Alegeri parlamentare

În ceea ce privește evoluția parlamentului în ultimii ani, am avut multe schimbări care au modificat paradigma în care a funcționat instituția. Mai întâi, sistemul electoral a fost modificat în 2008, prin introducerea votului uninominal (care ar fi trebuit să apropie candidatul de aleși, pentru că acesta nu mai reprezenta o circumscriptie de mărimea unui județ, ci o subdiviziune numită colegiu). Ei bine, experimentul a eșuat, iar în 2016 am revenit la votul pe liste. Asta după ce componența Parlamentului de după 2008 a fost aspru criticată și mai mult, nu s-a dovedit a fi apropiată de alegători. O altă modificare importantă a fost modificarea numărului de parlamentari: în 2012 am avut acel Parlament uriaș, cu 588 de reprezentanți, care a fost cel mai numeros de după Revoluție. Numărul lor a scăzut în 2016, după ce norma de reprezentare a fost modificată printr-o lege din 2005, care prevede 1 deputat pentru 73.000 de cetățeni și un senator la 168.000 de alegători. La alegerile din decembrie ne pregătim să alegem 312 deputați și 136 de senatori.

Citește și: Semaforul Moralității: ce părere au românii despre ei înșiși

1.Deputații și senatorii sunt delegați

…de către alegători și trebuie să le reprezinte interesele, pentru că de aceea vorbim despre democrație reprezentativă și nu directă (ne gândim aici la Grecia antică sau la tentative punctuale de democrație directă cum sunt referendumurile, care fac o discuție separată).

2. Cele două camere

Chiar dacă ședințele celor două camere se desfășoară separat, ele au cam același tip de activitate. Până la revizuirea din 2003 a Constituției, cele două camera aveau aceleași atribuții legislative, însă asta s-a tradus printr-un proces legislativ greoi. De atunci, fiecare cameră are domenii de întâietate, să spunem, de aceea auzim des sintagma “cameră decizională” atunci când este votată o lege.

3.Senatul e cameră decizională

…când vine vorba de ratificarea tratatelor, organizarea guvernului sau organizarea administrativă a țării, iar Camera Deputaților au ultimul cuvânt când vorbim de drepturile minorităților, ajutoare sociale, statutul funcționarilor publici – ca să numesc doar câteva.

4.Drepturile deputaților și senatorilor

vorbim de imunitatea parlamentară, care are rolul de a le proteja acestora libertatea de expresie, în primul rând, apoi de a preveni abuzurile politice. Instrumentul a fost din păcate folosit în sens invers de către parlamentari, care au înțeles prost utilitatea lui.

5.Majoritatea parlamentară

…În lipsa unei majorități parlamentare, unui guvern îi este greu, dacă nu chiar imposibil uneori să își ducă la capăt programul de guvernare. Din păcate, soluționarea raporturilor dintre majoritate și opoziție cunoaște foarte rar jocurile de compromis politic, așa cum se întâmplă în state precum Germania, Belgia sau Danemarca.

6.233 de mandate pentru o majoritate

De exemplu, pentru viitoarele alegeri, în care majoritatea voturilor este de așteptat să meargă către PNL, dacă e să ne luăm după rezultatele ultimelor alegeri, partidul va avea nevoie de 233 de mandate ca să aibă o majoritate în Parlament. Este de așteptat să nu poată obține această majoritate singur, de aceea cel mai probabil va avea nevoie de parteneri cu care să formeze o majoritate.

7.Ce ar trebui să rezolve Parlamentul

În primul rând, cred că Parlamentul ar trebui să fie mai apropiat de alegători și să vedem initiative de tip comunitar, care să vină dinspre circumscripții, care să arate interes pentru dezvoltarea comunităților locale. Apoi, sigur că restanțele majore rămân educația și sănătatea, capitole la care suntem codașii Europei în ce privește procentul din PIB pe care îl alocăm pentru aceste două domenii.

8.Ca să luăm exemplul educației – România investește doar 3,2% din PIB în formarea tinerelor generații, în timp ce Suedia alocă aproape dublu. Din nou, pentru asta ar fi nevoie de negociere și compromis mai mult decât de confruntare și setarea unui nou model de lucru între majoritate și opoziție.

9.Mesaj către cetățeni

Chiar dacă repet acest mesaj, reiterez ideea de a extinde „mandatul” democratic al alegătorului dincolo de momentul votului. Foarte mulți cetățeni delegă întru totul exercitarea atribuțiilor legislative și timp de patru ani lipsesc cu totul din procesul de luare a deciziilor. Dacă această cooptare nu vine din partea parlamentarilor, ea poate veni din partea cetățenilor, care au puterea acestui mandat. Altfel, Parlamentul este un colos cu picioare de lut.

10.Cărți pentru cetățeni informați

Îmi permit în final să recomand celor care vor să deprindă pofta unei culturi politice să îi citească pe Robert Dahl (Poliarhiile. Participare și Opoziție), Arendt Lijphart (Modele ale Democrației), Gabriel Almond și Sidney Verba (Cultura Civică).

11.Dacă Parlamentul ar fi un joc

…cred că ar semăna mai mult cu World of Warcraft decât cu un Triviador.

Cred că ar fi binevenită de fapt o adaptare online a initiativei simPRO, prin care tinerii sunt încurajați să participe la simularea activităților parlamentare. Aș încuraja lucrul pe proiecte de legi actuale și încercări de a le modifica în așa fel încât să respecte atât normele juridice, cele parlamentare, legislația în vigoare, constituția. Elaborarea proiectelor de lege este, cred, unul dintre cele mai complicate procese dintre cele care se petrec în Parlament.

VOM ALEGE 312 DEPUTAȚI ȘI 136 SENATORI 

Știai că alegătorii se pot implica și pe durata mandatului unui deputat sau senator pe care îl trimit în Parlament? În fiecare vineri aceștia sunt obligați să fie prezenți în circumscriptiile pe care le reprezintă, unde cetățenii pot merge în audiență.

Expertul nostru

Oana Mihalache este doctorandă în Științe Politice în cadrul SNSPA, cu o teză despre intervenții umanitare și suveranitate. Are un master în limba engleză în Security and Diplomacy și a absolvit Facultatea de Științe Politice (SNSPA) și Facultatea de Jurnalism (Universitatea București). În anul 2019-2020 a beneficiat de o bursă Fulbright în Statele Unite, la Columbia University. A lucrat în Parlamentul României, în diverse publicații cu profil politic sau economic. Publică articole de opinie pe blogurile Adevărul.

Alegeri parlamentare
Alegeri parlamentare

Citește și: De ce avem nevoie de PROTESTE?

Cum să fii cu adevărat bun la asta

Dă-ne 5 minute ca să te facem cel mai bun votant din cameră.

Miza alegerilor din 6 decembrie e imensă. E o informație, nu e un îndemn propagandistic. Repet: alegerile vor decide 1. Cine gestionează criza sanitară (care e departe de final)? 2. Cine gestionează criza economică (care va continua din inerție și după încheierea crizei sanitare)? 3. Cine va face reformele instituționale de care avem atât de mare nevoie în următorii patru ani, o fereastră de oportunitate unică, pentru că nu vom avea niciun scrutin intermediar care să-i împiedice pe politicieni să facă ce trebuie și nu ce dă bine la imagine?

Prezența la vot

Bătrâni versus tineri

E importantă reprezentativitatea unui ales pentru ce urmează după alegeri.

Pe lîngă învinși și învingători, majorități și minorități, alegerile generează și reprezentativitate. E lesne de înțeles că un număr mai mare voturi (raportat la totalul corpului electoral) este un semn mai puternic de reprezentativitate decât un număr mai mic. Dacă un primar a obținut 30% și rata participării la alegeri a fost de 50%, atunci el a fost ales cu 15% din voturile comunității. Altfel zis, 85% fie nu l-au votat, fie nu au fost interesați dacă iese el primar sau altcineva.

De obicei politicienii interpretează o rată scăzută a participării ca pe o mulțumire relativă a populației. Cu alte cuvinte, dacă oamenii nu ies la vot într-o mare majoritate, atunci înseamnă că sunt mulțumiți de viața lor și a comunității din care fac parte (pentru că dacă ar fi fost nemulțumiți, sigur ar fi ieșit și ar fi încercat o schimbare). Dacă sunt mulțumiți cu starea de fapt, atunci înseamnă că nu e nevoie de mari reforme, mari schimbări. Așa interpretează politicienii.

De ce nu ies oamenii la vot

Din păcate, oamenii pot să nu iasă la vot din multe alte motive: lehamitea (sentimentul că nu se poate schimba nimic prin vot), frica de coronavirus (iată, în contextul actual) etc. Problema politicienilor care sunt aleși cu o reprezentativitate scăzută este că nu vor îndrăzni să facă reforme curajoase, deoarece asociază participarea scăzută a oamenilor cu mulțumirea față de starea de fapt, chiar dacă, în realitate, instituțiile sau normele au mare nevoie de schimbare.

De ce avem nevoie de reforme?

Particularizând pe situația României de azi, înainte de alegerile din 6 decembrie, noi știm că e nevoie de reforme profunde ale administrației sau în finanțele publice, chiar o reformă constituțională. Însă, dacă cei aleși vor fi aleși cu un număr mic de voturi, ei se vor feri să facă aceste „mari schimbări”, pentru că se tem să nu provoace prea nemulțumiri (interpretînd că românii nu-și doresc mari schimbări, de vreme ce nu au venit la vot). Deci aici e secretul participării. Cu cît ies mai mulți oameni la vot, cu atât semnalul pentru câștigător e mai clar că e nevoie de o schimbare (și pentru învins că a fost sancționat pentru că nu a produs schimbarea).

Cât privește ieșirea bătrânilor sau tinerilor, la fel, avem un semnal important.

Dacă ies mai mult bătrânii la vot, politicienii vor interpreta că nu e nevoie de măsuri cu impact pe termen lung (reforma pensiilor, nivelul de împrumut al țării). Dacă ies mai mulți tineri la vot, atunci politicienii vor fi mai înclinați să genereze măsuri pe termen lung. Prezența la vot, precum și prezența mai mare a unei categorii, reprezintă semnalele pentru legislatori. În funcție de ele se vor configura politicile publice în următorul mandat.

SĂ TRECEM LA NIVELUL URMĂTOR: De ce chiar trebuie să te implici.

Traversăm acum două crize majore: o criză sanitară și o criză economică. Ambele sunt fără precedent în ultima jumătate de secol, ambele au răspândire mondială. Societatea vrea să-și găsească un punct de sprijin, siguranța dinaintea pandemiei (care a declanșat prin restricțiile impuse și criza economică).

Alegerile ar trebui să dea legimitate unui guvern puternic care să ne treacă cu bine prin cele două crize, cu cât mai puține decese și cu cât mai puține locuri de muncă pierdute sau firme închise. Mai e un aspect particular de care trebuie vorbit. În România, după 6 decembrie, urmează trei ani și jumătate fără niciun scrutin. Practic, toate scrutinele viitoare se vor concentra pe parcursul anului 2024. E o oportunitate foarte bună pentru reforme mai dure la nivelul administrației și al economiei pe care nu am mai avut-o din anul 2000. De obicei, în anii electorali, politicienii se feresc de reforme dure (pentru că ele generează nemulțumiri), or, noi am avut în ultimii 16 ani, alegeri de un fel sau altul aproape la fiecare doi ani. Ba locale, ba parlamentare, ba europarlamentare, ba prezidențiale. Ar fi deci trei ani și jumătate de liniște, în care bătăliile politice se desfășoară în surdină. Ce vreau să spun este că miza alegerilor din 6 decembrie este uriașă, deși nu sunt convins că românii înțeleg asta.

Sigur, s-a spus asta la fiecare scrutin și oamenii s-au desensibilizat la formula respectivă. Dar ea nu este doar o formulă propagandistică. În cazul nostru, obiectiv vorbind, chiar sunt alegeri cu miză uriașă. Îi vom alege pe cei care vor gestiona în continuare cele două crize menționate (care nu se vor încheia cu totul nici măcar în doi ani) și pe cei care au șansa să facă reforme reale, care să așeze societatea pe un drum mai bun.

Cele mai importante reforme

Schimbarea administrativ— teritorială (avem 40 de județe, când am putea avea 10-15 regiuni mari, avem sute de localități care nu se pot susține financiar și depind de ajutorul guvernului), reforma administrației (trecerea la digitalizare în interacțiunea cu cetățeanul, scăderea cheltuielilor nejustificate de personal), îmbunătățirea colectării veniturilor fiscale (la ora asta, din cauza corupției sau micilor portițe legale noi colectăm mult mai puțin decât alte țări și de aceea nu ne permitem cheltuieli sociale mai mari). Cu aceste reforme, România, în anul 2024, poate să arate mai bine sau, în orice caz, se poate așeza pe un drum mai drept spre nivelul de trai al țărilor vestice din Uniunea Europeană. Iată, deci, că nu e doar o poveste. Într-o singură zi, votul fiecăruia dintre noi poate scrie istoria următorilor patru sau chiar zece ani.

A vota un primar versus un deputat/ senator

1.Votul pentru primari e mai direct, pentru că primarul este un om și e de-al nostru, din comunitate, îl cunoaștem, poate i-am strîns mîna, poate l-am întâlnit.

2.La Parlament e mai complicat, pentru că votăm o listă propusă de partid în fiecare județ. Pe acea listă se pot strecura și oameni care poate nu merită votul nostru, deși alții au dovedit prin acțiunile lor din trecut că sunt demni de a ne reprezenta. Nu putem selecta dintre ei. Noi votăm lista, partidul stabilește ordinea eligibilității lor. 

3.Sau poate sunt oameni pe care nu-i cunoaștem, nici după nume, nici după figură, cu atît mai puțin despre ce au făcut ei înainte în viață ca să ne trezească încrederea. Din cauza asta, la alegerile parlamentare, prezența e mai scăzută decât la locale.

4.Din aceeași cauză Parlamentul are o credibilitate mai scăzută, ca instituție, decât autoritatea locală. Dar nu există listă perfectă de partid.

5.În afară de oamenii propuși de partidul respectiv, ni se mai oferă un program de guvernare, care poate să ne placă sau nu. Și aici însă avem o dilemă, fiindcă partidele, la noi, nu prea-și țin cuvîntul după ce ajung la putere.

6.Adevărul e că noi suntem încă o democrație tânără, încă învățăm, prin încercare-eroare. Nu există garanții că votul nostru ne va schimba viața, dar să nu votezi, din cauză că nu există asemenea garanții, e o opțiune chiar mai proastă.

7.Primarul lucrează pentru vecinătatea noastră imediată, însă parlamentul și guvernul determină încă în măsură mai mare mersul lucrurilor în localitatea sau județul în care trăim. Autonomia locală în România încă e departe de ce ar trebui să fie.

Să înțelegem ce nu este ok

Deși Constituția nu-i obligă în niciun fel pe parlamentarii dintr-un județ să lucreze numai în interesul cetățenilor din acel județ, totuși această legătură la nivel de circumscripție e o realitate.

REALITATE

Mulți parlamentari, când se negociază bugetul anual, fac lobby pentru lucrări de infrastructură sau pentru alte proiecte sociale și culturale din județul lor. Aș zice că în ultimii treizeci de ani, relația dintre parlamentari și votanții din circumscripție a devenit mai strânsă (am avut și vreo două mandate cu alegeri uninonimale, adică se vota omul pentru parlament, nu lista dată de partid).

REALITATE

Din păcate, însă, sunt și parlamentari care fug dintr-o circumscripție în alta la fiecare nouă rundă de alegeri. N-am făcut nimic la Bacău, oamenii nici nu mă cunosc, și, după patru ani, fug să candidez la Tulcea, pe urmă, peste alți patru ani, sunt pe liste la Satu Mare. Și tot așa. Aici e responsabilitatea partidelor să nu permită asemenea mișcări regionale.

REALITATE

Acum cu era rețelelor sociale, parlamentarilor le e mai ușor să interacționeze cu proprii alegători, dar și alegătorii pot contacta mai ușor reprezentanții lor.

REALITATE

Parlamentarul, fiind votat pe listă, e prins într-un fel între ciocan și nicovală. Pe de o parte, cetățenii din circumscripție îi pot cere un lucru, iar șeful de partid îi poate cere opusul. Ce face parlamentarul? Că dacă nu ascultă de șeful de partid, nu-l mai pune pe listă.

REALITATE

Asemenea conflicte între diverse interese sunt frecvente acolo unde există vot pe listă și, de obicei, parlamentarul sfârșește prin a dezerta la alt partid, ale cărui interese coincid cu cele ale majorității alegătorilor din circumscripție.

REALITATE

Veșnica discuție a votului din străinătate

Da, e o veșnică discuție, dar e falsă. Mulți dintre românii care muncesc și trăiesc în afar țării și-au păstrat cetățenia. Așadar, nu le poți nega dreptul de vot. Practic vorbind, mulți dintre ei au păstrat legături strânse cu familia și cu comunitatea din care provin. Deci nu poți să spui nici că nu știu, nici că nu sunt interesați. Ei comunică zilnic cu rudele, ba chiar la trimit lunar sume de bani, unii plănuiesc chiar să se întoarcă la un moment dat. Nu le e indiferent ce se întâmplă în țară și au și dreptul și motivația să voteze la fiecare scrutin.

Din păcate statul face prea puțin să le asigure condiții de vot (vot electronic sau vot prin corespondență, dar cu o procedură de înregistrare mai simplă). Acești români care votează din alte țări au avut, începând cu 2009, o contribuție decisivă la multe alegeri parlamentare. Opțiunile lor au influențat masiv destinul occidental al României, care nu a fost chiar un dat.

Previziuni 2020

La alegerile locale prezența a fost ușor mai scăzută decât media de până acum. Eu cred că teama de infectare a cântărit mult în decizia oamenilor de a nu ieși la vot. Acum, când avem de zece ori mai multe cazuri, de două ori mai multe decese, de trei ori mai mulți pacienți la terapie intensivă, teama va fi și mai mare și deci prezența va fi chiar mai mică decât media.

La ultimele parlamentare, din 2016, am avut în jur de 42%, rata participării, acum s-ar putea să nu depășească 35%, ba să fie chiar spre 30%. Vor avea de câștigat partidele care sunt capabile să ofere un motiv propriilor simpatizanți, mai puternic decât teama de virus, ca să iasă la vot. În general, să ieși din casă ca să votezi, duminica, presupune un efort. Acum efortul e împovărat și de frica de îmbolnăvire, deși șansele să te îmbolnăvești ieșind 30 de minute din casă până la cabina de vot sunt infime. Contează totuși percepția oamenilor.

Ceea ce statistic e infim poate fi perceput de unii catastrofal. Mă aștept să iasă mai puțin vârstnicii, deoarece ei fac parte din categoria de risc la coronavirus. Asta nu înseamnă că tinerii vor da buluc. Depinde mult de partide cum vor reuși să-i atragă la vot. PSD va fi evident dezavantajat, pentru că are mulți vârstnici în electoratul tradițional. Dar nici PNL (partid aflat la guvernare) nu este foarte avantajat, având în vedere noile restricții, care produc, inevitabil, nemulțumiri în rândul unor categorii (antreprenorii sau părinții activi, care sunt nevoiți să stea acasă, din pricina închiderii școlilor). E clar că alegerile vor sta sub semnul unei mari emoții colective și când alegerile se desfășoară pe fond emoțional, e greu de prezis rezultatul.

Alegeri parlamentare
Alegeri parlamentare

CUM VOTĂM

Cetățenii din străinătate

Vor putea vota pe 5 și 6 decembrie, în intervalul orar 7:00 – 21:00. În situaţia în care la ora 21:00 mai există alegători în localul secţiei de votare sau la rând în faţa sediului în care funcţionează secţia, acestora li se va permite dreptul de vot până la ora 23:59, în ambasadele, consulatele și alte secții de votare din: Italia, Spania, Portugalia, Franța, Belgia. Olanda, Germania, Marea Britanie și Grecia.

Nu vor putea vota deloc în: Malta și Nigeria.

Cei cu domiciliul în străinătate au nevoie de: Pașaport simplu, pașaport simplu temporar, pașaport simplu electronic.

Cei cu reședință în străinătate au nevoie de unul dintre următoarele acte de identitate: Carte de identitate, carte electronică de identitate, carte de identitate provizorie, buletin de identitate, pașaport diplomatic, pașaport de serviciu, pașaport temporar.

VOTUL PRIN CORESPONDENȚĂ = transmiterea prin poștă a documentelor de vot la adresa sa de corespondență.

*Înregistrarea ca alegător prin corespondență, s-a încheiat la data de 22 octombrie 2020. Au fost trimise 39244 cereri.

  • *Celelalte state pe care nu le-am menționat vor organiza alegeri doar în cadrul ambasadelor sau încă nu au confirmat. Toate statele au subliniat însă că, dacă pandemia se va agrava, votarea ar putea fi  suspendată. Votul prin corespondență, ca alternativă la votul clasic, votul de la distanță este posibil să rămână singura garanție pentru vot a cetățenilor în străinătate.

Cetățenii din România

Vor putea vota duminică, pe 6 decembrie, de la ora 7.00 la ora 21.00.

Fiecare cetățean are dreptul la un singur vot pentru alegerea Senatului și la un singur vot pentru alegerea Camerei Deputaților.

Cetățenii români au drept de vot de la vârsta de 18 ani.

Se vor organiza circumscripții electorale la nivelul celor 41 de județe, o circumscripție în municipiul București și una pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara țării.

1 deputat la 73.000 locuitori.

1 senator la 168.000 locuitori.

Campania electrorală începe cu 30 de zile înainte de ziua votării și se încheie cu 24 de ore înainte de momentul începerii votării.

Expertul nostru

Sebastian Lăzăroiu, sociolog, autor al romanului Singur, Ed. Univers, 2020. Un roman despre singurătate și însingurare, al cărui personaj principal se adaptează cu greu așteptărilor societății și ale familiei, autoizolându-se într-o rulotă, la marginea unei păduri. Deși crede că descoperă fericirea de a se rupe definitiv de semenii săi, viața îi aduce o mulțime de surprize. Pe lîngă amintirile cu care se luptă în fiecare zi, locul e bântuit de sinucigași, dar și de alte fantasme care fac din lumea lui interioară adevărata realitate.

Citește și: David Grossman, în dialog cu Bazaar

Foto: Unsplah

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.