Totul despre sindromul impostorului. Ce este și cum gestionezi situația

By  | 

Ai avut vreodată senzația că nu faci parte din grup, că prietenii și colegii își vor da seama că nu ești ce pari și că, de fapt, nu meriți să fii prețuit? Ei bine, atunci suferi de sindromul impostorului.

Nu ești singura persoană care simte aceste lucruri. Se pare că 70% din oameni încearcă aceste senzații la un moment dat în viață. Sindromul impostorului afectează toți oamenii: femei, bărbați, studenți la medicină, directori, actori și funcționari publici.

Tiparele specifice

Sindromul a fost identificat pentru prima oară și numit ca atare în 1978 de psihologii Rose Clance și Suzanne Imes. În articolul lor, au afirmat că doar femeile sunt afectate. De atunci însă, cercetările au arătat că atât femeile, cât și bărbații au aceste senzații. În prezent, sindromul impostorului este definit ca „incapacitatea de a internaliza și a-și asuma succesele“, spune psihologul Audrey Ervin. Psihologii au identificat tipare specifice la oamenii care suferă de acest sindrom:

PERFECȚIONIȘTII: au așteptări foarte mari de la ei înșiși și chiar dacă își ating scopurile în proporție de 99% simt că au eșuat. Orice greșeală minoră îi face să-și pună la îndoială competența.

EXPERȚII: simt nevoia de a afla orice informație înainte de a începe un proiect și caută mereu certificări și cursuri pentru a-și îmbunătăți abilitățile. Nu solicită un loc de muncă dacă nu îndeplinesc toate criteriile și nu pun întrebări la cursuri ca să nu pară proști.

GENIUL NATURAL: simte că nu este destul de bun atunci când se chinuiește cu o sarcină. E obișnuit să rezolve ușor lucrurile și, când trebuie să facă un efort, simte că este un impostor.

SOLIȘTII: simt că trebuie să rezolve totul singuri și, dacă trebuie să ceară ajutor, simt că au eșuat.

SUPERMAN/SUPERWOMAN: muncește mai intens decât cei din jur pentru a dovedi că nu este impostor. Simte nevoia să reușească în orice domeniu al vieții (la serviciu, ca părinte, ca partener) și se simte stresat dacă nu a reușit ceva.

Citește și: Sindromul Superwoman – ce este și cum te afectează?

De ce apare sindromul impostorului

Nu există un răspuns clar. Unii psihologi cred că e legat de anumite trăsături de personalitate (anxietate sau nevrotism), în timp ce alții se concentrează pe cauze familiale sau comportamentale. Amintirile din copilărie, senzația că nu erai destul de bun la școală, frații mai mari și mai talentați pot avea un impact profund. Oamenii internalizează ideea că, pentru a fi iubiți sau demni de a fi iubiți, trebuie „să realizeze ceva“. Iar ciclul se perpetuează.

Discriminarea joacă un rol important în apariția sindromului. Când oamenii simt că aparțin unui grup sau unei comunități, încep să aibă mai multă încredere în ei. Când sunt izolați, încep să se îndoiască de ei înșiși. Acest lucru se întâmplă mai ales când aparții unui grup în care există stereotipuri ale competenței, cum sunt grupurile discriminate pe baza rasei sau etniei.

Cum îi faci față

Unul dintre primii pași pentru a depăși aceste senzații este să-ți conștientizezi gândurile și să le pui într-o perspectivă mai amplă. Simpla observare a gândului, fără a-l urma, poate fi utilă. Psihologii îi învață pe oameni să se relaxeze și să renunțe la ideile obsesive, să fie mai critici în legătură cu asemenea idei. O întrebare utilă este următoarea: această idee mă ajută sau mă împiedică?

De asemenea, îți poți reîncadra gândurile. Singura diferență între oamenii care trăiesc sindromul impostorului și cei care nu fac asta este felul cum răspund la provocări. Oamenii care nu se simt impostori nu sunt mai inteligenți, mai competenți sau mai capabili decât ceilalți. Cei care se simt impostori trebuie doar să învețe să gândească precum cei care nu se simt astfel. Critica constructivă și înțelegerea faptului că încetinești munca atunci când îți pui atâtea întrebări te pot ajuta să te dezbari de aceste obiceiuri.

Un alt ajutor ar fi ca, dacă simți că suferi de acest sindrom, să vorbești cu prieteni de încredere sau cu mentori de la locul de muncă. Oamenii care au mai multă experiență decât tine în diferite domenii te pot asigura că este normal ceea ce simți. Iar atunci când cunoști și alți oameni care suferă, la fel ca tine, de aceeași problemă, vei vedea că lucrurile nu sunt atât de grave. Dacă totuși ești foarte afectat de aceste senzații și vrei să aprofundezi cauzele lor, atunci cel mai bun lucru de făcut este să consulți un psiholog.

Citește și: Eşti perfecţionistă. E bine, e rău?

 

Text: Dana Verescu

Sursă foto: iStock

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *