Dacă ai simțit ultimele 10 luni ca pe 10 ani, nu ești singura

By  | 

Stăteam pe podeaua apartamentului meu și îmi masam cu un roller din spumă zona lombară, care începuse să mă doară fără vreo explicație, când am primit un mesaj de la o prietenă: „Pel din oraș, Susie. De tot.”.

Am fost șocată să aflu că tocmai ea, care a avut mereu New York-ul în sânge, avea de gând să lase orașul în urmă și să plece. Imediat ce am citit mesajul, am avut impulsul să mă ridic să o sun, dar spatele meu a zis LOL, NOPE”, iar eu m-am gândit, nu pentru prima dată pe anul ăsta, WTF, când am ajuns să mă simt de parcă am un milion de ani?

Ceea ce urmează să spun va suna ca ceva evident: cam toți suntem puși față în față cu stresul indus de pandemie, în timp ce lucrurile care ne fac de regulă să ne deconectăm și să ne relaxăm – drumul până la și de la birou, mersul la sală, ieșitul în oraș) lipsesc cu desăvârșire. Însă deși pare că totul stagnează cât stăm acasă, o tonă de lucruri se întâmplă în interiorul corpurilor noastre.

În plus, de parcă n-ar fi destul tot ce am enumerat mai sus, mulți oameni au fost obligați anul acesta să ia niște decizii majore legat de lucruri pe care în alte circumstanțe nu le-ar fi abordat cu repeziciune, ci ar fi rumegat la ele ani de zile. Un exemplu: prietena mea, Tracy, despre care tocmai povesteam, care acum se mută în partea cealaltă a țării cu iubitul ei, Jason, și care, în altă situație decât cea actuală, ar fi așteptat luni sau chiar ani înainte să facă un astfel de pas alături de un tip cu care nu e într-o relație de așa de multă vreme, dar o face acum pentru ca el să poată fi mai aproape de familia lui.

Deci da. Părți ale corpului care încep să doară pe neașteptate, stare constantă de anxietate, o viață nouă în Arizona… e de-ajuns pentru a face orice om să se simtă ca și când a trecut direct de la statutul de copil (okay, bine, să-i spunem persoană tânără și fără griji) la cel de adult. Pentru că… de fapt cam asta e realitatea.

Ce s-a întâmplat cu mințile și corpurile noastre din martie încoace, cum putem totuși să privim partea plină a paharului și, mai ales, ce să facem acum, când ne-am trezit toți trăind cu sentimentul că am atins vârsta mijlocie?

De ce ne simțim ca niște bătrânei și bătrânele

Poate ții minte de la orele de biologie din liceu că există un întreg proces în spatele acestui fenomen: stresul provoacă corpurile noastre să secrete un hormon numit cortizol, acel hormon care semnalează creierului că e cazul fie să fugă de un pericol, fie să se lupte cu el. În vremurile preistorice, asta îi ajuta pe oameni în cazul în care apărea vreun leu din tufișuri. Însă în ziua de azi, pentru că avem de-a face cu un inamic invizibil (da, despre Covid-19 vorbim), corpurile noastre sunt permanent în alertă, pompând doze enorme din acest elixir al stresului, cu care nu avem, de fapt, ce să facem.

Prezența a mult prea mult cortizol în corpurile noastre pentru o durată îndelungată de timp ne șubrezește sistemul imunitar (la fix pe timp de pandemie…), crește rata inflamațiilor (explicația pentru durerile alea apărute din senin) și mărește riscul dezvoltării depresiei, spune Crystal T. Clark, medic și profesor asociat la Northwestern University, specializată în psihiatrie și sănătate comportamentală.

Apoi, mai e și impactul serios pe care excesul de cortizol îl are asupra sistemului nervos – de fapt asupra oricărui alt sistem pe care încă nu l-am menționat. Când avem parte de stres, acesta poate să vină la pachet cu dureri de cap, tensiuni musculare, oboseală, probleme digestive, iritabilitate și senzația permanentă că suntem, simultan, și priză, și extenuați”, spune Nicole Symcox, psihoterapeut în San Francisco Bay și gazda podcastului Mental Health Remix. Cu alte cuvinte, excesul de cortizol ne face praf și corpul, și creierul.

Efectele se pot manifesta și în moduri mai subtile și mai bizare. De exemplu, sub forma apariției pe neașteptate a unor fire albe. Sau a acneei. Sau pot veni sub forma unor mici boacăne la birou, precum inabilitatea de a-ți aminti cum îl cheamă pe colegul cel nou.

Ah, și cireașa de pe tort – stresul cronic, atunci când atinge cote severe, poate chiar să ne afecteze ADN-ul, făcându-ne mai suspectibili față de boli de regulă dezvoltate la bătrânețe, precum osteoporoza. (P.S. Scuze că te-am stresat și mai mult acum cu toate astea…).

Un salt subit către maturitate

Trage aer adânc în piept, căci urmează să analizăm încă o treabă – de ce ne simțim forțați în ultima vreme să ne organizăm viața mai ceva ca Marie Kondo. În mod surprinzător, tot mecanismele noastre de supraviețuire sunt responsabile pentru asta, spune Symcox. Avem un număr limitat de resurse mentale și emoționale”, explică ea. În momentul de față, nu avem rezervele necesare pentru a tolera toate lucrurile pe care le toleram înainte”. Traducere: nu mai avem răbdare pentru toate prostiile.

Așa că e posibil să fi observat că, la fel ca în cazul prietenei mele, relația ta casual a luat-o pe repede-înainte (apropo, scenariul ăsta accelerat pe timp de pandemie are un nume oficial: relație turbo). Sau poate ai realizat că până și în condițiile în care lucrezi de acasă, jobul tău te face să te simți oribil, așa că plănuiești să te reorientezi în carieră. Indiferent de scenariu, creierul tău se concentrează pe luat decizii care să diminueze doza constantă de stres. Iar concret, asta înseamnă 1. să descoperi ceea ce e cel mai important pentru tine și 2. să protejezi acel lucru cu orice preț. De aceea să te muți la o mie de kilometri distanță poate părea ceva natural.

Tot din cauza asta, pare că aceste decizii adulte” sunt mai degrabă reacții impuslive decât concluzii la care ai ajuns după un timp îndelungat de gândire. Vezi, de pildă, cazul oamenilor ale căror nunți au fost anulate din cauza Covid-19 și care au folosit banii strânși pentru recepție ca să își cumpere o casă în schimb. Sau cei care și-au dorit mereu să învețe cândva într-o bună zisă gătească, iar acum prepară în avans mâncare pentru următoarele două săptămâni pentru a economisi bani și a evita drumurile dese la supermarket. Sau oamenii care n-au avut altă alternativă decât să se mute înapoi cu părinții, iar acum au parte de family drama (de tipul „Mata, tata, trebuie să avem o discuție serioasă despre limitele de intimitate…).

Indiferent cum arată călătoriata prin era Covid-19, mai mult ca sigur ai fost prinsă în vârtejul necesitatea-e-mama-maturizării-timpurii, care definește anul 2020. Și sincer, ar fi și ciudat în condițiile actuale să nu simți că ai 40 de ani pe interior, deși tu ai doar 23 în realitate.

Totuși, există o parte plină a paharului

Să te maturizezi nu e neapărat ceva rău. Și nu e rău nici faptul că aceste vremuri ciudate ne împing să luăm decizii legate de viitorul nostru, sperăm că dintre cele bune.

Să fii obligată să analizezi ce te face fericit și ce nu înseamnă că, în sfârșit, ești atent la nevoile tale și la starea ta de bine, spune Symcox. Pentru că, la finalul zilei, să fii forțat să iei decizii despre viața, țelurile și relațiile tale este o oportunitate de a crește și de a contribui la sănătatea ta mintală pe termen lung”, adaugă Dr. Clark. Chiar dacă ai înlocuit dansul pe mese la 2 dimineața cu shoppingul de obiecte casnice făcut din pat, chiar și această mică schimbare te va face mai pregătită pentru viața de adult în adevăratul sens al cuvântului (și hei, poți reveni la dansat pe mese cu prietenii post-corona, dacă vrei).

Într-adevăr, partea cu părul alb, ADN modificat și oase care trosnesc la fiecare mișcare, nu e deloc roz. Și nici faptul că situația aia cu excesul de cortizol nu o să se rezolve prea curând. Însă vestea bună aici este că cea mai bună metodă de a contracara stresul este să faci lucrurile sănătoase despre care știai deja că ajută: un somn bun, plimbările pe afară, terapia, băile fierbinți, pauzele de la știri, gurile mari de aer, conversațiile la telefon sau pe FaceTime cu prietenii, cu părinții, cu cățelul, cititul unei cărți bune, o gustare healthy cu legume, un răsfăț cu comfort food etc., etc., etc.

Mai exact, orice ai fi făcut în mod normal pentru a scădea nivelul de stres încă funcționează pentru a-ți stabiliza organismul chiar și în situația actuală. Eu una o să continuu să îmi masez mușchii lombari cu rollerul din spumă până trecem pragul lui 2021.

Text: Susie Moore

Ilustrații: Natalia Volgina

Traducere și adaptare: Cătălina Teodorescu

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *