Cum – și de ce – ne afectează filtrele de Instagram stima de sine?

Limitele dintre viața perfectă afișată pe Instagram și cea reală, de zi cu zi, se estompează din ce în ce mai mult, iar acest lucru are un impact negativ asupra sănătății noastre mentale? Ce este de făcut? Ne ascundem în continuare în spatele filtrelor sau luăm în piept realitatea?

Instagram a fost mereu o platformă construită în jurul ideii de estetică perfectă, atât inspirațională cât și aspirațională. Dacă vrei să vezi comentariu social, intră pe Facebook, dacă vrei să vezi spontaneitate, intră pe Tik Tok… iar dacă vrei să vezi imagini și clipuri perfecte, studiate până în cel mai mic detaliu înainte de a fi postate, clar Instagramul este aplicația unde le vei găsi.

De altfel, se speculează că Tik Tok ar fi apărut ca o replică adusă perfecțiunii de pe Instagram, primul fiind un loc în care lumea postează frânturi nefiltrate din viețile lor, iar cel din urmă rămânând mereu locul în care postăm versiuni curatoriate ale vieții și imaginii noastre personale.

Și apropo de fitrat/nefiltrat – filtrele de Story de la Instagram s-au dovedit atât de dăunătoare pentru psihicul uman încât, în octombrie 2019, platforma a anunțat că va interzice orice filtru de realitate augmentată care distorsionează fața astfel încât să pară că a suferit intervenții chirurgicale (aici intră efectele de facelift, buze augmentate sau fillere).

Această inițiativă a fost luată în urma unor sesizări din partea publicului, validate de studii precum cel realizat de University College of London, care a arătat că 40% dintre fetele adolescente care petrec mai mult de cinci ore pe zi pe social media dezvoltă simptome de depresie.

La sfârșitul anului trecut, The New Yorker publica un articol denumit The Age of Instagram Face”. În el, se detalia o practică relativ nouă, dar cât se poate de îngrijorătoare. Din ce în ce mai multe femei tinere își doresc operații estetice pentru a semăna cu versiunile lor trecute prin filtrele de Instagram. Rezultatul? The Instagram Face, un look unitar, în care toate femeile seamănă între ele, devenind un soi de armată bizară de cyborgi superbi care au ochi de felină, buze cărnoase, pomeți înalți și o piele lipsită de pori sau de orice fel de rid.

Autoarea articolului glumește: „Arată ca în portretele acelea robot generate pe computer de National Geographic, când combini mai multe persoane pentru a evidenția trăsăturile-cheie ale unui grup etnic. Până în 2050, femeia americană va arăta ca moștenitoarea pe primă linie a lui Kim Kardashian West, Bella Hadid, Emily Ratajkowski și Kendall Jenner”.

Însă… chiar vrem oare să ne pierdem orice urmă de individualitate și să ajungem să arătăm cu toatele aproape identic? Și – mai mult – chiar este idolul nostru estetic un filtru de Instagram? Când o privim la rece, bineînțeles că răspunsul este nu, însă după ore întregi de scrollat printre poze cu femei superbe și încercat filtre care ne dau iluzia unui aspect îmbunătățit al propriei persoane, linia dintre realitate și ficțiune devine blurată.

Cum ne putem proteja, așadar, psihicul, de capcana perfecțiunii aparente pe care ne-o servește social media? Am stat de vorbă cu Cristina Petrescu-Ghenea, psiholog, pentru a afla răspunsuri la câteva dintre cele mai arzătoare întrebări legat de efectele pe care Instagramul și realitatea lui filtrată le au asupra noastră.

Cum – și de ce – ne afecteaza filtrele de Instagram stima de sine?

Acum doi ani, datele ne arătau că în jur de 25% dintre selfie-urile postate pe Instagram aveau aplicate filtre. Îmi permit a specula că în prezent procentul a crescut semnificativ. Cercetările arată că a ne edita propriile poze înainte de a le posta pe social media vine la pachet cu o serie de dificultăți în sfera sănătății mentale, mai precis în privința imaginii corporale și a tulburărilor de alimentație”, spune psihologul Cristina Petrescu-Ghenea.

„Am putea crede că a posta o versiune a noastră editată, filtrată și fermecătoare ne va crește semnificativ stima de sine, dar cercetările artă că treaba stă exact pe dos” susține cercetătoarea Renee Engeln. „Este deja foarte dificil că ne comparăm constant cu imaginile atent retușate ale celebrităților (și prietenilor); ultimul lucru de care mai avem nevoie este să rămânem blocate în a ne compara cu o versiune atent retușată dar falsă a propriilor fețe și corpuri” completează Engeln.

De ce cădem în capcana asta când, în sinea noastră, știm că ce vedem pe Instagram nu e real, ci doar o imagine retușată a vieții?

Este nevoie să fim conștienți că nu toată lumea are capacitatea de a înțelege linia fină dintre ceea ce este real și ce este doar iluzie pe social media, cu atât mai mult cu cât multă lume folosește tagurile #nofilter, #nocrop, deși pozele postate sunt deosebit de retușate, exact în ideea de a prezenta o realitate derutantă.

În același timp, știința ne arată că aceste imagini nerealiste ne afectează starea de bine, stima de sine și imaginea despre sine chiar și atunci când suntem convinși și deținem o serie de argumente care contestă autenticitatea sau calitatea mesajului transmis de aceste imagini”, explică psihologul Cristina Petrescu-Ghenea. Cu alte cuvinte, chiar și când suntem conștienți că imaginea aparent perfectă pe care o privim nu reflectă realitatea, tot are un impact negativ asupra psihicului nostru.

De ce continuăm să ne comparăm, așadar, cu cineva sau ceva care știm că nu e real?

Pe scurt, răspunsul la această întrebare este că… ei bine, creierul nostru nu ne dă de ales. „Analizatorul vizual este o parte deosebit de importantă pentru creierul nostru iar stimulii primiți de acesta prin intermediul imaginilor contribuie nemijlocit la supraviețuire. De asemenea, esențială în supraviețuirea și evoluția noastră ca specie este și comparația socială: așa se propagă informația și apare progresul la nivel social.

Din păcate, exact aceste calități vitale ale creierului uman pot funcționa ca o sabie cu două tăișuri atuncă când dau scroll pe Instragram și feed-ul meu este plin de imagini ale unor fețe și corpuri modificate, care dețin trăsături imposibil sau foarte greu de obținut pentru majoritatea persoanelor.

Înainte ca informația să aibă timp să fie procesată de cortexul prefrontal – partea rațională a creierului, cea care știe că mare parte din ceea ce vedem pe Instagram nu este real – partea creierul care se ocupă de supraviețuire a decodificat deja diferențele între mine și persona din imagine și mi-a transmis informația conform căreia mie îmi lipsește ceva, nu sunt suficient de bună”, ne explică tot psihologul Cristina Petrescu-Ghenea.

Așadar – atenție! – cel mai important lucru de reținut aici este că indiferent că știm bine că imaginile la care ne uităm sunt retușate, creierul nostru are impulsul de a le procesa ca atare, cel puțin în primă fază, atrâgând sentimente negative despre noi înșine și automat comparându-ne cu ceea ce observăm în jur.

Cum putem să ne motivăm să scăpăm de nevoia” de perfecțiune?

Într-adevăr, perfecționismul este una dintre cele mai toxice trăsături cu care se luptă omul modern și rare sunt cazurile în care nu îl întâlnesc în practica mea.”, spune psihologul Cristina Petrescu-Ghene. „Primul și cel mai important pas în confruntarea cu perfecționismul este să realizăm că perpetuăm o serie de comportamente nesănătoase, devenind astfel conștienți de impactul acestora asupra sănătății noastre mentale și relaționale.

Apoi, ca să particularizez pe subiectul nostru, avem nevoie să examinăm foarte atent în ce măsură ne comparăm în mod nerealist cu persoane pe care le urmărim pe social media, dar și cu persoanele care apar la TV, în reclame sau cu cei din jurul nostru. Odată ce devenim conștienți de aceste tipare nesănătoase, abia atunci putem începe să le schimbăm”, adaugă ea.

După cum spuneam mai sus, creierul nu are mereu capacitatea de a identifica la timp ceva drept informație falsă, procesând acestu lucru abia după ce informația respectivă ne-a făcut rău. Așadar, sfatul psihologlui este – Avem nevoie să ne limităm expunerea la astfel de imagini, iar asta putem face prin a ne curatoria feed-urile de social media pentru a conține cât mai multe persoane autentice, care reprezintă o diversitate a corpurilor și trăsăturilor fizice similară cu cea regăsită în lumea reală, nu în lumea atent selecționată și nerealistă din media.

S-ar putea să se lase cu o serie de unfollow-uri, dar sănătatea noastră mintală este un bun mult prea de preț. De asemenea, tot în acest sens ne-ar ajuta foarte mult ca atunci când vedem o reclamă pe stradă sau pe internet care conține imagini cu corpuri retușate să trecem mai departe în loc să ne oprim și să o examinăm atent, comparându-ne conștient sau inconștient”, explică psiholog Cristina Petrescu-Ghene, adăugând, „Odată devenite conștiente de vocea critică din interiorul nostru, vocea care ne tot compară și ieșim în deficit, avem nevoie să construim o alternativă la acesta, o voce mai plină de compasiune care ne evidențiază lucrurile pozitive și care normalizează faptul că toate corpurile sunt frumoase, demne de dragoste și respect, indiferent de formă sau trăsături, și toate corpurile merită arătate lumii exact așa cum sunt”.

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.