Cum m-a lăsat depresia fără orgasm

Unele antidepresive influențează atât atingerea unui orgasm, cât și viața sexuală per total. Colaboratorul Cosmo, Kyle MacNeill, investighează subiectul.

„Scuze, îmi ia ceva timp.” Stau încovoiat ca un ghem, ținându-mă de plapumă, apucând-o strâns pentru a-mi acoperi corpul dezgolit. Cu câteva minute mai devreme, nuditatea mea în fața unui străin nu mă deranja. Dar acum, dintr-o dată, mă face să mă simt foarte vulnerabil. Am făcut sex puțin peste o jumătate de oră. Nu am atins orgasmul. Și știu că nu există nicio șansă să o fac în curând. Este cu siguranță timpul să pun capăt situației. Cu toate acestea, oricât de mult mi-aș dori, nu pot ignora ceea ce tocmai s-a întâmplat. Trebuie să spun ceva.



„Nu-ți face griji”, adaug, înăbușind zgomotul vocii mele cu perna în care îmi ascund fața. Există mai multe lucruri pe care aș putea să le spun, poate ar trebui să le spun, dar nimic nu se pretează discuțiilor sexy în dormitor. Cu siguranță nu în cazul unei aventuri de-o noapte. Este mult mai ușor să închid ochii, să mă adâncesc într-un con de umbră și să uit.

Când mi s-au prescris pentru prima dată antidepresive, nu mă gândeam la viața mea sexuală. Erau lucruri mai importante pe care să ne concentrăm. Era 2015, aveam 19 ani și abia începuseră sărbătorile de Crăciun. De asemenea, începusem să distrug orice atingeam. Starea de spirit precară, energia scăzută, interesul redus pentru aproape orice, m-au chinuit zi și noapte. I-am înșirat realitatea medicului meu pe un ton monoton, spunându-i că am mai încercat consiliere înainte — pentru tulburare obsesiv-compulsivă — și nu funcționase. Voiam medicamente. Mi-a dat o rețetă și am plecat.

Mi-a prescris citalopram, un antidepresiv SSRI (inhibitor selectiv al recaptării serotoninei) care este utilizat pe scară largă în Marea Britanie. Nu luasem deloc în considerare eventualele efecte secundare — le-am aflat de la un doctor de la universitate doar atunci când m-am prezentat pentru a primi o a doua opinie. Chiar și atunci, au fost menționate întâmplător. Dar, uitându-ne înapoi la prospectul care însoțea tratamentul, pare a fi ca un cimitir al orgasmelor furate: apar tot mai încet, chef de sex scăzut sau, din contră, foarte ridicat, neputința de a avea erecție, senzație de amorțeală. Și literele de-o șchioapă continuă…

Nu eram eu însumi

Penisul meu a fost amorțit timp de câteva ore de la administrarea primei pilule. Mă așteptam cumva la o amorțeală emoțională. Știam, de asemenea, că va dura cel puțin patru săptămâni până să simt vreun efect pozitiv … Dar nu mă așteptam să simt atât de puțin în partea de jos.

Prima dată când am făcut sex după ce am luat pastilele, a fost ca și cum aș fi purtat o jumătate de pachet de prezervative (și nici măcar nu purtam unul). Orice mișcare a fost lipsită de simțire; senzația înălțătoare provocată de atingere fizică s-a rezumat la aproape nimic. Nu am avut orgasm. Știu că pentru femei acest lucru nu este neobișnuit, că această problemă subită a mea pare genul de văicăreală specifică, ce-ar putea veni doar de la un bărbat. Dar nu mi se mai întâmplase asta niciodată. Toată viața mea, am avut o idee despre cine ar trebui să fiu și ce ar trebui să fie sexul – și ceea ce nu se potrivea cu imaginea asta m-a îngrozit.

Citește și Teama de sex și cum ne vindecăm de ea.

Și alte efecte secundare au apărut repede — precum mâini atât de amorțite încât le-ai putea stoarce prin răsucire ca pe o cârpă udă. Aceste senzații au dispărut treptat, pe măsură ce corpul meu s-a obișnuit cu drogul. Dar disfuncția sexuală (SSD)din cauza SSRI a persistat în diverse forme de atunci. Am luat în jur de 1.000 de tablete de citalopram în acea perioadă, iar cuvintele „Îmi pare rău, îmi ia ceva timp” au devenit un pilon al vocabularului meu. Am încă niște senzații vagi, așa că au existat câteva modalități prin care să ajung încet la orgasm. Alteori, oricât m-aș strădui, sau oricât se străduiește partenera mea, pur și simplu nu se întâmplă. Și cu cât durează mai mult, cu atât mă simt mai anxios … și apoi orgasmul dispare încet.

Lipsit de noroc

Când Dan, 25 de ani, îmi vorbește despre citalopram, o face în propoziții scurte, de parcă ar fi suferit de atât de mult timp din cauza asta, încât s-a săturat să mai dezvlote.

„Orgasme slabe, mute. Amorţeală. Probleme cu dobândirea erecțiilor”, spune el, listându-și efectele secundare pe degete, înainte de a trece la impactul emoțional. „Am ajuns în pragul sinuciderii”, spune el simplu. „Furios. Confuz. Rupt. Mai puțin bărbat”. A reușit să treacă de la ceea ce consideră sex 0/10 la sex 2/10, dar este super-anxios. „Sunt nervos, dar am acceptat în mare măsură că sunt defect”, spune el ridicând din umeri.

Online, bărbații ca Dan sunt ușor de găsit. Deghizându-se sub nume de utilizator precum „Nogasm”, intră pe forumuri precum Reddit, folosind anonimatul pe care tastatura îl oferă pentru a mărturisi. Am aflat că a avea parte și chef de sex mă face „norocos” în ochii altora. John*, care, ca și mine, a început să ia SSRI în timp ce era la universitate, a constatat că libidoul său a dispărut. „Nu tânjesc niciodată după sex”, îmi spune el. – Nu mă mai excită ideea. Parcă scânteia s-a pierdut total din creier; goana după atracție, dorința și pofta au dispărut complet.”

Alții experimentează erecții mai slabe sau disfuncție erectilă totală, modificări ale intensității orgasmului sau o senzație de mică intensitate. La fel ca multele experiențe raportate online, disfuncția sexuală asociată cu antidepresivele variază considerabil de la un studiu la altul, ceea ce face dificilă estimarea incidenței exacte sau a prevalenței. Acel prospect lung pe care îl aveam spune că efectele secundare sexuale sunt „frecvente”, survenind în cazul uneia din 10 persoane, dar experții consideră că ar putea fi mult mai mulți. Un lucru este sigur, asta se întâmplă — bărbaților, femeilor și persoanelor non-binare de pretutindeni. În ceea ce privește motivul, nici acest lucru nu este 100% clar, deoarece sexul este mai mult decât un simplu act fizic, are și implicații emoționale.

Simptomele SSD pot avea un impact de durată, chiar dacă cineva sistează tratamentul medicamentos. Se pare că există și PSSD: aceasta este disfuncția sexuală post-SSRI. Este exact ceea ce sugerează: aceleași efecte negative care persistă după oprirea medicației. Este studiat destul de puțin și îl afectează pe Dan – a luat pastile doar pentru câteva zile, dar după doi ani, simptomele au rămas.

Pentru unii, aceste probleme sexuale ar putea fi cauzate de depresie în sine, medicația SSRI doar exacerbând problema. Dr. Juliet McGrattan, expert în sănătate din Marea Britanie și fost medic de familie, spune: „Când ești deprimat, există modificări chimice și dezechilibre în creier care te fac să nu te mai bucuri de lucruri în viață, și asta include sexul. Uneori, pacienții veneau la mine îngrijorați de lipsa dorinței sexuale și, după explorarea cazului, ne dădeam seama că depresia era principala cauză”, explică ea. Pentru a separa cu adevărat ce simptome sunt cauzate de depresie în sine și care este efectul secundar al medicamentelor, ar trebui efectuat un studiu amplu pe adulții care nu suferă de depresie. Din păcate, au fost făcute prea puține studii în acest sens. În plus, efectele și viteza efectelor medicamentelor variază de la o persoană la alta – deci ar putea avea un impact pozitiv asupra dispoziției, compromițându-ți în același timp funcția sexuală.

Am scos-o la capăt

Au fost momente în care îmi țineam penisul anesteziat în palme, disperat să termin, încercând să termin treaba singur, și mă întrebam de ce mai iau citalopram. Voiam să mă simt ușurat și excitat, și astfel tentația de a renunța era singurul lucru la care mă puteam gândi. Dar această alternativă nu ar fi o idee tocmai bună pentru mine.

Tratamentul cu citalopram nu mi-a îmbunătățit dramatic viața, ci a salvat-o efectiv. O perioadă de depresie mă lăsase țintuit în patul meu plin de firimituri, pătat de transpirație, dormind toată ziua și incapabil să dorm noaptea. Plăcerile au devenit lipsite de plăcere, durerea emoțională a devenit auto-vătămare fizică. Dar, în cele din urmă, medicamentele m-au întărit. Deși antidepresivele SSRI s-au confruntat cu unele critici acerbe, care dezbat cât de utile sunt de fapt, încă nu se știe totul despre funcționarea lor (și nici chiar despre depresie în sine), este clar că funcționează, într-un fel, pentru majoritatea oamenilor. În 2018, cele mai extinse teste pe antidepresive (inclusiv unele care nu erau din categoria SRRI) a scos la iveală că toate cele 21 de medicamente studiate, inclusiv citalopramul, au funcționat mai bine decât un placebo.

Citește și Tot ce ai vrea să știi despre premierele tale sexuale.

Și odată cu sexul, de-a lungul timpului, am găsit și lucruri care funcționează. Fără a intra în prea multe detalii, există și alte zone ale corpului meu care sunt la fel de sensibile, iar sexul nu trebuie să fie întotdeauna modul tradițional penis-in-vagin pe care se fixează societatea heterosexuală. A fost nevoie de adaptare, sigur — nu doar pentru mine, ci și pentru actuala mea iubită și pentru cele dinainte. Sunt conștient de faptul că, în același mod în care SSD mă afectează, le-a afectat și partenerele mei. Este mai puțin probabil ca eu să inițiez o partidă de sex, ceea ce poate fi demoralizant pentru ele. La fel cum depresia afectează oamenii din jurul tău, SSD poate provoca și daune colaterale.

Dr. Lori Beth Bisbey, specialist în activitate sexuală și intimitate din Marea Britanie, se confruntă în mod regulat cu cupluri care se lovesc de SSD. În ciuda faptului că sunt fericiți în multe alte feluri, ei simt adesea că problema cu pricina le strică relația. Nu trebuie să fie așa. În primul rând, ambii parteneri trebuie să înțeleagă că nu este vorba despre performanța lor sau despre cât de atrăgători sunt. În al doilea rând, trebuie să vorbească despre asta și să învețe despre efectele secundare într-un mod empatic. La fel, partenerul care suferă de SSD ar trebui să găsească în continuare modalități de a avea intimitate și de a-și satisface cealaltă jumătate. Este un echilibru vital. Iar comunicarea este esențială.

Totul despre sex

Când vine vorba despre sex, există anumite stereotipuri de gen înrădăcinate profund în subconștientul nostru. Accentul deja menționat pe stereotipul penis-în-vagin. Că bărbații vor sex tot timpul. Că avem orgasm în câteva secunde. Că sexul trebuie să se încheie întotdeauna cu un orgasm. Aceste idei – și multe altele – s-au rostogolit încă de pe vremea când eram la liceu și sunt exacerbate de cultura porno, atât de înrădăcinată, încât poate fi greu să ne lepădăm de ele. Pentru bărbați ca mine, Dan și John, aceste preconcepții ne presează, făcându-ne să ne simțim „mai prejos” pentru că nu ne încadrăm într-o matriță veche. Și, la rândul lor, partenerelor noatre li se spun aceleași lucruri, așa că atunci când nu inițiem sexul sau nu ajungem la orgasm, le poate face să creadă că este ceva în neregulă cu ele, că ele ar putea fi cauza pentru care acest lucru se întâmplă.

Desigur, e cât se poate de clar că, în general, bărbații heterosexuali se confruntă cel mai puțin cu probleme din sfera sexuală. Problema mea, faptul că nu pot atinge orgasmul prin penetrare, nu este ceva obișnuit. Cercetările efectuate de Durex au arătat că aproape 75% dintre femeile studiate nu au parte de orgasm în timpul sexului, comparativ cu doar 28% dintre bărbați. Acest decalaj de orgasm a ajuns într-adevăr în conștiința publică doar pentru că am început să vorbim despre asta. Și imediat ce am început să aduc vorba despre faptul că mă confrunt cu SSD, lucrurile au devenit mai ușoare. Oricărei partenere căreia i-am spus a fost amabilă și împreună am avut o viață sexuală satisfăcătoare pentru toți cei implicați.

De asemenea, m-a făcut să realizez că undeva pe parcurs am greșit în totalitate. De ce orgasmele trebuie să fie un indicator al sexului încununat de succes? Faptul că le vânam îmi provoca anxietate și teamă. Dar discutând despre asta și devenind capabil să mă bucur de sex în alte moduri mi-am recăpătat speranța — o speranță că în viitor mă voi putea întinde pe pat, fără sentimente de anxietate, că acele amintiri dureroase de anormalitate vor fi la fel de slabe precum luminile de veghe. Într-o zi, voi ajunge acolo. Chiar dacă îmi ia ceva timp.”

Material original realizat de Kyle MacNeill.
Fotografii: Jobe Lawrenson | © Cosmopolitan.

Acest articol a apărut în ediția de martie a revistei Cosmopolitan, pe care o poți comanda de aici.

Citește și When sex meets art: Interviu cu Alina Ușurelu.

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.