Cât de importantă este relația noastră cu natura?

Am vrut să aflu de la Nora Neghină, psiholog și expert Mindsight, cât de importantă este relația pe care o avem fiecare dintre noi cu Mama Natură, pentru bunăstarea noastră fizică și psihică. Ce mediu mai natural să ne întâlnim pentru o discuție de genul, decât în aer liber, într-un loc plin de verdeață?

M-am întâlnit cu psihologul Nora Neghină într-una dintre diminețile călduroase ale acestei luni, în parcul Herăstrău. Soarele tocmai răsărea, mirosea deja a primăvară. Ne-am plimbat în jurul lacului pe care zburau din când în când câteva rațe, în vreme ce câțiva oameni alergau pe lângă noi cu masca pe față, alții își plimbau cățeii, niște tineri își făceau ora de fitness de dimineață, cu ajutorul unui antrenor personal și ascultând muzică la o boxă portabilă, iar bărcile de pe micul ponton continuau să hiberneze. Uneori, liniștea aparentă era spartă de sirenele mașinilor de salvare și pompieri. M-am gândit, inițial, că poate Parcul Herăstrău nu este chiar cel mai bun loc unde te poți conecta realmente cu natura. Însă imediat după ce am început să povestim am realizat că oricât de scurtă ar fi sau orice ar interfera cu ea, interacțiunea cu natura este, poate, unul dintre lucrurile cele mai bune și mai sigure de care putem să ne bucurăm în această lume.



Și așa, în timp ce m-am bucurat de cafeaua pe care nu apucasem să o beau acasă, m-am relaxat complet și am cunoscut-o puțin mai bine pe Nora care, după câțiva ani de practică în lumea avocaturii, a ales să își schimbe drumul profesional, devenind psiholog și, aș îndrăzni eu să adaug, mult mai mult decât atât, un om foarte aproape de natura umană. Nora conștientizează în fiecare zi importanța pe care o are relația noastră cu natura, fie că suntem copii sau adulți: anul trecut, când a început lockdown-ul impus de pandemia de coronavirus, după câteva zile petrecute în apartamentul ei, a decis (împreună cu soțul și cei doi copii) să își închirieze o casă cu grădină, undeva lângă București. Ceea ce i-a ajutat să treacă cu mai multe plusuri decât minusuri peste una dintre cele mai grele perioade pe care toți am experimentat-o, la unison. Haideți să aflăm chiar de la ea, cât de mult depinde sănătatea noastră fizică și psihică… de natură. Altfel, vă mărturisesc că eu nu mai vreau să iau interviuri altundeva decât în parc.

Citește și: „Body-positivity: tu te iubești așa cum ești?

O relație dificilă

Teoretizăm foarte mult importanța naturii (față de bunicii noștri care nu se gândeau atât de mult la ea, dar trăiau foarte aproape de ea), cu presiunea că nu petrecem suficient timp în natură, pe de altă parte cu presiunea că îi facem rău. Pare că avem o relație foarte dificilă cu ceva ce este primordial și ar trebui să fie, de fapt, extrem de firesc. Știm cumva că există o legătură primordială, fundamentală, dar odată cu evoluția omenirii ne-am îndepărtat de această conexiune, am rezumat-o la „câteva plimbări în parc”, „vacanțe”, știind că „natura vindecă”, dar realmente fără să înțelegem cum.

„Domeniul ecopsihologiei este un domeniu foarte nou și când zic foarte nou, mă refer la o durată de 10 ani, ceea ce în psihologie este aproape nimic. Da, sigur, știm care sunt beneficiile naturii în ceea ce privește sănătatea, știm dintotdeauna beneficiile plantelor, de aceea există tratamentele naturiste, homeopatia, ceaiurile, tincturile, uleiurile esențiale (practic, o modalitate de a aduce natura în corpul nostru). Din perspectivă psihologică, dacă ne uităm la studii, cred că sunt doar în jur de 1000 de studii realizate pe impactul psihologic al naturii asupra omului. Suntem primordial legați de natură, de acolo am plecat, clar există o legătură. Ce ne ajută din punctul de vedere psihologic însă, nu știm încă nu strictețe. Aceste puține studii despre care îți zic, nu arată o cauzalitate, ele sunt realizate pe corelație: s-au observat îmbunătățiri la nivelul stării de bine, au fost diminuate anxietatea, depresia, se simte o stimă de sine mai crescută, o eficiență mai mare când petrecem timp în natură, scade stresul de asemenea. Dar nu există un raport clar de cauzalitate demonstrat, pot fi alți factori pe lângă natură care să ducă la aceste rezultate pe care le observăm”, îmi explică Nora Neghină.

Aceleași beneficii pentru toți

Un studiu din 2020 a arătat că este suficient să stai 2 ore pe săptămână în Natură ca nivelul stării de bine și de sănătate să se amelioreze. Mi se pare extraordinar acest studiu pentru că pe lângă faptul că sunt 2 ore care nu trebuie să fie legate, pot fi disparate pe parcursul întregii săptămâni, ceea ce face această rutină foarte accesibilă, până la urmă toți ne-o permitem (poți ieși jumătate de oră azi, mâine altă jumătate de oră sau 2 ore într-un weekend). De asemenea, un alt aspect foarte interesant al studiului constă în faptul că schimbările au fost observate pe o populație extrem de vastă, indiferent de rasă, de mediu economic din care proveneau (bogați, săraci etc), indiferent de capacitățile cognitive individuale. Asta, cumva, ne oferă un indicator că natura este liantul.

Tehnologie versus natură

În 2021 unul dintre cele mai dezbătute subiecte în presă sau între prieteni este cel legat de impactul tehnologiei în viața noastră de zi cu zi. Mai mult, când este vorba despre copiii care cresc odată cu influența tehnologiei asupra felului lor de a fi, lucrurile devin și mai confuze. „Este foarte important ca un copil să aibă contact cu natura. Din punctul meu de vedere, un factor de echilibru pentru copii implică să aibă experiențe variate și alternate”, susține Nora. „Adică, nu sunt de acord să scoatem tehnologia din viețile copiilor noștri pentru că, vrem nu vrem, acesta va fi viitorul lor, din cele 10 abilități de angajare care vor fi solicitate în 10-15 ani sunt convinsă că spre jumătate vor fi din zona de tehnologie, nu doar computer literacy. Îi tai aripile dacă nu îl expui la tehnologie. Nu va mai putea ieși pe câmpul muncii. Sunt atât de multe noi profesii care se creează în zona tehnologiei, încât o să îi reduci foarte mult accesul la job-uri”, a mai adăugat psihologul, concluzionând că nu este realist, echilibrat, sănătos să scoatem tehnologia din viața copiilor noștri.

Marele conflict dintre tehnologie și natură apare, însă, pentru că tehnologia este o reprezentare foarte, foarte rapidă a ceea ce se întâmplă foarte, foarte lent în natură. „Dacă nu îi arăți copilului cum se întâmplă lucrurile în realitate (de exemplu, că implică extraordinar de mult timp ca să crești o plantă, nu se întâmplă peste noapte cum vezi în filmuelețe de pe Yourtube sau în desene), îi oferi o reprezentare greșită a realității concrete. De aici apar nerăbdarea și problemele de memorie sau de atenție”, argumentează psihologul.

Citește și: Cum îți afectează DEZORDINEA sănătatea?

Într-adevăr, dacă stăm să ne gândim bine, oamenii din mediul rural au o viață mult mai echilibrată pentru că sunt mai puțin expuși la tot ce înseamnă rapiditatea ritmului urban. Au o viață destul de diversificată în funcție de anotimpuri — iarna se culcă mai devreme, vara mai târziu și se trezesc mai devreme și tot așa, urmând, cumva, ciclul firesc al naturii pe care noi, la oraș, nu îl mai avem. „Stresul despre care se tot vorbește în mediul urban apare și din cauza faptului că ritmul nostru de viață este unul foarte accelerat, cu multe lucruri de bifat”, mă atenționează Nora. „Cum stăm noi două acum, majoritatea oamenilor nu mai stau. Iar natura este despre «a sta». Natura ne ajută să încetinim ritmul. Să intrăm într-un ritm organic fiziologic mai apropiat de esența noastră”, spune Nora adăugând că pentru un copil este cu atât mai dificil fiindcă el nu percepe progresul sau scurgerea timpului în spatele unor imagini care i se derulează prin fața ochilor foarte rapid. „Pentru 10 minute de filmare, de exemplu există multe ore nefilmate de practică, ca să nu mai vorbim de momentele filmate care nu ajung în forma finală a materialului.”

A sta în aer liber și a fi conectat cu natura

„De fiecare dată când stai în natură există un beneficiu și nu nu aș vrea să minimizăm sau să negăm beneficiul faptului că noi stăm pe banca asta. Chiar dacă vorbim și atenția noastră este cumva focusată pe ce povestim, influența copacilor, a apei de lângă noi, a pământului există”, mă asigură Nora adăugând că această influență va fi potențată în funcție și de ce facem: dacă doar stăm lângă un copac fără să îl atingen și suntem și cu telefonul în mână este o situație, însă altfel stau lucrurile dacă stăm cu telefonul în mână și ne lipim cu spatele de copac. „Există, în acest din urmă exemplu, un transfer de energie, să îi zicem așa, foarte ne-psihologic. E și mai bine dacă lăsăm telefonul din mână și îmbrățișăm copacul acela, încercând să ne sintonizăm pentru câteva minute cu el și să ne dăm voie să urmărim cum se modifică ritmul nostru organic în relație cu acel copac. În egală măsură, mersul cu picioarele goale pe nisip, pe iarbă, pe orice petec de iarbă are beneficii.”

psiholog
Muhammad Ruqi Yaddin/ Unsplash

O relație profundă cu natura începe…

… de acasă. Putem să plantăm semințe sau să creștem plante chiar și pe balcon dacă nu avem o curte. Există o grămadă de activități de voluntariat care implică plantat copaci. „Un exemplu care îmi place este cel al Israelului, țară care suferă foarte mult din cauza lipsei vegetației — acolo oamenii au creat o sărbătoare specifică dedicată plantării copacilor, respectiv fiecare plantează un copac pentru fiecare nepot din familie”, îmi povestește Nora, ieșind pentru moment din matca sa de psiholog și asumându-și discrusul omului obișnuit, al fiecăruia dintre noi. „Alt mod de a fi mai aproape de natură este pur și simplu să facem curat în jurul nostru. Să nu aruncăm sau să lăsăm gunoiaie pe jos — este un gest atât de mic, dar cu un impact atât de mare pe termen lung”, îmi spune ea.

Relația noastră cu animalele

„Este nevoie să fim proactivi, este bine să expunem copiii și pe noi înșine progresiv către această zonă. Nu toți câinii mușcă, nu toate pisicile zgârie. În ceea ce privește animalele, cred că cel mai mare beneficiu ar putea fi ideea de stimul și răspuns nemediat. Animalele nu au partea înțeleaptă foarte dezvoltată și, atunci, ceva ce eu îi fac animalului va atrage o reacție foarte brutală”, spune psihologul Nora Neghină, adăugând că asta se aplică și în cazul copiilor. „Ei nu își mediază reacțiile, comportamentele prin intermediul gândurilor, nu stau să aleagă între mai multe strategii — copilul simte o emoție și se comportă fix cum îi pune emoția. Împreună cu un animal, copiii învață cum să se apropie cu blândețe, care sunt gesturile potrivite și nepotrivite. De exemplu, dacă sunt un copil furios, motanul va reacționa. Ceea ce se aplică și în cazul adulților. Un beneficiu ar fi să vedem că animalele nu au medierea între stimul și reacție, dar că noi oamenii putem să ne-o cultivăm.” Într-adevăr, cam asta facem toată copilăria noastră — încercăm să ne mediem impulsurile cu gânduri și strategii înțelepte, mai adaptative. „Animalele au foarte dezvoltat limbajul non-verbal, iar noi, oamenii, comunicăm preponderent non-verbal. Doar 35% este comunicare verbală, din ce ne spun studiile, restul ține de gesturi, tonalitatea vocii, mimica feței și postura corporală. Există foarte multe terapii care folosesc caii, cățeii, există un întreg domeniu al terapiei cu ajutorul animalelor”, spune Nora.

Citește și: Cum funcționează auto-motivarea?

Problemele mintale și natura

Știm că popoarele mediteraneene sunt mai fericite și datorită faptului că au parte de soare și lumină pentru o perioadă mai lungă din an. Cunoaștem beneficiile privind producția de vitamine în corpul nostru atunci când ne expunem la soare. Soarele în sine are un beneficiu imens asupra sănătății noastre. „În cazul depresiei, primele abilități afectate sunt atenția și memoria”, spune psihologul. „Ajungem să ne concentrăm mult mai mult pe partea negativă, deci atenția noastră este concentrată pe ce nu este OK, iar în ceea ce privește memoria noastră, ne aducem aminte toate lucrurile care nu au funcționat așa cum ne doream noi. Așa că o intervenție care să implice natura poate să meargă pe aceste două paliere: cum să îi aduc omului aminte de momentele petrecute în natură sau, în relație cu natura, de momentele când a simțit plăcere. Pentru că în depresie, și plăcerea dispare. Ca psiholog, poate îl voi trimite să facă plimbări prin care să își îndrepte atenția spre o frunză, spre un fir de iarbă, spre o floare, spre un copac. Voi încerca să îl ajut să redescopere cu multă curiozitate ce diferențiază un copac de celălalt. Practic, ne vom folosi de natură ca să îl învățăm pe individ cum să își centreze atenția”, explică psihologul Nora Neghină, adăugând că natura poate fi un instrument terapeutic, nu o intervenție în sine. „La fel cum spunem că «mindfulness» nu este o terapie în sine, ci un lucru de care ne ajutăm în terapie ca să rezolvăm niște afecțiuni. Ieșind din zona tulburărilor mentale, s-a  observat că pacienții care stau într-un spital cu ferestre către un parc sau către natură își revin mai repede și au o rată de recuperare mai mare.” Până la urmă, da, chiar și faptul că vedem «natură», fie că este de la geam, are un beneficiu. Natura este esențială pentru noi, ea este mâncarea noastră, aerul nostru, mediul în care trăim și fără ea nu am putea să ne perpetuăm ca specie. De aceea trebuie să avem mare grijă de ea. Și ar trebui să ne folosim „instinctul de supraviețurie” pentru a face ceva pentru „sursa noastră de supraviețuire”.

Lecții de la natură

Natura este într-o permanență ciclicitate și reînvie la un anumit interval de timp. Apoi, natura nu are un rezultat identic pre-stabilit. O floare va avea fiecare boboc diferit, fiecare frunză va fi diferită, frunzele se vor usca și vor apărea altele. „În acest context, putem să învățăm de la natură lecția conform căreia lucrurile nu sunt finite… încorporând puțin de «nefinit», sau nefinisat în viețile noastre, înțelegând cu ocazia asta că o greșeală nu este un capăt de țară, nu este sfârșitul vieții, ci poate să reprezente un nou început, o modificare, o transformare în ceea ce avem de ameliorat”, susține psihologul Nora Neghină. „Poetul Tennyson spunea că dacă am fi în stare să înțelegem o singură floare, am ști cine suntem și ce este lumea”, îmi amintește Nora argumentând că fiecare individ este un univers în sine, în același mod în care fiecare relație este un alt univers, separat de cel pe care îl reprezintă indivizii care formează relația. „Familia se înscrie într-o societate care este un univers într-o comunitate și tot așa… până la Planeta care face parte din vastul Univers în sine. Așadar, exact cum o floare este un micro-univers, și noi suntem, cu toate gândurile, comportamentele și emoțiile noastre niște micro-universuri. Putem să avem curiozitate față de universul celuilalt, pentru că suntem asemănători, dar și atât de diferiți unii de alții. Apropierea față de un alt om ar trebui să pornească din curiozitate, nu din preconcepții așa încât să putem să descoperim universul pe care îl reprezintă celălalt. Și asta se realizează cu răbdare, cu timp, cu experiențe repetate.”

Din culise

Nora Neghină este președinte și membru fondator al Asociației Mindsight România și expert în modelul de neurobiologie interpersonală dezvoltat de Dr. Daniel J. Siegel.

natura
Psiholog Nora Neghină

Citește și: Cum îmbunătăţesc dietele low-carb sănătatea creierului?

Foto: iStock, arhivă personală

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.