Arta de a plănui
 fără a te agăța 
de un plan

By  | 

Sunt mii de moduri prin care putem să îi aparținem vieții, diferite feluri de a o percepe, de a o accepta sau modela. Depinde de noi dacă alegem calea cu planuri bine stabilite sau cea care ne poartă zi de zi în necunoscut. Dar dacă am combina cu succes cele 
două drumuri?

Sunt foarte multe păreri și argumente aduse în vasta filozofie a planurilor de viață: există tabăra care susține că fără un plan bine organizat, viața poate fi un haos (pe principiul simplificat, nu ai un plan, ajungi oriunde, dar numai nu acolo unde e bine pentru tine) și tabăra care susține că viața trebuie trăită cu fiecare zi, aruncându-te de multe ori în gol (pe principiul simplificat, primește tot ceea ce viața îți oferă, ea știe mai bine decât tine ce ai nevoie, sau nu știi încotro te duci, drumul te va duce sigur acolo unde trebuie să fii).

M-a preocupat ceva mai mult această problemă existențială în perioada pandemiei de coronavirus: până la urmă, am trăit un moment istoric care ne-a amintit că orice plan am fi avut, oricum ne-am fi organizat viața, a trebuit să ne reinventăm, unii mai mult, alții mai puțin. Dincolo de astfel de momente globale, în viața fiecăruia dintre noi pot apărea, subit și de cele mai multe ori zdruncinant, despărțiri pentru totdeauna, diferite afecțiuni care schimbă mentalități și nevoi, alegeri profesionale care țin mai mult de cei din jur decât de noi. Toate ne pot schimba, fără drept de apel, planurile de viață. Dar este asta premisa pentru a renunța la planuri?

O filosofie de viață flexibilă

Dacă azi ar fi trăit filosoful Seneca, ne-ar fi spus: „Cel mai mare obstacol în calea vieții este speranța, care se bazează pe ziua de mâine și care te face să ratezi ziua de azi. Viitorul este incert: trăiește acum. Nu-ți pierde timpul gândindu-te la ceea ce urmează și nu-ți face griji cu privire la evenimentele în care nu ești implicat.” Și cu toate astea, același Seneca a lăsat atât de multe discursuri despre irosirea timpului ca un apanaj al deorganizării care, de cele mai multe ori, apare fără țeluri și fără plan.

Pe de altă parte, Marcus Aurelius susținea: „Acțiunile noastre pot fi împiedicate, dar nu poate exista nici un obstacol în calea intențiilor sau direcției pe care o alegem. Pentru că suntem capabili să ne acomodăm și să ne adaptăm. Mintea se modelează conform planurilor sale. Iar obstacolul, împiedicarea unei acțiuni, duce la o altă acțiune. Ceea ce ne stă în cale poate să ne devină calea.”

Confucius credea că fără planuri, omul găsește la ușa lui numai probleme, iar premierul britanic Wiston Churchill a spus la un moment dat: „Planurile sunt foarte puțin importante, esențială este planificarea”. Un prelat al Bisericii Catolice, într-unul dintre discursurile sale, a îndrumat enoriașii: „Fă-ți mereu un plan, când Noe a construit arca sa, afară nu ploua.” Toți oamenii aceștia pe care i-am amintit, din epoci diferite, cu preocupări relativ diferite, au în comun o trăsătură: au cunoscut succesul și au avut o viață plină. Și nimănui nu i-a lipsit țelul, chiar dacă au avut, sau nu, un plan concret, chiar dacă unii au crezut mai mult decât alții în „carpe diem”.

Planuri de back-up

Nu e vorba că nu trăiești momentul sau nu ieși niciodată din zona de confort așa cum mi-a spus cineva care susținea că planurile mai mult ne încurcă existența — e mai degrabă despre faptul că, făcând exercițiul planificării, mintea ta devine din ce în ce mai flexibilă, câștigă capacitatea de a accepta diferite scenarii, ceea ce înseamnă, oricât de antagonic ar suna, că va deveni mai puternică și va face mai ușor față schimbărilor de plan. Corelăm pe nedrept frica de eșec, de incertitudine, de schimbare cu a avea un plan de rezervă, când de fapt, planurile de rezervă sunt doar mici antrenamente pentru a scăpa de frici, pentru a transforma necunoscutul în posibile realități.

Libertatea sau lipsa ei, descoperirea de sine nu sunt inhibitate în niciun fel de dorințele ce devin planuri scrise pe hârtii. Când mi-am dorit cu ardoare o casă și mi-am setat clar pașii următori, am reușit să dobândesc exact ce mi-am dorit. Da, ce-i drept, nu exact cum mi-am dorit, nu unde visam neapărat, nu lângă un lac, ci lângă un râu, dar micile schimbări pe care nu le-am putut controla pe parcurs s-au dovedit a fi ceea ce aveam cu adevărat nevoie în interiorul planului deja construit.

Aveam o bază, detaliile au venit ca un final touch al vieții, mereu pregătită să te surprindă — acesta e jocul ei. Cu mult înainte să achiziționăm casa, aveam deja schițe cum va arăta locul de luat masa, cu toate resursele de care aveam nevoie ca să le materializăm, și chiar dacă acum am o masă dreptunghiulară și nu una rotundă cum îmi doream (pentru că am găsit o masă foarte interesantă mult mai accesibilă la preț), totuși doar planul m-a ajutat să o pot cumpăra.

Fă-ți planuri, dar nu te agăța de ele

„Dincolo de toate, poate una dintre cele mai importante lecții pe care această pandemie ne-a oferit-o indirect se poate rezuma în câteva cuvinte: «Încetați să stați agățați de planurile pe care le faceți»”, spune psihologul Andra Tănăsescu. Mulți știm asta în teorie — știm faptul că așteptările nu duc nicăieri, iar atașamentul față de planul inițial poate fi dăunător. Și totuși, nevoia de control pune de multe ori stăpânire pe acțiunile noastre. Astfel, ne trezim că planificăm, anticipăm și calculăm fiecare pas. „Este important să realizăm că viața ne pune pe drumul cel mai potrivit pentru noi”, explică pshihologul.

„A sta într-o constantă frică de viitor doar adâncește orice sentiment de anxietate. Avem nevoie de obiective clare și sănătoase, de un scop și de o direcție în viață. Limita dintre a-ți stabili obiective cu un minim de pași și a-ți planifica următorii ani este totuși subtilă. Da, există și obiective mărețe. Obiective pentru viață. Lucruri care presupun investiții mai mari de timp, resurse și energie.

Asta nu înseamnă că se va întâmpla exact cum le-am formulat inițial. De pe o zi pe alta, pot apărea schimbări majore în viața noastră. Să ne atașăm de planurile făcute este doar o cale de a ajunge la suferință și durere. Tot ce nu se întâmplă cum ne-am propus poate să ne scadă motivația, încrederea în noi și determinarea de a mai continua”, conchide psihologul Andra Tănăsescu.

Scriitorul Derren Brown explică în cartea sa A fost odată ca niciodată: o istorie alternativă a fericirii: „Poate cel mai mare și mai important pas este și primul: să ne dăm seama că ne trebuie un plan. Apoi, trebuie să aflăm care plan rezistă cel mai bine în fața realității. La fel cum un arhitect are nevoie de planuri și de cunoașterea structurii de ansamblu atunci când construiește o casă, ar fi o nebunie ca noi să nu acordăm atenție fundației și unei viziuni complete asupra vieților noastre.

Nu mă refer la planurile tipice ale celui care își stabilește obiectivul (de exemplu «voi fi milionar până ajung la 30 de ani») deoarece astfel de obiective tind să se asocieze cu ceea ce am putea acumula pentru noi înșine, ceea ce sperăm să avem. În chimb, căutăm o schiță, un șablon, un plan chibzuit la care să ne referim atunci când ajungem să alegem cine suntem.”

Altfel spus, „fă ceea ce ține de tine și fii pregătit să te adaptezi mereu”, spune Andra Tănăsescu. „Fii conștientă că obiectivele noastre sunt vise și idei și așa rămân până în clipa în care devin realitate. Unele nu se vor împlini niciodată. La altele vom renunța noi. Altele, se vor împlini exact cum am sperat, iar altele se vor împlini sub o formă diferită.

Oricum ar fi, importantă este atitudinea! Cu încordare, tensiune, stres, frustrare, durere și sacrificii prea mari, își pierd sensul. Cu calm, concentrare, răbdare, o atitudine flexibilă și creativă, vei ajunge acolo cu zâmbetul pe buze! Cum? Nu se știe încă. Vei ști abia după ce le vei fi atins. Important este să ajungem cu bine la obiectivele noastre, indiferent care sunt ele”, concluzionează psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI.

Cât despre propria experiență, vă spun, cu mâna pe inimă, îmi place mult să trăiesc fără planuri, având mereu un plan bine stabilit undeva în spatele meu. M-a ajutat și în cele mai rele momente. Ceea ce vă doresc și vouă!

„Fiecare minut pe care îl petreci planificând salvează 
10 minute din execuție, ceea ce îți întoarce energie 1000%”. — Brian Tracy,
 speaker motivațional

Foto: Unsplash, Getty Images

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *