Te doare despartirea, desi nu ati fost niciodata impreuna?

By  | 

Arată ca o relație, o simți ca pe o relație și se termină cu toată suferința caracteristică unei relații — și totuși nu ați fost niciodată oficial împreună. Bine ai venit în lumea ciudată a sentimentelor false. 

Acum câteva luni, am cunoscut un tip la o petrecere, prietenul unui prieten – drăguț, bine îmbrăcat, avea vorbele la el. În timp ce muzica urla în jurul nostru, noi ne retrăgeam în colțuri mai retrase, unde puteam să discutăm însuflețit despre orașele în care ne-am născut, joburile noastre și obsesia ciudată pe care o aveam amândoi pentru clipuri cu oameni care făceau scandenberg. 

Mi-a trimis un sms în dimineața următoare, întrebându-mă dacă nu vreau să ieșim, și de atunci ”cuplul” nostru a fost orice, mai puțin oficial. Vorbeam la telefon ore întregi. Ne vedeam de câteva ori pe săptămână și ne făceam planuri îndrăznețe, frumoase în banalitatea lor: ”Mergem la un meci de rugby în iarna asta, ok?” ”E un restaurant etiopian la mine în cartier care cred că ți-ar plăcea.” Se purta exemplar cu mine și nu-i era teamă să mă ia de mână în public. Îmi plăcea cât de clare păreau lucrurile între noi: fără jocuri stupide.

Cele mai ciudate povesti de despartire

Apoi, după vreo trei săptămâni, a încetat brusc să mă mai caute. Am rămas mască, după care am început să mă îngrijorez, după care mi-a sărit muștarul – atât de mult m-am enervat că m-am decis să-l întreb care-i faza. Mi-a răspuns abia după două săptămâni, spunându-mi că nu e pregătit pentru o relație. ”Știu că sunt un măgar”, mi-a scris el în ultimul mesaj. Nu pot să spun că nu i-am dat dreptate.

Suferi pe bune, desi relația a fost… dar n-a fost?

Am fost devastată, plângând în pumni pe canapea. Cel mai mult m-a deranjat că m-a tratat ca pe un obiect care s-a întâmplat să-i iasă la un moment dat în cale. Dar eram și furioasă pe mine. Cum de m-am lăsat păcălită într-o asemenea măsură? Ajunsesem să-mi imaginez tot felul de lucruri în legătură cu viitorul nostru – cum o să mergem în vacanțe, cum o să-l iau cu mine la nunta celei mai bune prietene, ba mai mult decât atât, visam că ne vom muta împreună și vom adopta un cățel — și toate astea pentru un bărbat care s-a dovedit a fi un străin. Mai rău, nu simțeam că am voie să mă simt atât de rău din cauza asta și nici nu puteam să-mi chem în ajutor prietenele – de frică să nu cobesc, nici măcar nu le povestisem despre el. Eram în ultimul hal, și totuși nu credeam că ar trebui să fiu atât de afectată de o… despărțire falsă.

Faza e că mă mai regăsisem în scenariul ăsta. După șapte ani de relații, am mai mulți foști decât pot număra pe ambele mâini, dar în același timp nu am mai avut un iubit serios din liceu. Fiecare despărțire de aceste non-relații m-a durut – și atunci când, după șase luni de ieșit împreună, tipul cu care eram a terminat facultatea și, cu ocazia asta, a terminat-o și cu mine, dispărând ca măgarul în ceață fără o explicație, și această mini-dramă de 3 săptămâni, care s-a încheiat atât de repede că nici nu am avut timp să plantez dovezi de existența ei pe Instagram. Unele dintre aceste relații s-au dovedit a fi dezastruoase încă de la început: tipi care-mi declarau răspicat că nu caută nimic serios sau care dispăreau în momentul în care plănuiam o ieșire pentru vineri seara. În fiecare caz, însă, lucrurile nu s-au terminat cu drame existențiale extreme, dar plânsete au existat. Și asta pentru că mi-era rușine să sufăr după ceva care nici măcar nu fusese oficial sau mutual conștientizat, după ceva care pur și simplu nu era ”real”.

Atunci când am început să vorbesc cu alte femei despre poveștile lor similare, mi-am dat seama de ceva curios. Toate aceste despărțiri neoficiale ne-au cauzat același sentiment – cel de rușine. ”Ți-e jenă”, spune Carmen, 27 de ani, care tocmai a ieșit dintr-o non-relație complicată. ”Practic, nu ai fost într-o relație pe bune, așa că nu vrei să te comporți ca și cum a fost vorba de iubirea vieții tale.” Kate, 31 de ani, își amintește de momentul în care s-a aflat și ea într-o situație similară. ”Mi-era rușine că-mi pusesem sufletul în poala lui, că chiar crezusem că suntem un cuplu.” Și Kimberly, 26 de ani, e de aceeași părere. ”Simțeam că ar fi trebuit să știu că așa stau lucrurile, că nu ar fi trebuit să fiu așa de fraieră.”

Despartirea in era facebook – Fun facts

Puține lucruri în viață te fac să te simți mai singură ca o despărțire. O despărțire care, colac peste pupăză, vine la pachet cu ditamai rușinea și cu senzația că nu poți să povestești nimănui prin ce ai trecut? Dezastru. ”Ai impresia că nu poți să te duci să te plângi prietenelor ca după o despărțire de o relație de doi ani”, spune Jill Weber, psiholog clinician, profesor doctor și autor al cărții Having Sex, Wanting Intimacy. ”Dar ar trebui să vorbești despre asta și să lași durerea să-și urmeze cursul, pentru că o să te ajute. Nu trebuie să rămâi cu impresia că totul e în zadar.”

Despărțiri false – sentimente adevărate

Există și o parte pozitivă în chestia asta. Când le-am întrebat pe fete dacă au învățat ceva din non-relațiile lor, toate au dat din cap că da. Carmen, de exemplu: ”În toate relațiile mele de după, am vrut să fiu sigură de la bun început în ce ape mă scald. Nu mai voiam sa ies trei luni de zile cu un tip fără să știu dacă suntem un cuplu sau nu. Și chestia asta a funcționat. Am învățat că dacă vreau ceva, trebuie să cer acel lucru.” Kate și Kimberly au fost de aceeași părere.

Ce-ar fi dacă, în loc să ne dăm cu pumnii în cap pentru că am fost rănite, ne-am trata cu aceeași bunăvoință ca după despărțirile oficiale: să stăm de vorbă cu prietenele (cel mai probabil au trecut și ele prin chestia asta), să ne reamintim care sunt motivele pentru care relația aia oricum nu ar fi funcționat și, până la urmă, să vedem chestia asta ca pe o ușă care ne duce către ceea ce ne dorim cu adevărat de la viețile noastre sentimentale.

Ce inseamna de fapt replicile de despartire

Tipul ăla cu care am fost trei săptămâni nu m-a mai contactat, ceea ce e mai bine. În ultima vreme, mă văd cu un francez care-mi aduce flori și-mi spune întotdeauna că e bucuros să mă vadă și nu înțelege de ce nu sunt obișnuită cu genul acesta de tratament. Vorbiserăm despre tipare pe la primele întâlniri, dar fusese mai degrabă o conversație intelectuală, decât una personală, și nu înțelegea de ce unii bărbați ezită să spună despre o femeie pe care o plac că le este iubită. ”Cu ce te încurcă să o numești iubita ta, asta nu înseamnă că trebuie să o ceri instant de nevastă,” m-a întrebat el. Este o întrebare rezonabilă, dar, pentru că așa m-am obișnuit, tresar la auzul cuvântului ”iubită”. Țin minte și acum ce emoționată a fost când mi-a zis la un moment dat, într-o doară, ”Când le-am spus amicilor mei că ești iubita mea, m-au felicitat.”

Nu știu încă ce se va întâmpla între noi, dar știu că dacă ar fi să ne despărțim mâine, m-aș ”bucura” de o despărțire reală – lucru care mă face să mă simt bine, pentru că măcar sunt sigură că între noi totul este sincer. Și știi ceva? Fix siguranța asta face ca despărțirea să fie mai puțin probabilă.


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *