Sunteti meniti sa fiti impreuna?

By  | 

Amândoi urâți muzica tehno și adorați benzile desenate. Sunt astea semne că sunteți meniți să fiți împreună? Sloane Crosly, scriitoare, are o părere diferită.

Este ușor să romanțezi relațiile. Filmele, cărțile, melodiile ne-au condiționat să ne analizăm fostele iubiri în funcție de cât de mult s-au apropiat sau nu de ceea ce ne e sortit să trăim, de acea iubire adevărată pe care, tot din filme sau cărți sau melodii știm asta, o trăiești doar o dată în viață. Într-o cultură a întâlnirilor pe repede-înainte (mă uit la tine, Tinder), am ajuns să fetișizăm chiar și cel mai mic semn care ne-ar putea spune dacă relația respectivă are sau nu șanse să reziste. Mă iubește pentru că mi-a ales ringtone-ul perfect pentru telefon! Suntem destinați să fim împreună pentru că poartă un tricou cu formația mea preferată! Cel mai solid exemplu al acestei teorii este filmul Singles, din 1992, în care întreaga acțiune se rezumă la un singur detaliu: personajul interpretat de Bridget Fonda crede cu tărie că în momentul în care personajul interpretat de Matt Dillon o să-i zică ”Sănătate” după ce strănută, acela va fi semnul că iubirea lor e scrisă în stele.

M-am regăsit și eu în câteva relații de genul acesta. Au fost patru. Hai cinci. Ok, poate un șase, dacă e să fiu sinceră. Dar dintre toate, cea cu Alex a fost cea mai reprezentativă pentru cazul pe care încerc să-l descriu aici. Am ieșit cu Alex (nu e numele lui adevărat) timp de patru luni, adică perioada perfectă pentru a apuca să-ți pese suficient de mult cât să suferi deși, uitându-te în urmă, îți poți da seama că, de fapt, nu prea aveai de ce. Ne-am cunoscut într-o tabără de scriitori undeva la munte. Pe lângă atracția fizică, ne-a apropiat și faptul că amândoi eram fani Thelonious Monk și Orangina. Sigur, atunci când cunoști pe cineva, sunt multe chestii la care ești atent. Faptul că aveți aceleași preferințe nu ar trebui să fie unul dintre ele, adică nu ar trebui să conteze atât de mult. Da, e plăcut să vezi că omul ăla gândește, simte și iubește cam aceleași lucruri ca și tine, dar asta nu-l face sufletul tău pereche. În cel mai bun caz, chestia asta e un semn că aveți de unde să porniți. În cel mai rău caz, e un semn că v-ați născut în același an, deci e oarecum normal să aveți aceleași referințe culturale.

Ce faci cand marea ta iubire a avut deja o mare iubire

Dar pentru că l-am cunoscut pe Alex într-un spațiu restrâns, idilic (încă puțin și rescriam poveștile din Burlacul), am ignorat chestiile astea. Mai rău decât atât, am amplificat importanța semnelor, pentru că doar pe ele le aveam. Timpul nostru petrecut împreună era parțial public, adică tot ce făceam era să ne întâlnim în grup și să discutăm romanele celorlalți, încercând să ne impresionăm reciproc cu cât de deștepți suntem noi. Dacă încercam să mergem mai departe de atât, riscam să punem prea multă presiune pe relația care abia începea să se înfiripe între noi. Prin urmare, similaritățile noastre culturale au devenit fundația pe care noi am început să construim, inițial cu flirturi nevinovate, apoi cu o grămadă de glume pe care doar noi doi le înțelegeam, totul concretizându-se cu el petrecându-și ultima seară a acelei tabere la mine în cameră.

Au urmat săptămâni de conversații lungi la telefon (el locuia în Los Angeles și eu în New York). Ne vedeam atunci când se întâmpla să fim în trecere fiecare prin orașul celuilalt, dar deja, în lumea adevărată, magia pe care o construiserăm în acea tabără începea să se risipească. Nu era pregătit, în limbaj de comedie romantică, ”să intre într-o relație cu mine”. Cu toate acestea, eu am continuat să sper. Am ignorat faptul că îmi răspundea greu la mesaje sau că, atunci când o făcea, îmi răspundea distant, și am continuat să mă bazez pe bleah-ul nostru comun față de budincile de orez. Apoi, tocmai când începeam să-mi dau seama că mi-a ajuns funia emoțională la par, a făcut un ”gest măreț”, care mi-a alimentat foamea după semne. M-a întrebat dacă nu vreau să petrec o săptămână cu el la casa din Cape Cod a bunicii sale, adăugând că ”nu invită pe oricine acolo”. Am băgat de seamă faptul că nu-și făcea niciodată planuri să mă viziteze la New York sau că părea complet neinteresat de mine și că vorbea cu mine doar atunci când voia să-mi povestească ceva despre el? Nici pomeneală. Mi-am cumpărat o cămașă semi-transparentă, am împrumutat mașina unei prietene și am pornit-o spre el.

5 semne ca esti orbita de iubire

Când ne-am băgat în pat în acea primă noapte, m-a anunțat abrupt că s-a săturat de relațiile care nu merg. Am fost de acord cu el. Apoi, a concluzionat: ”Nu vreau să mă mai culc cu femei, ci doar cu femeia cu care știu că voi fi pe termen lung”.

”Normal”, am șoptit eu, în timp ce el se întorcea cu spatele.

Mă îndoiesc că cine mă cunoaște m-ar caracteriza drept preș de șters picioarele. Dimpotrivă, sunt opusul preșului — care-o fi ăla. și totuși, în acel moment am ales versiunea noastră romantică, în loc să o înfrunt pe cea reală și dubioasă, pe care o vedeam cu ochiul liber.

Câteva dimineți mai târziu, un deadline dificil a apărut în inboxul lui Alex. Cum facem mai mult sau mai puțin același lucru, mă pricep destul de bine la a-mi da seama ce este cu adevărat urgent și ce nu. Cu toate acestea, n-am zis nimic când a ieșit pe ușă și a plecat la serviciu, liniștindu-mă cu imaginea romantică a primelor noastre zile împreună și presupunând că alea au fost reală și că prezentul era cel fals, greșit. M-am plimbat singură pe plajă. Am lucrat la roman de la biroul bunicii sale, uitându-mă la ceasul de pe perete, care număra nestingherit trecerea timpului. Când n-am mai suportat abandonul, i-am bătut la ușă.

”Vrei să vezi ceva tare?” m-a întrebat el, cu căldură în glas.

Voiam. Voiam un semn care să-mi spună că nodul pe care-l simțeam în stomach nu-și avea rostul. Voiam să port o conversație cu el care să nu fie despre cărți și filme — ci despre ceva personal, intim.

”Uită-te la asta.” Mi-a făcut loc la calculator. Era un clip YouTube, un mash-up cu scene din filmele anilor optzeci. Îl văzuse ”de vrei 30 de ori deja”.

”Okay”, i-am spus eu, ”cred că ar trebui să plec.”

”Mda”, mi-a zis el, părând doar un pic deranjat de veste. ”Am atât de multă treabă.”

M-a condus la mașină și nu ne-am făcut nici un plan să ne mai vedem. Dacă ne-am sărutat, nu-mi mai amintesc. Dacă a avut un motiv pentru care m-a invitat acolo, n-o să știu niciodată care a fost acela.

Prietenele mele, care știu povestea, îmi spun că n-ar trebui să mă simt jenată sau rușinată. Că el ar trebui să se simtă așa. Eu am sperat. și am avut bunăvoință. Au dreptate, într-un fel.

Ce faci atunci cand nu iti este impartasita iubirea

Cel mai adesea, toate aceste semne se concretizează într-o relație minunată. Dar uitându-mă în urmă, mi-aș dori să-i fi dat cu flit din momentul în care mi-am dat prima dată seama că nu-i pasă de mine, că nu e deloc interesat să mă cunoască. Alergând după semne superficiale, nu mi-am mai pus întrebările serioase, despre caracter și bunătate și sensibilitate și bun simț. Chiar și la un nivel mărunt, deși au fost multe exemple care mi-au dat de înțeles că interesele noastre erau diferite, am ales să le ignor, în nici un caz să le văd ca pe semne că nu ne potrivim.

Acum un an, eram în cartierul în care locuia el și aveam câteva ore de pierdut. Mă simțeam bine, genul acela de bine care te face să vrei să-i îmbrățișezi și pe cei pe care nici măcar nu-i placi. Plus că la vremea respectivă eram într-o relație cu un tip super OK (cu care împărțeam doar 30% din ADN-ul meu cultural). Așa că i-am scris lui Alex și l-am întrebat dacă vrea să bem o cafea. Cine știe, poate rămâneam prieteni. Mi-a răspuns 36 de ore mai târziu, în timp ce mă pregăteam să urc în avionul care urma să mă ducă acasă. ”Sunt la spital, mă uit la un monitor care citește bătăile inimii unui copil.”

”Măcar face sex din nou”, mi-am spus eu, ridicând din umeri.

Am scris ”Baftă” și, chiar înainte să apăs send, am șters mesajul și am plecat spre locul unde eram iubită.


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *