NoSEX, soarta oricărei relații de lungă durată?

By  | 

Sunt foarte puțini cei care au experimentat tot ce înseamnă o relație de lungă durată fără să fi simțit gustul amar al estompării dorinței sexuale. Este aceasta o condiție pe care trebuie să ți-o asumi, prețul pe care trebuie să-l plătești de amorul siguranței? Ce alegem să facem o dată ce ne dăm seama de apariția acestui fenomen?

Deși am susținut mereu că nu sunt „o fire foarte sexuală”, dacă fac o retrospectivă sinceră asupra parcursului meu relațional, ar trebui să (îmi) mărturisesc că am încheiat două relații de lungă durată din motive ce gravitau în jurul „nu mai sunt atrasă de tine, nici măcar nu mai pot face sex cu tine”, oricât de dureros sună chiar și acum după ceva ani buni de la despărțire.   Nu pentru că sunt Samantha din Sex and The City (*am fost mai mereu Charlotte), ci pentru că încep să mă sufoc când pierd conexiunea intimă cu partenerul meu și, implicit, nu mai văd motivul pentru care ne-am asuma că împărțim această unică viață pe care o avem (din câte știm cel puțin). Da, sunt Charlotte cu un iz aparte de fatalism. Una peste alta, tocmai experimentez o nouă „relație de lungă durată”, și iată-mă, după patru ani de locuit împreună, sunându-mi una dintre prietene, mărturisindu-i că am ajuns iar în acel punct de care mi-e cumplit de frică. Știi, când trec câteva zile, săptămâni (hai, bine, o să fiu sinceră până la capăt) luni de când nu mai faci  sex? De când nu îți mai dorești nici măcar puțin? Altfel, locul tău de lângă el, de pe canapeaua voastră confortabilă e învelit cu o pătură cozy, sigură, călduță, fără prea multe temeri sau întrebări fără răspuns. Totuși, se poate trăi doar așa?

Întâmplător sau nu, în timp ce mă gândeam că pentru a treia oară voi fugi mâncând pământul, fără să îmi pot controla cât de puțin soarta… am întâlnit-o pe Raluca Anton (membră a echipei Pagina de Psihologie), psiholog specializat în ceea ce privește relațiile, și mai ales sexualitatea. Așa am înțeles mai bine mecanismul psihologic din spatele acestui tipar comportamental, dar și că, poate, fuga nu e cea mai eficientă soluție — că există viață și după ce dispare dorința sexuală, și că oricând poți reaprinde flacăra, dacă îți cumperi bricheta care trebuie:

Ca să tranșăm lucrurile de la început — este în regulă să nu mai simți aceeași atracție, sau altfel spus, să faci sex rar într-o relație de lungă durată?

Unul dintre cei mai renumiți terapeuți relaționali, Esther Perel explică dorința sexuală ca având o puternică ancoră în mister și nesiguranță. Aș vrea să pornim acest șir de întrebări și răspunsuri de la această perspectivă: dorința sexuală are nevoie de mister, de necunoscut, are nevoie de curiozitate și are la bază dorința de a descoperi și de a fi mereu surprins de către partener/ă. Iar acum haideți să ne uităm la relațiile de lungă durată! O caracteristică centrală a lor este exact sentimentul de siguranță — o nevoie bazală a fiecăruia dintre noi când vine vorba de oamenii alături de care alegem să ne petrecem o perioadă lungă din viață noastră. Ce este această siguranță? Exact opusul acelui mister despre care vorbeam cu câteva rânduri mai sus. Astfel, răspunsul la întrebarea de la care pornim este: e ok să nu mai simți aceeași atracție într-o relație de lungă durată. Ba chiar, cu unele excepții care au o foarte bună chimie sexuală pe tot parcursul vieții lor relaționale, această scădere a atracției sexuale este considerată ca fiind naturală. Diferența o face, pe termen lung, ce alegem să facem o dată ce ne dăm seama de apariția acestui fenomen.

De ce se are loc, la nivel psihologic, estomparea dorinței fizice?

O dată ce pierdem dorința sexuală sunt șanse mari să pierdem, de fapt, conectarea cu sinele. Să pierdem acel element central care ne spune că EU am dreptul să primesc, EU am dreptul să am un loc în care să fiu eu însumi și în care să simt că nu sunt limite, restricții. Un motiv pentru care dorința fizică se estompează este paleta de credințe, gânduri, mecanisme, valori cu care am crescut și care, de cele mai multe ori ne împiedică nu doar în intimitate, dar, în general, în interacțiunile cu cei de lângă noi. Cu atât mai mult, toate aceste valori vin și influențează deciziile legate de sexualitate și viață non instagramabilă. A învăța să ne spunem că noi putem primi lucrurile la care visăm vine la pachet cu o serie de mecanisme pe care este necesar să ni le înțelegem, acceptăm și antrenăm/schimbăm.

Citește și: Sex și relații în pandemie: Sfaturile experților

Mai mult decât atât, un mit când vine vorba de sexualitate este că lucrurile trebuie să vină natural, că ar trebui să simțim și să se întâmple fără că noi să depunem efort (eventual, partenerul nostru ar trebui să facă asta dacă mă iubește suficient de mult încât să îi pese!). O dată cu asta, pleacă o mare parte din dorință. O dată cu asta pleacă elementul central al dorinței: imaginația! Lipsa dorinței este, de fapt, reprezentată de o criză a imaginației, mintea erotică putând să creeze experiențe extrem de complexe folosindu-ne de aceasta. Experiențe care să implice ancore senzoriale (vizuale, olfactive, tactile, auditive) care să ducă la o complexitate a actului sexual chiar dacă acesta este realizat cu un partener de lungă durată (deci în cazul căruia misterul nu mai este atât de intens). Astfel, dacă ar fi să sumarizez trei dintre cele mai importante aspecte care duc la estomparea dorinței fizice acestea ar fi: lipsa misterului și curiozității, credințele cu care ajungem adolescenți sau adulți pe care le activăm în mintea erotică și faptul că nu ne antrenăm această latura a minții noastre care necesită efort la fel că orice alt proces de învățare/dezvoltare.

Cum gestionezi sănătos pentru relație faptul că nu mai există dorință sexuală?

În primul rând, este important ca cei doi parteneri să realizeze faptul că sunt două entități diferite care au dorințe și plăceri diferite și acesta este cel mai normal lucru. Și, mai mult decât atât, acesta reprezintă și punctul central al misterului pe care l-au simțit la începutul relației, motiv pentru care au avut și acea atracție sexuală puternică. O dată cu trecerea timpului, crește familiaritatea, dar diferențele dintre noi se păstrează. Astfel, acestea, în loc să rămână puncte care țin de mister și curiozitate, devin lucruri care ne deranjează și, de cele mai multe ori, o bază numai bună pentru discuții în contradictoriu și certuri. Apoi, pofta vine mâncând! Sau, non culinar spus, entuziasmul vine pe măsură ce ne angajăm în comportamente sexuale. Tot Esther Perel spune despre unul dintre lucrurile definitorii când vine vorba de sexualitate: preludiul nu este ceea ce facem cu câteva minute înainte de actul sexual, ci preludiul începe după finalizarea ultimului act sexual.

Toate atitudinile, comportamentele, replicile pe care ni le oferim și care pot să aibă conotație sexuală sau nu, pot să țină de relația de iubire, de respect, de momente petrecute împreună, de glume la care am râde doar noi doi și ceilalți nu ar înțelege ce este distractiv, toate acestea reprezintă pașii de bază când vine vorba de entuziasm și de creșterea dorinței. Prezența mentală în momentul intim este un lucru care merită antrenat și care nu vine de la sine. Exact că în orice alt moment al zilei, gândurile vin și pleacă. Grijile, poveștile pe care le auzim, experiențele prin care trecem nu pleacă din mintea conștientă decât dacă învățăm să le lăsăm „pe noptieră” (sau pe „bordul mașinii” dacă clasicul nu ne caracterizează sau dacă suntem într-un moment în care ne dorim altceva de la viața noastră sexuală). Astfel, a învață să ne mutăm atenția pe corp, senzații, gânduri, imaginație, nu face decât să construiască un moment mult mai intens.

Citește și: E bine sau nu să ai fantezii sexuale?

În concluzie, orice am decide să facem, este crucial să pornim de la premisa că plăcerea în viață noastră sexuală ține, în primul rând, de noi înșine, iar responsabilitatea nu trebuie pasată celuilalt. Pentru ca momentele intime să fie valoroase, celălalt ar fi extrem de util să aibă același proces ca al nostru: de focus pe sine, pe corp, pe senzațiile proprii și reacțiile celuilalt — prezența în moment poate aduce, de multe ori, acea satisfacție pe care am simțit-o atunci când, lucrurile veneau „într-un mod natural” sau „la începuturile relației noastre”.

Cât de mult poate afecta o relație de cuplu lipsa intimității sexuale?

Sexualitatea vine la pachet cu expunerea, în fața partenerului, a celei mai puternice vulnerabilități. În intimitate partenerul nu ne vede doar dezgolit fizic, ci și emoțional. În același timp, știm că pentru ca relația de cuplu să fie una valoroasă este nevoie să învățăm să ne conectăm unul la celălalt în cele mai puternice vulnerabilități pe care le avem, acest comportament făcând relația de cuplu mult mai stabilă — acel „a fi împreună la greu”. Astfel, lipsa intimității nu afectează doar funcționalitatea fizică a celor doi parteneri, ci și funcționalitatea emoțională. Lipsa conectării în intimitate poate fi un barometru al siguranței emoționale pe care o simțim în relație cu cel cu care suntem împreună de o perioadă mai lungă de timp. Pentru a fi sexuali este nevoie să ne simțim în siguranță cu scopul de a ne exprima autentic intimitatea/ vulnerabilitatea în fața partenerului fără să ne simțim judecați. Acest lucru ne ajută să creăm, unul pentru celălalt, un spațiu în care suntem acceptați nu doar cu privire la cele mai bune momente ale noastre sau părți ale corpului nostru, ci și la pachet cu cele mai mari angoase pe care le avem. Astfel, o dată cu această imagine a întregului în ochii celui de lângă noi, putem să ne simțim liberi să (ne) exprimăm cele mai puternice dorințe. Această acceptare vine o dată cu grijă, cu dorința celuilalt de a ne fi bine, cu bucuria de bucuria noastră și cu plăcerea alături de plăcerea noastră. Pentru a ajunge în acest punct, sexualitatea este o punte ce necesită a fi trecută împreună. Un „amândoi” care după ce la începutul relației ne priveam atât de ușor ochi în ochi, o dată cu trecerea timpului și cu rănile survenite în relație, ne reamintitm și reînvățăm cum se simte acel privit ochi în ochi.

sexul în relațiile de lungă durată

Toa Heftiba

Ce se întâmplă cu cei care nu au dorință sexuală foarte aprinsă încă de la început?

Dorința/ plăcerea sexuală este un element central al vieții umane, devenind astfel o nevoie. Una dintre cele mai importante probleme care ține de viața sexuală este lipsa educației sexuale. Sunt puțini cei care primesc pe parcursul dezvoltării lor o educație sexuală sănătoasă care să înceapă, în primul rând, cu cunoașterea propriului corp și apoi cu realizarea și expunerea limitelor care țin de siguranța fizică și emoțională. O dată cu aceste lipsuri, se dezvoltă, la vârstă adultă, ca un bulgăre de zăpadă aruncat din vârful unui munte, o serie de dificultăți care țin de sine sau de relațiile de cuplu. Printre acestea sunt și dificultățile care țin de dorința sexuală. Sigur, cuplurile pot funcționa în multe forme. Dacă ne uităm fiecare dintre noi la cei din jurul nostru (ca să nu insist și să spun la noi înșine), câte cupluri vedem care merg înainte. Este oare asta o definiție a funcționalității? Variabila care face diferența este CUM merg înainte, felul în care aleg să își trăiască existența împreună. Astfel, sexualitatea poate fi o variabilă importantă când vine vorba de finalul unei relații. Dar la bază nu stă aceasta. Lipsa sexualității vine ca o consecință a unei puternici deconectări de partener și de propria persoană. Lipsa sexualității este o concluzie a unui șir de lucruri prin care cei doi parteneri au trecut și care, poate, fiecare independent nu a durut atât de tare, dar toate adunate au dus la o ruptură emoțională și fizică ce poate fi măsurată și în termeni de inactivitate sexuală.

Puteți citi și alte păreri ale psihologului dr. Raluca Anton, pe www.paginadepsihologie.ro.

psiholog Raluca Anton

Raluca Anton

Poate fi funcțional să accepți că „asta este soarta” unui cuplu pe termen lung?

Fiecare cuplu este responsabil să își definească funcționalitatea când vine vorba de intimitate/ sexualitate. Aud în multe ședințe pe care le am cu clienții mei că unul sau ambii parteneri ajung în momente unde le este dificil să își aducă aminte perioade din relația lor în care au trăit intens sau pasional. E ca și cum toate acestea țin de o perioadă din viața lor care a trecut și a cărei trecere este natural să fie acceptată pentru că, nu-i așa, acesta este cursul vieții — lucrurile bune pe care le avem trec (una dintre credințele care ar putea face parte din mecanismele amintite mai sus). Pornind numai de la acest element putem extrage concluzia că vine și un soi de neajutorare și poate supunere în fața sorții, toate acestea nefăcând altceva decât să reducă toată partea de „muncă în folosul sexualității”. Astfel, a accepta că așa este cursul vieții nu face decât să ne umbrească o importantă parte a vieții noastre de cuplu.

Citește și: Cele mai comune 7 motive pentru certurile în cuplu

E corect să înlocuim sexul cu alt tip de intimitate?

Nu există niciun alt tip de intimitate care să înlocuiască intimitatea puternică oferită de sexualitate cu toate conotațiile ei (zâmbete, atingeri, o palmă peste fund când urci scările, un pahar cu vin băut împreună, toate putându-se încheia sau nu cu actul sexual în sine). Sexualitatea NU se referă doar la comportamentul sexual. Sexualitatea are la bază un fel de intimitate care adună la un loc toate experiențele și toate simțurile. Sexualitatea este un moment complex pe care niciun alt comportament nu îl poate produce sau reproduce. În plus, de ce am accepta o astfel de transformare? De ce am renunța la una dintre plăcerile pe care creierul uman ni le oferă? De ce am renunța la un privilegiu pe care ființa umană îl are?

Cum putem reaprinde „flacăra”?

Sunt multe tehnici pe care le putem folosi. Aș menționa câteva categorii mari pe care ar fi important să le urmărim și aș începe cu analiza credințelor și valorilor personale, a mecanismelor cu care am crescut, a poveștii sexualității proprii, a propriei minți cu privire la intimitate, iar apoi cu o foarte bună cunoaștere a propriului corp. Toate acestea ne pot aduce o libertate sexuală care să ne dea voie să experimentăm comportamente și care să ne permită să (ne) explorăm. O dată cu asta, putem merge la dezvoltarea imaginației. Libertatea poate deschide uși de mult închise, cu camere poate neexplorate. Iar apoi nu ne rămâne decât să exersăm și să ne reamintim că sexualitatea nu reprezintă actul sexual în sine, ci sexualitatea se referă la toate atitudinile și comportamentele dintre actele sexuale. Comportamentul în sine este doar concluzia. Și vă doresc să ajungeți la concluzii, nu bune, ci excitant de bune! Iar dacă nu sunteți pe aceeași lungime de undă, să învățați să prețuiți diferențele și să vă bucurați de ele pentru că acestea vă oferă diversitatea de care vă este atât de dor într-o relație de lungă durată!

Reaprinde flacăra cu UMOR

LA MOMENTUL POTRIVIT, UMORUL este un schimbător de macaz și are un rol important în detensionarea unei persoane. O glumă bine aleasă poate ajuta un partener stresat să se distanțeze pentru câteva momente de o problemă de serviciu care l-a chinuit toată ziua. Un gest hazliu, care amintește de o întâmplare amuzantă trăită împreună poate reaminti celor doi că au trăit deja evenimente intime atât de frumoase. O atingere glumeață poate provoca râsul, emoțiile pozitive și toate mecanismele neurochimice asociate care ne dau o stare de bine în tot corpul. În plus, umorul este contagios și se simte bine atunci când este împărtășit.

UMORUL ÎN TIMPUL ACTULUI SEXUAL (sau în preajma acestuia) poate să fie sănătos doar atunci când e acordat la stările ambilor parteneri. Dacă unul dintre ei se simte neînțeles, tratat cu ușurință sau cu dispreț, dacă celălalt se ascunde după propriile glume pentru a nu fi nevoit să fie onest cu privire la ceea ce simte, umorul poate deveni unul dintre cuțitele care taie țesătura relației. Dacă însă ambii parteneri se simt în siguranță, este loc și pentru jocul sexual, cu zâmbete, glume și chiar râs cu poftă. Acest tip de apropiere rămâne doar una dintre multele fațete ale intimității cuplului. 

În timp ce sarcasmul și ironia îndreptate spre celălalt sau spre propria persoană sunt forme nesănătoase de umor, există și GLUME CARE CONSOLIDEAZĂ RELAȚIA, cresc resursele cuplului, activează optimismul și ne ajută să facem față situațiilor mai dificile. Aceste forme sănătoase sunt cele care transmit apreciere față de cei implicați (în contrast cu cele care transmit pasiv-agresiv mesaje de critică și dispreț) și creează o intimitate a jocului interpersonal. Este vorba despre glumele private (inside jokes) al căror sens îl știm doar noi și care ne amintesc ce bine ne-am simțit împreună. Acestea sunt repere generale cu privire la umorul sănătos, cu efecte pozitive asupra relației. În acest cadru, partenerii din cuplu au nevoie să urmărească reacțiile proprii și ale celuilalt la replicile și gesturile nostime prin care încearcă să aducă umorul în viața lor intimă și, mai ales în timpul actului sexual. Astfel, în timp, fiecare cuplu își poate crea propria rețetă de umor intim, care le condimentează bine sexualitatea.

UMORUL ESTE O CHESTIUNE DE OPORTUNITATE. Aceasta înseamnă că unii dintre noi vor avea o intuiție mai bună a momentului potrivit pentru a glumi, atunci când întrețin o atmosferă amuzantă sau când vor să schimbe macazul unei situații tensionate. În același timp, umorul este și o problemă de antrenament. Cu toții putem învăța câte ceva din abilitatea de a glumi sănătos, chiar dacă tonul general la cuplului nostru este mai sobru. Dacă ne dorim să aducem umorul în viața și în dormitorul nostru, antrenamentul individual sau în cuplu va conține una sau mai multe dintre următoarele exerciții: 

– Observă persoanele (reale sau ficționale) cu un simț al umorului dezvoltat. Ce fac? Cum plasează o glumă? Când? Cum reacționează ceilalți?

– Exersează mai multe puncte de vedere asupra aceleiași probleme. Cum ar vedea lipsa noastră de chef un arborigen din Australia? Ce ar zice un extraterestru dacă ne-ar observa obiceiurile sexuale? Cum ar fi dacă am avea un buton de sex pe corpul nostru? (Sau avem deja? Stai așa! Unde?)

– Provoacă miturile și preconcepțiile. Cine spune că oamenii serioși nu știu să glumească? De ce e necesar ca munca să vină înainte de joacă? 

– Privește-te pe tine amuzat. Cum te simți atunci când auzi o glumă bună? Care sunt lucrurile pe care ai vrea să nu le iei prea tare în serios? 

– Conștientizează și urmărește atent ambiguitatea, acel punct de la care povestea sau fraza își poate schimba radical sensul. Propune-ți să găsești astfel de ambiguități în fiecare zi. 

(Din backstage)

Zenobia Niculiță

Psihoterapeut de familie, lector universitar doctor și realizator de emisiuni TV pentru părinți, educatori și profesori. O puteți găsi online la adresa: www.zenobianiculita.ro sau pe canalul youtube Zenobia Niculiță.

FOTO: Raluca Ciornea; iSTOCK

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *