Incompatibili, dar împreună?

By  | 

Nu se poate să nu fi fost măcar o dată — sau poate chiar acum, când citești acest articol — într-o relație în care lucrurile o iau razna și te întrebi: ce caut eu aici? Și totul pornind de la câteva divergențe, care nu știi de unde tot apar și cu care nu știi ce să mai faci. Dar dacă ai vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă? Dacă, de fapt, ești cea mai norocoasă dintre prietenele tale pentru că ești complet incompatibilă cu partenerul tău?

Dacă, de fapt, compatibilitatea nu e un dat, ci se construiește? Abia după ce am discutat cu Andrada Cosma, Doctor în Psihologie, mi s-a mai liniștit sufletul. Pentru că, nu știu cum sunteți voi, dar eu am avut parte doar de relații în care partenerul meu era perfect incompatibil cu mine. Sau eram compatibili doar în primele săptămâni când nu puteam să dorm de la atâta iubire… Nu mă înțelege greșit, încă mai cred în puterea iubirii, doar că, de ceva vreme, îl văd cu alți ochi. În primul rând, nu mai fug de relații doar pentru că nu ascultăm aceeași muzică, nu suntem la fel de visători, nu citim aceleași cărți, nu avem stiluri vestimentare asemănătoare… Doamne, nu-mi vine să cred că, atunci când aveam 20 de ani, genul acesta de diferențe chiar erau problemele mele cotidiene! Să revenim — ziceam că nu mai renunț la un partener atunci când este diferit la un nivel mult mai profund de felul meu de a fi sau de a trăi. Și asta pentru că s-ar putea ca tocmai în incompatibilitate să existe compatibilitatea noastră. Cum așa? Sună prea poetic? Atunci haideți să aflăm împreună cum stau lucrurile, din perspectiva unui psiholog care crede în importanța relațiilor sănătoase.

De ce credeți că ajungem că percepem realitatea de cuplu de parcă celălalt scoate ce e mai rău din noi?

A ne simți iubiți este una dintre nevoile noastre de bază tocmai pentru că îndeplinirea ei ne asigură supraviețuirea fizică și mai ales cea emoțională. Ajungem să idealizăm relația și partenerul/a având teama că altfel am pierde îndeplinirea acestei nevoi. E faza prin care noi toți trecem la începutul oricărei relații. În faza de îndrăgostire îl punem pe celălalt pe un piedestal emoțional și îl proiectăm după chipul și asemănarea noastră, și celălalt partener face la fel: gândim și simțim la fel și această simbioză emoțională tare ne liniștește mintea pentru că anulează, în felul acesta, orice incertitudine legat de trăinicia relației. Pe de o parte, a rămâne doar în faza de îndrăgostire pare a fi visul suprem pentru orice cuplu dar, în același timp, ar însemna și stagnarea relației într-o etapa de prea-plin al emoțiilor pozitive și asta tot nu ar fi bine pe termen lung (sic!).

Citește și: Infidelitatea financiară: un alt mod de a-ți înșela partenerul

Tocmai în această etapă a relației apare potențialul de creștere și dezvoltare a cuplului. V-ați gândit vreodată că intrăm în relații de cuplu cu scopul inconștient de a ne vindeca emoțional rănile copilăriei și de a învăța cum să avem relații conștiente? Un indicator că această vindecare e pe cale să se întâmple e când percepem că celălalt scoate ce e mai rău din noi în cuplu. E de înțeles de ce noi toți fugim de această etapă de luptă de putere în cuplu, ne este greu să tolerăm emoțiile negative care apar, uneori deconectarea emoțională de partener, diversele metode de a pedepsi emoțional pe celălalt sau de a ne simți noi pedepsiți. E greu de stat în această furtună emoțională dar găsiți resurse să vă dați un pas în spate și să vă întrebați: de-a lungul copilăriei mele, cu ce alți adulți de referință am mai trăit aceste răni emoționale care mi se activează și acum în acest cuplu și am tendința să mă apăr emoțional, așa cum poate o făceam și atunci, încât simt că scoate ce e mai rău din mine? Dacă aș înțelege că această dinamică de tipul luptei de putere este un pas esențial prin care pot înțelege mai multe despre propriile mele răni emoționale dar și despre ale partenerului meu, am putea scoate la suprafață părțile noastre vulnerabile și am putea începe procesul de vindecare emoțională, construind astfel o relație conștientă.

incompatibili

Alex Iby/ Unsplash

De ce, totuși, oamenii se îndrăgostesc și formează cupluri deși nu sunt compatibili? 

Aș lansa ipoteza că a fi compatibili este rezultatul, nu premisa unei relații. În același timp, are sens de ce mintea cade în această capcană — de a dovedi că suntem compatibili pentru a putea forma un cuplu— credem că în felul acesta păstrăm din simbioza de la începutul oricărei relații: ne liniștește să știm că simțim și gândim la fel. De multe ori, compatibilitatea o traducem, în mod eronat, cu starea de simbioză. Și atunci, v-ați putea întreba, ce înseamnă să fii compatibil într-o relație? Așa cum ziceam, compatibilitatea este rezultatul unei relații care se construiește cu deschidere și curiozitate față de propria lume interioară dar și față de cea a partenerului, în care cuplul învață să integreze, nu să se pedepsească pentru diferențele dintre ei, în care conflictul este văzut ca o modalitate de creștere, în care partenerii discută despre rănile lor emoționale din copilărie și încearcă să își dea seama cum acest lucru îi afectează diferit în relația romantică de acum. Așadar, pentru orice cuplu care a trecut prin întrebarea (retorică): „Oare suntem noi compatibili?”, le-aș transmite că a te simți compatibil în relație este un proces de durată, în care ne dăm voie să ne conștientizăm bagajul emoțional din familia de origine și astfel, adulți fiind, să îndrăznim să ne simțim în siguranță emoțională cu cineva care e diferit față de noi.

Care este cea mai benefică latură a incompatibilității?

Cred că în cuplul incompatibil, partenerii învață să găsească confort și siguranță emoțională în diferențele dintre ei și asta poate să le aducă și mai multă conectare în doi. Mai mult, îi învață pe parteneri că fiecare poveste de viață are sens și că felul în care reacționăm acum în relație ține de felul în care ne-am simțit iubiți în familia de origine. Când un cuplu învață acest lucru, cei doi pot deveni mult mai empatici unul față de celălalt.

Care sunt cele mai importante sfaturi pe care le-ați oferi pentru doi îndrăgostiți „chinuiți” de numeroase incompatibilități?

Să își amintească faptul că un conflict este, de multe ori, expresia unei dureri mai profunde pe care nu știu să o exprime altfel. Să își amintească faptul că durerea amândurora este validă, chiar daca unii dintre noi avem tendința de a o maximiza iar alții de a o minimiza. Să își amintească faptul că învață să devină compatibili și că acest aspect nu este o premisă pentru a forma un cuplu. Să își amintească faptul că orice conflict de „aici și acum” își are rădăcina într-un conflict emoțional nerezolvat din relația de origine cu părinții noștri.

Citește și: 20 întrebari care te ajută să te apropii de iubitul tău

Poate un cuplu aparent incompatibil să se transforme într-un cuplu puternic, fericit?

Orice cuplu are potențialul de a fi un cuplu trainic și fericit dacă cei doi înțeleg faptul că trebuie să treacă de la etapa de îndrăgostiți prin etapa luptei de putere pentru a ajunge la etapa de relație conștientă. Dacă suntem atenți, putem vedea cum mulți dintre noi avem o viziune adolescentină asupra unei relații de iubire: vrem să fie la fel de bine ca la început dar fără să depunem un efort conștient. Multe cupluri se rup în etapa aceasta, le este greu să integreze diferențele dintre ei fără să se simtă amenințați. Este de înțeles acest lucru, tocmai de aceea terapia de cuplu poate să îi ghideze în acest sens și astfel să redobândească sentimentul de siguranță în doi. Aș mai adăuga că aș măsura fericirea într-un cuplu din perspectiva capacității de a alege conștient, în fiecare zi, să îl iubesc pe cel de lângă mine cu tot bagajul său emoțional, nu doar  imaginea pe care eu o proiectez asupra celuilalt.

Când, totuși, ar trebui să ne dăm bătuți în ceea ce privește incompatibilitățile? 

În procesul terapeutic, eu le tot amintesc oamenilor că nimic nu e bun sau rău în sinea sa, ci capătă aceste valențe raportat la experiențele mele de viață de până atunci. Ce înseamnă o limită emoțională pentru un partener, nu înseamnă și pentru celălalt tocmai pentru că vin cu bagaje emoționale diferite. Așadar, aș lua în considerare care sunt vulnerabilitățile mele emoționale care se activează în această relație și mă fac să mă gândesc să închei această relație pe motiv că nu suntem compatibili. M-aș întreba apoi ce nevoi neîmplinite se află în spatele acestor vulnerabilități și pe care, de fapt, le proiectez inconștient ca fiind responsabilitatea celuilalt să mi le îndeplinească? Dacă aș învăța să exprim conștient aceste nevoi pentru a le putea îndeplini în această relație împreună, aș mai considera că suntem incompatibili? Desigur, în tot acest proces,  siguranța noastră fizică și emoțională sunt prioritare. Respectiv, dacă trăiesc într-o relație abuzivă fizic și emoțional atunci procesul de decizie se schimbă dar accentul tot rămâne pe a înțelege, mai în profunzime, aspecte ale vulnerabilităților mele emoționale pentru a învăța să fac alegeri conștiente care să mă ducă înspre relații cu potențial de vindecare. 

Din culise

Andrada Cosma

Doctor în psihologie și psihoterapeut relațional Imago. Promovează ideea de a le oferi oamenilor șansa de a-și înțelege emoțiile, gândurile și comportamentele, astfel asigurându-și accesul la o viață cu sens și semnificație. Crede în importanța relațiilor sănătoase în cuplu, familie, comunitate.

Citește și: Cum pleci dintr-o relație toxică

Foto: iStock

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *