Inamicii fericirii in cuplu

By  | 

Psihologii au arătat că există câteva motive care lucrează în subconştient, lucruri despre care n-ai putea crede că pot avea un impact atât de puternic asupra voastră. Hai să le aflăm împreună…

Trăiesc pentru tine…

Se spune că într-un cuplu trebuie să fie… trei: „eu, el şi noi / relaţia”! E romantic să spui că „suntem unul” şi e aproape egoist să afirmi că sunteţi doi. În momentul în care unul dintre parteneri (sau ambii) începe să fie mult mai preocupat de celălalt în detrimentul propriei persoane, apar de ambele părţi nişte frustrări cărora nu le putem identifica sursa.

Ţi se pare firesc ca, de dragul lui, să renunţi la obiectivele şi dorinţele tale, gîndind că „sacrificiul” tău va fi apreciat şi răsplătit prin sentimente. El, preocupat să răspundă pozitiv eforturilor tale, reduce din timpul pe care-l petrecea uitîndu-se la meci sau hoinărind cu prietenii. În primă fază, gîndeşti că relaţia voastră se apropie de perfecţiune însă de fapt, chiar acesta este momentul în care cuplul intră pe o pantă descendentă.

Dependenţa de celălalt

Motivele pentru care unul dintre parteneri devine dependent de grija şi atenţia celuilalt sunt multiple, iar primul dintre ele este cel de care vorbeam adineauri – neglijarea propriei persoane şi preocuparea faţă de celălalt (fenomen predominant în rîndul femeilor). Această abandonare de sine se transformă treptat în dependenţă: dat fiind că nu te mai bazezi pe tine, scopul existenţei tale este doar partenerul.

„Fiecare partener are nevoie de timp pentru sine” ne spune psihoterapetul Ramona Covrig. „În condiţiile în care acest lucru nu se întîmplă relaţia de cuplu riscă să îşi piardă din culoare. Relaţia de cuplu este ca o floare de apartament. Dacă o uzi prea mult sau o laşi în fereastră la soare se va usca, daca o uzi prea puţin şi o ţii la întuneric, la fel. Trebuie să avem grijă să ne dozăm nevoile astfel încît să ne păstrăm relaţia sănătoasă.”

 „Castrare” psihologică

În societatea zilelor noastre, foarte multe femei ocupă poziţii înalte şi nu toate au parteneri de acelaşi calibru. În momentul în care bărbatul – prin tradiţie cel puternic şi susţinător al familiei – este în inferioritate, el simte că masculinitatea lui este ameninţată. De aici şi pînă la ruptură nu mai este decît un pas, pentru că bărbaţii se împacă greu cu acest „handicap”.

Ritmul diferit de viaţă

Nu e vorba doar de nesincronizarea programului celor doi parteneri, ci de ceasul biologic al fiecăruia. Fiecare dintre noi are o anumită energie pe care şi-o dozează în funcţie de necesităţi şi de priorităţi. Unii au mai multă energie şi sunt neobosiţii, alţii au mai puţină. Când cei doi formează un cuplu, relaţiile lor – sentimentale, sexuale şi sociale – sunt puternic afectate. Tendinţa este ca jumătatea activă a cuplului să încerce să-şi modeleze / corecteze partenerul, iniţiativă respinsă de cel de-al doilea (refuzul acestuia se poate manifesta involuntar, voluntar sau chiar violent).

Aşteptări 

Dacă nu aştepţi nimic de la celălalt, certurile sunt o raritate în relaţia de cuplu, dar asta nu înseamnă că e situaţia ideală. De-aici şi până la nepăsare e doar un singur pas; altfel spus, între cei doi există o conexiune foarte şubredă: „Cum doreşti” sau „Mi-e egal” nu-s nici pe departe expresii ale bunei înţelegeri. Lipsa tensiunilor în cuplu indică şi lipsa comunicării. Aşa că, dacă eşti îngrijorată din cauză că vă certaţi cel puţin o dată pe săptămînă, află că relaţia voastră este foarte sănătoasă.

Ignoranţa 

Apare în momentul în care între cei doi – deşi mai există sentimente -, se risipeşte atracţia, deci manifestările de tandreţe se reduc la cel mult un sărut pe obraz cu ocazia unor aniversări. Sentimentele de care vorbeam pot fi, însă, doar aparente: cei doi continuă să rămînă împreună doar din obişnuinţă. Este momentul în care cei doi sunt total indiferenţi unul faţă de celălalt, ceea ce în timp, se va transforma în respingere. Dat fiind că cei doi doar se tolerează în cuplu, curând fiecare va deveni greu de suportat pentru celălalt.

Sexul pe butuci?

Probabil că te-ai întrebat în repetate rânduri de ce sexul este „sărbătoare” la voi în cuplu – deşi vă iubiţi şi vă înţelegeţi de minune – sau de ce nu prea se lasă cu focuri de artificii…  Viaţa sexuală este în mod evident afectată de stresul cotidian; de fapt, poate deveni ea însăşi o sursă de stres, care se manifestă în două moduri: fie prin negarea erotismului, fie prin practicarea sexului-„sedativ” (un mod de eliberare a tensiunilor şi anxietăţilor, o modalitate de relaxare).

Care este după părerea ta cel mai mare inamic al fericirii în cuplu?

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *