Este poligamia o formă de misoginism?

Dacă în majoritatea țărilor din Africa și în lumea arabă poligamia este legală, în țările din Occident căsătoria între mai multe persoane este un subiect care, cel puțin la nivel public, pare de neadmis într-o relație modernă. Ce se află în spatele unui astfel de fenomen social, cultural, religios? Este poligamia o formă de misoginism sau doar o altfel de realitate care nu trebuie blamată?

Aceleași întrebări le-a avut și autoarea Tarryn Fisher care a încercat, prin scrierea romanului Soțiile, să înțeleagă resorturile poligamiei: De ce se întâmplă așa ceva? Cum e posibil? Prin romanul Soțiile am încercat să-mi răspund mie însămi la toate aceste întrebări” spunea Tarryn Fisher pentru Book Clubbish. „Și astfel am ajuns la concluzia că în spatele ideii de poligamie se ascunde un profund misoginism”.

Citește și: Filmele erotice feministe sunt acum un trend

Concluzia scriitoarei americane, autoare a 12 bestselleruri este una paradoxală, tocmai pentru că unul dintre personajele centrale ale romanului ei, Seth, pare a iubi prea mult femeile: are trei soții. Narat la persoana I de cea de-a doua soție a lui Seth, Joi, thrillerul Soțiile conduce cititorul încă de la primele pagini într-o zonă ambiguă din punctul de vedere moral.

Fiecare dintre cele trei soții știe de existența celorlalte, este pusă la curent cu detaliile vieții „de familie”, însă nu cunoaște nici numele real și nici nu are voie să le întâlnească pe celelalte. Fiecare dintre ele trebuie să se mulțumească cu ziua din săptămână pe care o are alocată. Relația de „plăcere și sclavie” este tolerată de Joi până în ziua când găsește un bilet de la doctor pe numele unei tinere care ar putea fi soția lui Seth. Joi pornește pe cont propriu o investigație despre viața reală a soțului ei, care are un efect de bulgăre de zăpadă.

Dezvăluiri, revelații, schimbări dramatice de situație se acumulează unele peste altele, intriga thrillerului pornește într-o direcție cu totul nouă doar pentru a conduce la un deznodământ care contrazice tot ce și-ar fi putut imagina cititorii. Tarryn Fisher se dovedește o adevărată maestră a thrillerului psihologic, deși, din punctul său de vedere, „toate thrilerele sunt psihologice”. Dar în Soțiile este vorba despre ceva mai mult.

poligamie
Soțiile, Ed. Trei, 38,25 lei

Cum a apărut poligamia?

Se pare că Biblia este prima carte care menționează fenomenul poligamiei (care este de trei feluri: cel mai des întâlnită, poliginia, când o persoană de sex masculin se căsătorește cu mai multe persoane de sex feminin; poliandria: când o persoană de sex feminin se căsătorește cu mai multe persoane de sex masculin și căsătoria de grup: când mai multe persoane de același sex se căsătoresc cu mai multe persoane de sex opus). Pe scurt, cele mai elocvente exemple din Biblie sunt acestea: David a avut opt neveste, Iacov era soţul Liei şi Rahilei, iar Soloman era la un nivel greu de înțeles pentru noi, cei de azi, cu sute de soţii.

Contrar așteptărilor mele, nici Noul Testament nu condamnă poligamia, iar Coranul limitează bărbatul la patru soții. Legendele spun că existau niște motivații profunde în spatele acestei atitudinii masculine: de la faptul că bărbații mureau foarte des în război și poligamia menținea repopularea, la faptul că pe vremea aceea bărbații se temeau de mentruația femeilor și nu se apropiau de ele nici când alăptau (ceea ce putea dura până la trei ani), iar poligamia le permitea să oscileze etapele sexuale. Tot mi se pare cumplit, dar cine sunt eu să îi condamn pe acești masculi care, în timp, au transformat poligamia într-o chestiune de statut: cu cât aveai mai multe soții, cu atât erai mai bogat, având în vedere că făcea parte din responsabilitatea ta să le întreți pe toate.

Citește și: Infidelitatea financiară: un alt mod de a-ți înșela partenerul

Mormonii de azi

În 1830, fondatorul Bisericii lui Iisus al Sfinţilor Recenţi, Joseph Smith, a instituit căsătoriile poligame pentru bărbaţi, aprobate de către divinitate. Iar în 1852 poligamia a devenit doctrină oficială a Bisericii Mormonilor: „Dacă un bărbat se căsătoreşte cu o virgină şi doreşte să se căsătorească şi cu alta, iar prima îşi dă acordul, iar dacă el se căsătoreşte cu a doua, iar ele sunt virgine şi nu s-au jurat nici unui alt bărbat, atunci el are dreptul; el nu poate comite adulter, iar dacă el are zece virgine ce i-au fost date prin această lege, el nu poate comite adulter, deoarece ele îi aparţin“. Însă, din 1890 mormonii au fost obligați de republicanii americani să renunțe la acest stil de viață, poligamia fiind scoasă înafara legii.

La începutul anului 2020, mormonii au cerut decriminalizarea poligamiei și, în acest sens, o comisie din Senatul american Utah a aprobat în unanimitate un proiect de lege care prevede că aceasta este în continuare o contravenţie dar nu se va mai pedepsi cu închisoare. Reprezentanta Coaliţiei Alegeri Corecte, Angela Kelly s-a împotrivit vehement schimbării legislative, susţinând că între poligamie și sclavia există o asemănare uriașă.

Ce spun psihologii?

Se pare că, deși nu o recunosc decât foarte rar, femeile care trăiesc în căsătorii poligame suferă de un sentiment acut și reprimat de abandon și gelozie, ceea ce, pe termen lung, le poate afecta profund sănătatea mintală. În plus, cele mai multe dintre ele sunt neglijate nu numai emoțional, dar și financiar. Iar copiii căsătoriilor poligame, despre care nu se vorbește aproape niciodată, suferă traume precum lipsă de afecțiune și atenție, abandon…

Un studiu realizat în Malaezia, bazat pe 1500 de chestionare, a subliniat faptul că 60% dintre fiii și fiicele primei căsătorii au prezentat un grad crescut de tristețe și furie odată cu cea de-a doua căsătorie a tatălui. Iar peste 90% dintre acești copii au declarat că nu și-ar dori să trăiască, la vârstă adultă, în propriile căsătorii poligame.

Citește și: Obiceiuri de nuntă

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.