Dorinta este alimentata de necunoscut

By  | 

Cel mai subestimat atu din palmaresul feminin este inteligența erotică. Pentru că da, supraviețuirea ține și de erotism. 

“Ne mai putem dori ceea ce avem deja?” este întrebarea “de un milion de dolari” pe care Esther Perel, psihoterapeut renumit și autoare a titlului-citat, o adresează publicului în cadrul unei discuții marca TED. Un răspuns realist este, evident, negativ. Mai visezi cu ardoare, neîntrerupt, și cu fiecare secundă mai mult la acel ondulator de păr pe care deja îl deții? Sigur că nu. Doar dacă nu cumva a apărut varianta evoluată, cu câteva funcții în plus, cea care promite rezultate și mai excepționale (dacă mi se permite exagerarea) decât cele pe care deja le-ai obținut. Altfel, îl lași să putrezească uitat într-un colț și îl mai scoți la plimbare doar cu ocazia vreunei petreceri, dar fără să fii dată pe spate de performanțele sale. Metafora ondulatorului înstrăinat oglindește cu fidelitate teoria lui Perel cu privire la păstrarea identității erotice feminine. În mod bizar și revelator, ea crede că dragostea și dorința se exclud reciproc. Dragostea este definită de verbul “a avea” și presupune setea de cunoaștere absolută a parnerului, apropierea de necontestat, siguranța, protecția, responsabilitatea și angajamentul. Dorința, spune Perel, este cu totul altă mâncare de pește. Ea este reprezentată de verbul “a vrea”, a vrea acel altceva, a tânji după noutate, a traversa podul care te conduce către un “dincolo” cu mult mai satisfăcător decât mediocrul “aici”. Desigur, asta nu înseamnă că nu poate exista dorință între doi oameni care se iubesc – aceasta se consumă, însă, pe măsură ce ne opintim să spulberăm misterul, neștiind că tocmai el ne alimentează dorința, setea continuă, febra extraordinarului. Poate de aceea se spune că „dragostea durează trei ani”, doar că sfârșitul dragostei este, de fapt, sfârșitul dorinței. Acum nu mai poți întoarce realitatea pe partea cealaltă pentru a descoperi o altă versiune, mai atrăgătoare, pentru că îi cunoști deja toate versiunile. Știi că iubitul tău preferă cafeaua fără zahăr și că își ascunde șosetele murdare sub pat. Ți-e clar că scopul lui este ca în cinci ani să urce treapta de manager, pentru a-și dubla salariul. Ai aflat, fără să vrei, că sforăie și vorbește în somn cu mama lui, iar cicatricea de pe sprânceana dreaptă nu mai e nici ea un mister: o are de la șase ani, când a căzut din balansoar. Știi totul. Nu există întrebare pe care ai putea să i-o pui fără să anticipezi răspunsul. Acum că l-ai dezbrăcat de toate straturile ființei sale, că l-ai ghicit, l-ai posedat, l-ai cucerit…, acum că, într-un fel, îți aparține, ți-l mai dorești la fel de mult?

Cum interpretam visele erotice

Dar să nu ne înecăm în fatalism – fie că ești într-o relație de lungă durată cu un bărbat, ori cu jobul pe care-l iubești ca pe ochii din cap, îți poți păstra dorința, erotismul revigorant al zilelor altfel goale, protejând cu premeditare misterul, necunoscutul – ceea ce nu ai, dar ai putea avea.

Fantezia, extraordinara versiune secretă a realității

În timp ce bărbatul intuiește importanța hrănirii identității sale erotice, căutând s-o satisfacă în permanență și chiar prin intermediul a mai multor partenere concomitent, femeia se pierde în responsabilități, nervi, frustrare, ambiții nejustificate, prioritizări eronate, ajungând să trăiască, după cum spun unii specialiști, “de la gât în sus”. Asta înseamnă să trăiești limitat, să nu vezi mai sus de “țarcul” grijilor cotidiene, să pierzi aproape complet contactul cu cele mai profunde emoții ale tale, cu senzualitatea aceea care te face să strălucești chiar și în cele mai extenuante zile. Culmea, această ruptură se produce aproape fără știrea ta, pentru că nu are legătură cu realitatea. “O criză a dorinței înseamnă adesea o criză a imaginației”, spune Esther Perel. Pentru că în lipsa imaginației, a fanteziei, dorința și erotismul nu pot exista. “Prin imaginație, putem experimenta și simți atâtea lucruri, chiar dacă nimic nu se întâmplă de fapt. Imaginația ne ajută să anticipăm plăcerea, să fim martorii propriului extaz fără ca măcar să fim atinși”. Spre deosebire de celelalte ființe de pe pământ, noi avem privilegiul de a trăi în două lumi complet diferite: cea reală și cea creată de noi, imaginată, idealizată. E adevărat că cea din urmă, deși tentantă, te poate sabota dacă te pierzi prea mult în ea. Și totuși, dacă mă întrebi pe mine, realitatea cotidiană ar fi mult mai greu de suportat fără ea. Așa că “încearcă să găsești echilibrul care funcționează pentru tine.

Care sunt cele mai comune fantezii sexuale

Dacă privești erotismul ca pe o nouă inteligență, înseamnă că acesta poate fi cultivat prin diferite tehnici. Exersarea imaginației este cea mai importantă dintre ele”, afirmă Perel. Tot ea face posibilă o complicitate savuroasă cu tine însăți – gândește-te cât de incitant poate fi să pui la cale, mental, scenarii asupra cărora doar tu deții controlul. O fi adevărat că lumea ascunde milioane de secrete pe care curiozitatea ta nu le va ajunge niciodată din urmă, dar la fel de adevărat e că și tu le poți avea pe ale tale. Deci, curaj – visează, plăsmuiește, creează-ți lumi secrete care-ți dau fiori pe șira spinării.

Erotismul ca mijloc de supraviețuire

Vezi bine, relația cu latura ta senzuală nu-i deloc de ignorat, mai ales că, în zilele noastre, numeroase studii care mai de care mai iscoditoare scot la lumină legătura directă dintre erotism și supraviețuire. Mie mi-a atras atenția un studiu publicat pe Live Science, care spune că nu e nimic în neregulă cu sexul excentric, cel care eliberează fiecare fărâmă de imaginație, iar cei care-l practică sunt chiar mai sănătoși decât timizii (am vorbit despre asta și în ediția anterioară). Până la urmă, mi se pare o chestie logică: o viață interioară intensă, piperată de emoții și fantezii, se traduce printr-o viață exterioară echilibrată, sănătoasă, cu mai puține frustrări și idealuri rămase în suspensie. Dar nu uita că pentru a-ți pune în practică fanteziile trebuie ca mai întâi să le dai voie să crească în interiorul tău, să te provoace, ba chiar să te domine uneori – iar acesta, oricât de incredibil ar părea, este un semn al vitalității.

7 atingeri explosiv de erotice

Esther Perel demonstrează acest lucru printr-o cercetare neobișnuită, avându-i ca subiecți pe supraviețuitorii Holocaustului din comunitatea în care a crescut, în Belgia. “Am distins două grupuri complet opuse: cei care nu au murit și cei care au revenit la viață”, dezvăluie specialistul. “Cei care nu au murit nu și-au mai putut descoperi niciodată erotismul, pentru că joaca, imaginația, ineditul nu pot exista în prezența fricii, a nesiguranței sau chiar a terorii. Prin urmare, ei nu și-au mai recuperat niciodată vitalitatea. Pe de altă parte, cei care au revenit la viață au putut să privească erotismul ca pe un mijloc de supraviețuire, ca pe o dovadă a vitalității. Doar ei au găsit puterea de a-și recăpăta viețile”, dezvoltă Perel.

Pentru fiori de plăcere, apasă ON

“Gândirea erotică nu este corectă-politic”, afirmă Perel amuzându-și publicul în cadrul discuției TED. “Ea nu are prea multe în comun cu siguranța, reciprocitatea și celelalte atribute ale iubirii. În timp ce dragostea se definește prin generozitate necondiționată, dorința este egoism pur, dar în sens pozitiv”, continuă specialistul, reluând discuția despre diferența dintre dragoste și dorință, fantezie. De aceea, ea crede că această suspendare a erotismului pe care o experimentezi este în primul rând o problemă personală, chiar dacă îți afectează, inevitabil, și viața de cuplu (manifestându-se prin sex mai puțin spre deloc). Așa că ia problema în propriile mâini. Primul pas, potrivit lui Perel, este să devii conștientă de puterea imaginației și să pui la muncă acest “mușchi” viguros, după cum am discutat câteva paragrafe mai devreme. Apoi, încearcă să depistezi când ai apăsat butonul OFF al dorinței. Când te simți complet deconectată de latura ta erotică? Femeile care i-au cerut ajutorul lui Perel au oferit cel mai adesea aceste două răspunsuri:

  1. Atunci când nu-mi place corpul meu. Desigur, e greu să te simți sexy atunci când crezi din răsputeri că nu ești. Dar de ce crezi că nu ești sexy? Psihologul Rafia Morgan crede că există o cale de “deblocare” a corpului, pentru a-ți îmbunătăți comunicarea cu acesta. Ca să devii mai conștientă de sexualitatea ta, acordă-ți o jumătate de oră fără întreruperi pentru a-i scrie o scrisoare corpului tău. Spune-i cum te face să te simți, ce-ți place la el, ce te enervează, în ce mod ți-ai dori să se schimbe. Apoi, cu mâna nedominantă (de obicei cea stângă) scrie o altă scrisoare, imaginându-ți cum ți-ar răspunde propriul corp la complimentele/reproșurile pe care tocmai i le-ai adresat. Pentru că mâinile noastre sunt conectate la părți opuse ale creierului, exercițiul te ajută să accesezi diferite răspunsuri emoționale.
  2. Când partenerul mă ignoră. Ei, asta da lovitură sub centură. În general, după ani buni de conviețuire, partenerii de cuplu încep să simtă gustul unui nou sport: “ignore-ul” reciproc. Așa cum am discutat deja, dorința aceea pură și animalică se reduce semnificativ odată ce misterul este “atacat” din toate părțile. Dacă plăcerea voastră vinovată e să spulberați misterele celuilalt, nu prea mai rămâne mare lucru de dorit. “Limitarea în cuplu este cel mai mare dușman al dorinței erotice. Să crezi că partenerul și lumea pe care v-ați creat-o împreună sunt singurele lucruri care te pot face fericită înseamnă să renunți la descoperirile pe care le-ai putea face pe cont propriu. Dacă nu te poți separa de partener, nu vei reuși să te reconectezi cu dorința, pentru că vei rămâne captivă în corpul lui, neglijându-l pe al tău”, explică Esther Perel. Așadar, ce e de făcut atunci când partenerul te ignoră? Păi, ignoră-l și tu pe el. Îndrăznește să evadezi din “castelul” vostru fisurat, pe care l-ați construit cu atâta grijă, și expune-te unor situații noi, testează-ți limitele, descoperă cât de atrăgătoare poți fi pentru alți bărbați – nu e nevoie să calci strâmb pentru a avea parte de revelația asta. Oferă-i omului de lângă tine ocazia să te vadă din alte unghiuri, să descopere că de-abia de aici încolo începe complexitatea ta. Nimic nu e mai savuros decât misterele care par că sunt pe cale să ți se dezvăluie, dar pe care nu le poți descifra niciodată în totalitate.

Comments

comments