Comportament masculin decodat

By  | 

Ca barbatii sint diferiti fata de noi este deja un fapt unanim acceptat. De aici si ideea ca sint dificili. Ceea ce este, de altfel, in mare parte adevarat. Nefiind la fel de comunicativi ca femeile si afisind o masca greu de patruns, ei fac foarte greu de inteles ceea ce-si doresc sau ce gindesc cu adevarat. Daca reusesc sa se deschida, barbatii scot la iveala un eu plin de dramatism, curajos si, adesea, extraordinar de vulnerabil.

Vorbind despre lumea interioara a sexului puternic, psihologul Alon Gratch, autor al cartii „Daca barbatii ar vorbi…” (Editura Trei, 2007), vine cu o ipoteza absolut uluitoare, si anume ca „piatra de temelie a identitatii sexuale masculine este reprezentata de dorintele lui feminine, si nu de cele masculine”.

Cu alte cuvinte, universul masculin poate fi privit ca imaginea in oglinda a celui feminin, dar bine impachetat la suprafata intr-un ambalaj opac, din teama ca poate continutul nu va fi pe masura asteptarilor societatii. De aici si multe dintre conflictele vietii amoroase.

De ce barbatii nu pling?

Pai, fiindca de mici au fost invatati ca asta este un semn de slabiciune. Ei stiu ca trebuie sa tina intotdeauna situatia sub control. Asta este si motivul pentru care celor mai multi dintre tipi le vine foarte greu sa vorbeasca despre ceea ce simt. Facind-o, ei devin vulnerabili si isi pierd din autoritate. Asadar, prefera sa nege totul.

In cartea sa, „Barbatii sint de pe Marte, femeile de pe Venus”, John Gray afirma ca atunci cind femeile vorbesc despre sentimentele lor, barbatii o iau imediat personal si considera ca trebuie sa rezolve problema. Dar, in general, solutia data de ei este una dura, transanta, pe cind noi vrem doar sa fim consolate.

De ce atunci nu sint capabili sa empatizeze cu noi? In realitate, ei pot foarte bine sa o faca, dar pentru asta trebuie sa se transpuna in pielea noastra si, deci, sa se simta raniti, expusi, slabi. Insa pentru ei, asta este un lucru inacceptabil, de unde si reactia lor agresiva. In concluzie, cind un barbat este rautacios intr-o asemenea discutie, este posibil ca el sa se straduiasca de fapt sa-si ascunda propriile sentimente.

Indiferenta sau tarie de caracter?

In timp ce noi simtim nevoia sa ne exteriorizam, sa vorbim despre ceea ce ne ingrijoreaza sau ce ne place, barbatii au tendinta sa traiasca doar in propria lor minte, distantindu-se astfel de latura afectiva. Doar ca, nefiind capabili sa simta teama sau anxietate, de pilda, ei pot intra usor in situatii riscante.

Clar, intuitia nu este un atribut specific sexului masculin, de aceea nu trebuie sa o pretindem, atunci cind lipseste cu desavirsire. Ce putem face este sa intimpinam cu bratele deschise orice sentiment, fie el si de furie sau frustrare, si sa-i lasam sa se deschida singuri.

Competitivitate cu orice pret?

Este scris in zestrea genetica a barbatului sa fie intr-o continua lupta pentru suprematie. El trebuie sa arate mai bun in fata celorlalti, ca sa-si impresioneze femeia dorita. Pina aici, nimic rau, dar aceasta nevoie de a fi mereu in top traduce, de fapt, o nesiguranta de sine pe care reprezentant ii sexului puternic incearca sa o nege.

In plus, pina si cei mai inversunati dintre „concurenti” ajung uneori la epuizare. De altfel, unii tipi prefera sa renunte la cautarea activa a unei partenere, preferind sa fie ei cei vinati. Ca o scuza pentru acest tip de comportament, ei pretind ca sint, in fapt, dezinteresati de tot ceea ce se intimpla in jurul lor, ca nu sint neaparat interesati de o relatie in momentul respectiv.

In mod constient sau nu, aceasta dorinta – de a fi urmarit, mai degraba decit a urmari – este comuna tuturor barbatilor, care insa o percep ca pe o amenintare a masculinitatii lor. Prin urmare, ei se straduiesc din rasputeri sa o compenseze, cautind si asumindu-si de fiecare data o postura si mai masculina.

Cind, intr-un cuplu, balanta puterii nu este echilibrata, apar certuri. Si echilibrata, din punctul de vedere al reprezentantilor sexului puternic, inseamna inclinata catre ei. Asadar daca femeia este mai autoritara, iar partenerul este sensibil si emotiv, aceste diferente duc in majoritatea cazurilor la frustrari: ea se plinge ca este cu un tip prea pasiv, iar el ca iubita lui este insensibila si vrea sa controleze totul.

Cu cit il va critica mai mult, ea va accentua acest dezechilibru, in loc sa remedieze situatia. Solutia: sa fie mai putin agresiva, sa dea mai putine sfaturi si sa-si foloseasca ceva mai mult calitatile ei feminine.

Nevoia de a fi in centrul atentiei

Desi trecuti de mult de virsta copilariei, fie ca sint scunzi, slabi, frumosi sau uriti, toti tipii asteapta sa fie idolatrizati de o blonda perfecta. Pentru ei, asta este dovada cea mai clara ca sint barbati si trebuie s-o arate intregii lumi. Iubirea de sine, cind este in limite normale, e motorul interior ce ne impinge pe toti mai sus pe scara reusitelor sociale. Dar spre deosebire de noi, femeile, care simtim in mod inconstient nevoia de a fi admirate in special din punct de vedere fizic, tipii sint mai degraba obsedati de ideea de forta, putere, realizare. Egocentrismul masculin este in strinsa legatura cu neincrederea in propria persoana. Ei vor sa-si ascunda lipsurile (reale sau imaginare), printr-o atitudine adesea agresiva sau egoista. Atunci cind este in exces, narcisismul atrage dupa sine nefericirea. De pilda, un barbat mai in virsta care isi alege o iubita cu multi ani mai tinara, sperind sa imprumute din vitalitatea ei, sfirseste adesea prin a se simti un simplu batrinel ridicol.


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *