Cereri in casatorie cu final imprevizibil

By  | 

Oricat de pragmatica si cu picioarele bine infipte in pamant ai fi, recunoaste ca au existat clipe cand visai cu ochii deschisi la momentul cand iubitul tau iti va cere mana, plin de emotie.

Tot ritualul petrecandu-se, desigur, in locatii inedite (apusuri incredibile pe plaje exotice) si decoruri romantice (macar atunci!). Normal, pentru ca apoi tu sa te poti umfla in pene, in fata prietenelor, cu gestul lui inventiv. Aceste scenarii fictive (inca!) se deruleaza si in imaginatia lui, stai linistita – chiar daca nu atat de… romantate.

Partenerul tau intentioneaza sa te surprinda in cel mai placut si original mod si sa transforme cererea in casatorie in primul pas catre o noua viata… oficial alaturi de tine. Finalul actiunii este unul fericit, pana la urma. Dar daca taman cand iti lanseaza intrebarea la care abia astepti sa zici cel mai hotarat „da” din viata ta, se petrece ceva neplacut?

Citeste pataniile catorva cititoare COSMO si afla ca, uneori, solutia e sa faci haz de necaz.

O propunere de tot rasul

„Ma aflam cu prietenul meu in parcul Cismigiu si nimic nu prevestea intentia lui de a-mi oferi inelul de logodna. Eram impreuna de aproape 4 ani, vorbiseram – mai in gluma, mai in serios – despre casatorie, dar nu stabiliseram ceva concret. Desi eram genul de cuplu care impartaseste orice prostioara, de data asta, actualul sot reusise magistral sa nu se dea de gol.

Profitand de faptul ca eram amuzati si bine dispusi, pur si simplu a scos cutiuta cu inelul dintr-un buzunar si mi l-a intins, rostind in paralel si binecunoscuta intrebare. Nu-mi venea sa cred ca se intampla cu adevarat – acesta fusese si planul lui! Socul produs de gestul sau mi-a declansat un ras in hohote. Din care mi-a fost imposibil sa ma opresc 15 minute, fara intrerupere.

Am ras cu pieptul pe genunchi, dureri musculare la stomac, lacrimi pe obraji, si fara sa pot articula o vorba. Mi-aduc aminte ce fata nedumerita avea insa el… dupa penibila criza, am putut sughita un «da» anemic, dar se cam pierduse tot farmecul clipei.” – Izabela, 26

Nervii strica tot

„Prietenul meu, cu care formam un cuplu de 2 ani jumatate, si-a ales o zi pentru a ma cere in casatorie in care – ghinion! – eu nu-mi controlam prea bine accesele de nervi. Fusese greu la serviciu, intreaga saptamana se anunta dificila, eram in prima zi a «problemei» lunare, deci irascibilitatea mea atingea cote extrem de sensibile si de ridicate. Pe scurt, traversam una din perioadele acelea pe care nu le vedeam incheiate cu brio.

Cand m-am intalnit insa cu el la cina, incercam sa-mi pastrez un aer calm si sa nu-l bombardez cu toate problemele mele deodata. De aceea, cu cat tineam mai mult in mine, cu atat fierbeam mai mult. Asadar a fost absolut incredibil atunci cand el mi-a luat mana pe neasteptate si mi-a infipt inelul pe deget!

Atat de enervant mi s-a parut pe moment, incat nici nu am constientizat intentia lui! Am rabufnit furioasa, indignata ca nu avusese rabdare sa-i povestesc calvarul prin care trecusem. Sarind de pe scaun, ma indreptam ca vijelia afara din restaurant – nici eu nu stiam care e destinatia exacta – cand am alunecat pe granitul proaspat spalat din hol.

M-am trezit tinuta in brate de prietenul meu, care avea ochii scosi din orbite de spaima, si care-si cerea scuze. De parca balamucul fusese din vina bunelor lui intentii…” – Raluca, 28

Nu e bun modelul!

„Inca n-am putut repera daca basmele care mi-au fost citite cu mare constiinciozitate in copilarie sau desenele animate sau prea multe… filme americane au fost motivul pentru care eu imi doream un anume model de inel de logodna. Visam de mica la clipa cand voi fi ceruta de sotie, si imaginatia mea nu creea alte detalii, ci se concentra pe designul inelului.

Pe la 24 de ani, iubitul meu s-a hotarat sa-si lanseze propunerea. Culmea e ca eu ii povestisem despre incapatanarea mea cu modelul inelului, fara aluzie premeditata, dar barbatii oricum nu retin astfel de detalii.

Era pe 14 februarie si ne plimbam cu vaporasul pe Sena, cand el, dupa o scurta introducere stangace, mi-a oferit inelul tremurand. Nu m-am putut bucura de moment, pentru ca nu aveam in cap decat imaginea inelului visurilor mele si modelul pe care-l tinea iubitul meu intins spre mine… nu semanau!

Am rostit un „da” din politete, cred, dar eram vizibil dezamagita. S-a cam stricat distractia pe seara aceea, chiar daca eu am incercat sa-mi rectific atitudinea.

Iar el a petrecut cateva nopti albe pana si-a luat din nou inima-n dinti si a reconsituit scena din Paris, dar cu un nou inel, ales chiar de mine!” – Malina, 25

Inelul de pe… desert

„Faza cu cerutul in casatorie, de acum aproape 4 ani, a fost un moment comic, cu toate ca sotului meu i-a provocat ceva palpitatii.

Am mers intr-o sambata dupa-amiaza sa mancam un desert. Totul decurgea in ritm firesc, iar eu eram cea mai multumita, pentru ca-mi comandasem prajitura favorita – delicioasa Boema! N-am bagat de seama cand el s-a ridicat de la masa si a susotit ceva cu chelnerii – complotul prindea contur!

Prajiturile au sosit, eu m-am grabit sa mananc, dar am scapat exact prima lingurita pe jos. Varful de frisca s-a imprastiat pe gresia din cofetarie, iar eu, jenata, am vrut sa musamalizez gafa. Savurand in continuare Boema, am sesizat ca sotul meu se schimbase brusc la fata.

Se balbaia, se albise, se tot uita pe jos… si n-a mai putut tine-n el: s-a aruncat pe jos si a inceput sa pipaie podeaua, explicandu-mi agitat ca inelul pe care vroise sa mi-l ofere era ascuns in varful de frisca de deasupra prajiturii! Eu am inceput sa tip si sa-l dojenesc pentru ideea riscanta – daca inghiteam inelul?

Abia cand a recuperat inelul, manjit de frisca, mi-a pus intrebarea si am acceptat, in aplauzele chelnerilor vizibil amuzati…” – Irina, 29

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *