Ce faci când se întorc fantomele trecutului?

By  | 

Un fost nu vine niciodată singur. Chiar atunci când crezi că în viața ta se așterne în sfârșit liniștea, vechile iubiri (aproape) uitate te prind de mână și te obligă să privești înapoi. Poți să te eliberezi?

Întotdeauna am preferat să rup orice legătură cu cel de care mă despart. Pentru mine nu există „Rămânem prieteni”, „Sună-mă când te simți singur”, „Păstrăm legătura” etc., mai ales dacă despărțirea în sine mi-a provocat „fisuri” sufletești. Am nevoie să șterg din viața de zi cu zi chipul celui care m-a rănit, să-i uit vocea și gesturile, să las „otrava” să se evapore. Așa că o să-i șterg numărul de telefon și numele din lista de prieteni de pe toate rețelele de socializare. Unii spun că e o mișcare imatură — nu-mi pasă atâta vreme cât funcționează pentru mine.

Nu vreau să știu ce a mâncat la prânz, în ce locuri noi iese sau cum o cheamă pe noua iubită. Și, oricât de rănit ai fi, în cele din urmă, ochii care nu se văd chiar se uită. Amintirile au gust amărui, însă nu durează mai mult de câteva secunde.

Și totuși, am omis un amănunt important în procesul de „dezintoxicare” — nu am dat block, pentru că, sincer, nu m-am gândit că o să mai aud vreodată de vreunul dintre foștii mei. Dar… oameni suntem. Așa că recent am fost contactată nu de unul, ci de doi bărbați din epoci apuse, fiecare dintre ei dorindu-și să știe, după un an sau doi, cum o mai duc și dacă ne putem vedea.

„Nu, nu ne putem vedea”, mi-am zis mie însămi, nefiind însă capabilă să las în aer mesajele unuia dintre ei, așa cum ar fi fost cel mai bine pentru mine. „De ce i-am răspuns?”, mă mustram seara, odată ajunsă acasă, simțind cum demonii trecutului încearcă să se strecoare din nou, provocându-mi o panică pe care o știam atât de bine.

Din conversațiile care au urmat, mi-am dat seama că de cele mai multe ori foștii nu se întorc pentru că le e dor de tine, ci din motive egoiste: se simt singuri, au avut experiențe amoroase nasoale, încearcă să evadeze dintr-o situație incomodă sau pur și simplu își amintesc de „fata aia bună” care a avut răbdare să-i asculte, care măcar a încercat să-i înțeleagă.

Citește continuarea materialului în ediția de print – decembrie a revistei Cosmopolitan.

Text: Teodora Tîrcă


Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *