Când începe înșelatul într-o relație?

Poate părea că nu este un material tocmai potrivit azi, când sărbătorim iubirea în stil autohton, de Dragobete. De fapt, mi se pare că nu este o dovadă mai mare de iubire decât aceea să trăiești conștient într-o relație, să încerci să îți înțelegi partenerul și să detectezi semnele care ar putea să îl facă sau să te facă să alegi, la un moment dat, infidelitatea. Pentru că, oricare ar fi detaliile picante ale situației deloc demne a unei aventuri extra relaționale/ conjugale, înșelatul începe cu mult înainte ca doi rătăciți să se întâlnească, iar un al treilea să fie rănit.

Am fost acolo, respectiv în punctul în care îți pierzi discernământul și îți încalci toate „valorile” pe care credeai că nu ți le poate dărâma nimic în această lume. Am fost în barca celor care înșală, am fost și în a celor care sunt trădați — și pot să spun fără dubii că ambele roluri sunt la fel de ingrate, că nu ești „eroul din relație” doar pentru că partenerul tău te-a înșelat, cum nu ești nici „fericitul care a ales”, atunci când simți că nu mai ai altă opțiune decât aceea de a ceda instinctelor și emoțiilor tale, care, uneori, sunt mai puternice decât tine.



Cu ce am rămas după cele două aventuri? Cu multe momente pe cât de emoționante, pe atât de haioase la un timp distanță, când ai puterea să te uiți din exterior la ce ți s-a întâmplat. Nu ai cum să nu râzi când îți amintești cum ți-a căzut telefonul în vasul de toaletă de emoții pentru că încercai doar să îi auzi vocea, pe ascuns, sau cum, la polul opus, o tot invitai pe „colega” iubitului să rămână la voi peste noapte. Bine, când mă gândesc la lucrurile astea, încă îmi vine să plâng în timp ce râd.

Dar am descoperit și că a fi infidel, nu este, în sine, un lucru atât de monstruos — cel mai grav este că minți. Fiindcă oricât ne-ar fi de greu, trebuie să găsim curajul de a fi onești, atât cu noi înșine, cât și cu cei din jur. Apoi, am mai rămas cu mirarea că, de cele mai multe ori, oamenii se prefac că nu văd, că nu aud sau nu simt anumite aspecte care le arată ce urmează să se întâmple, cu mult înainte de actul de a înșela propriu-zis. Este, probabil, un sistem de autoconservare care ne face să ignorăm ceea ce intuiția noastră sesizează cu claritate.

Citește și: De ce înșală oamenii – 5 răspunsuri de la specialiști

Și, poate, dacă am fi ceva mai prezenți în relațiile noastre, dacă ne-am cunoaște mai bine pe noi înșine, dar și pe partenerii noștri, am înțelege care e drumul spre care ne îndreptăm, indiferent că vom fi cei înșelați sau, dimpotrivă, noi vom fi cei care vor înșela. Mai mult, „poate dacă am detecta semnalele subtile ale aventurii care se întrevede, am reuși să o evităm și să ne salvăm, totuși, relația.” Pentru că nu este atât de important să descoperi că celălalt te înșală, pe cât este să îți dai seama la timp că, dintr-un motiv sau altul, partenerul tău va avea nevoie s-o facă. Poate astfel nu ne-am mai trezi în fața unui partener care ne întreabă îngrozit: „Cum mi-ai putut face una ca asta?” sau nu ne-am mai uita în oglindă gândindu-ne „Cum am ajuns aici?”

inselat
Alain de Botton, Ce se întâmplă în iubire

Când începe o aventură?

Răspunsul nu ar putea fi formulat mai bine decât se arată în acest fragment din cartea lui Alain de Botton, O educație emoțională.

„Ne gândim la cum doi oameni au băut ceva după o întâlnire de afaceri sau cum s-au cunoscut online sau au flirtat la o petrecere și au convenit când să se întâlnească câteva zile mai târziu. Ne concentrăm pe detalii: când li s-au atins genunchii pe sub masă, când unul dintre ei și-a pus ușor brațul în jurul taliei celuilalt și când au mințit prima dată despre locul unde mergeau sau cui îi trimi-teau un mesaj. Acest tip de muncă detectivistă pare normală, dar omite ceva complex: începutul unei aventuri nu ar trebui echivalat cu momentul în care s-au întâlnit doi oameni rătăciți. Aventurile încep cu mult înainte ca cineva să aibă o relație. Originile sale rezidă din câteva fisuri minuscule, care se deschid într-un cuplu subtil fracturat. Aventura precedă, probabil cu mulți ani, sosirea oricărui iubit efectiv.”

Putem face o paralelă deloc deplasată cu fenomenele istorice care au marcat existența umanității de-a lungul secolelor — răspunsul clasic este că Revoluția Franceză a început în 1789, dar realmente ea a început când oamenii și-au pierdut încrederea în regalitate, când au început să trăiască în sărăcie, când au apărut primii filosofi care au vorbit despre drepturile omului. Cam așa se petrec lucrurile și în istoria intimă a umanității, bineînțeles, la o scară mai mică.

Citește și: Incompatibili, dar împreună?

Aventurile încep…

…în urmă cu trei ani, când v-ați certat cumplit în bucătărie.

…în taxi, în seara când (l-ai) ai (repezit) repezit-o pentru că te bombănea continuu.

…când partenerul se refugiază în muncă, la birou, dar și acasă, și preferă să rearanjeze vesela din bucătărie decât să stați împreună la un pahar de vin.

…când te neglijează în rutina cotidiană: poate de fiecare dată când vorbiți la telefon, mai ascultă și un podcast.

…când te umilește în public, chiar dacă asta înseamnă că te critică de față cu prietenii voștri.

…când ia decizii comune fără să te consulte, chiar și dacă este vorba despre faptul că în acest weekend mâncați la ai lui, și pe tine nu te-a întrebat dacă vrei/ ai timp.

…când flirtează constant cu diverși oameni de pe la petreceri.

…cu o ceartă în plus care nu își mai are locul, acel conflict banal care umple paharul și pune capac întregii relații.

…când repetă „Nu acum” în fața posibilităților de tandrețe sau îți dă la o parte mâna când vrei să îl (o) mângâi.

…când îți ascunde fanteziile sexuale sau de orice fel.

inselat
Foto: Charlie Foster/ Unsplash

Separat, atitudinile de mai sus nu sunt atât de grave, le poți trăi fără să însemne nimic la un moment dat — când tu, când el, făcând, fără să realizați, câte un astfel de gest. Apoi, certurile nu reprezintă un indicator al unui posibil trișat — contează mai mult modalitatea prin care le soluționăm. „Nu ai o relație fragilă dacă trântești ușa foarte des, ai o relație fragilă dacă te-ai deconectat emoțional de partenerul tău și nu poți identifica ruptura.” Dacă trăiești constant alături de el emoții precum: rușine, panică, teamă, anxietate sau mândrie excesivă, imposibilitatea de a comunica.

„Niciunul dintre acești factori nu presupune din start că va exista o aventură, dar ei generează deconectarea emoțională care contribuie la determinarea unui stadiu gata de aventură. Pe dinafară, lucrurile pot părea în regulă. Un cuplu poate avea o viață socială interesantă, niște copii iubitori, un apartament nou. Dar o analiză mai atentă va dezvălui un grad neașteptat de risc. O aventură nu va fi, în aceste circumstanțe, doar o autoindulgență sau o lipsă momentană de autocontrol. Va fi rezultatul unor resentimente identificabile pe termen lung, pentru care un cuplu, de altfel binecuvântat și dedicat, nu a avut resursele interioare și curajul de a le investiga,” mai spune Alain de Botton, în cartea sa, O educație emoțională.

Așadar, ca în multe situații, soluția în prevenirea înșelatului s-ar putea afla în a ști cum să spunem ce gândim, în a ști cum să arătăm partenerului ce simțim, în a accepta că puțină dezamăgire nu a omorât pe nimeni și a ne transforma reproșurile în puncte convingătoare de vedere, poate chiar amuzante.

Foto: istock, Romolo tavani

Citește și: Tradiții și superstiții de Dragobete

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.