Romanian Jewelry Week: 5 designeri de bijuterii și creațiile lor de poveste

Romanian Jewelry Week 2.0 sărbătorește bijuteria contemporană între 30 septembrie și 3 octombrie cu expoziții, conferințe, tururi ghidate și târguri. Peste 190 de designeri români și internaționali care expun mii de creații de bijuterie – iar noi am vorbit cu 5 dintre aceștia.

Hui hu (China/UK) ne-a atras atenția prin motivul care stă în spatele creativității ei: dorința de a da formă și viață propriilor sale vise.

Povestește-ne cum a pornit ideea de a-ți transforma visele în bijuterii.

Mi-am făcut un obicei din a-mi documenta visele de când eram mică – dacă se întâmpla să visez ceva interesant, notam imediat ce mă trezeam, uneori măcar câteva cuvinte care să mă poată reintopduce ulterior în atmosfera aceea. La ceva vreme după, am realizat că ilustrațiile ar fi un mod și mai bun pentru a explora și exprima ce se petrece în visele mele, așa că am început să creez ilustrații bazate pe cuvintele-cheie pe care le notam la trezire. Acestea au devenit apoi schițele de la baza bijuteriilor. Sunt o persoană mai degrabă introvertită și rareori îmi expun viața pe social media, prietenii mei consideră că sunt ciudată. Dar aleg asta pentru că mi se pare că viața mea nu e deloc specială și nu se întâmplă nimic plin de suspans în ea. Însă visele mele sunt mult mai interesante, așa că prin ele, reușesc să mă exprim cel mai bine.

Documentezi și coșmarurile, sau doar visele frumoase?

Ambele. Documentez toate visele pe care le am imediat ce mă trezesc, apoi fac o selecție a celor mai interesante și reprezentative din arhiva mea. Din ele fac parte și coșmaruri, dar și vise prine de suspans sau în care apar creaturi bizare. Ca să fiu sinceră, viața reală mi se pare uneori prea banală, iar visatul este un refugiu pentru sufletul meu.

De ce ai ales să îți transformi visele în bijuterii, dintre toate lucrurile posibile?

Vehiculul  prin care bijuteriile ajung în lume este corpul uman, care e, la rândul său, cel mai intens contact pe care oamenii îl pot avea cu arta. Am vrut să ma prezint pe mine, prin intermediul viselor mele, într-un mod care să fie în cât mai strânsă legătură cu corpul uman.

Kim Paquet (Canada) a lucrat ca ajutor special concomitent cu perioada în care studia arta bijuteriei.

Cum au ajuns să se lege aceste două ocupații? Au vreun impact una asupra celeilalte?

În mod clar aș zice că da. “Vulnerabilitate” este termenul prin care aș putea descrie asta cel mai bine. Să lucrez alături de oameni care se luptau cu dependențe de tot felul sau cu lipsa unui cămin mi-a influențat procesul creativ fără ca măcar eu să realizez asta, și m-a făcut în același timp să fiu mai atașată de ceea ce fac pentru a ajuta aceste persoane. Contactele atât de sincere pe care le am cu acești oameni străini, care nu au niște așteptări anume, ci doar vor să fie ajutați, m-a stimulat să devin și eu, la rândul meu, mai încrezătoare, iar asta a stimulat dorința mea de a vrea să mă dezvolt pe plan personal. Fie prin jobul meu principal, fie prin bijuteriile pe care le creez, consider că deschid o ușă către discuții pe subiecte care uneori pot fi considerate tabu.

Spui că ești de părere că o acțiune a unui om poate modela întregul său viitor și că fiecare dintre noi este responsabil pentru turnura pe care o ia viața noastră în orice moment. Cum contribuie bijuteriile tale la acest proces în viața unui om pe care nu-l cunoști?

Să alegi o piesă de bijuterie pentru tine însuți e o treabă intuitivă, de multe ori nu poți să explici clar de ce ai ales ceva anume. Când cineva alege o bijuterie creată de mine, se conectează de asemenea, fără să își dea seama, la procesul meu creativ care a dus la existența acelei piese finale. Am observat că, pentru majoritatea oamenilor, să poarte o bijuterie nu e doar despre aspectul estetic, ci și despre ce invocă acea bijuterie. Cum majoritatea creațiilor mele sunt bazate pe momente sau povești personale, persoana care ajunge să poarte o astfel de piesă adaugă propriile experiențe, valori sau convingeri, peste povestea mea. Această conectare involuntară și tacită face ca bijuteria în sine să aibă o putere și mai mare.

Monica Wickstrom (Finlanda) colecționează obiecte care nu mai sunt dorite de alții, precum și diverse materiale din natură. Colecția de “deșeuri” are în jur de 20m pătrați și așteaptă cuminte în garajul său să își atungă potențialul de a fi transformată în bijuterii.

Ce te-a făcut să alegi obiecte pe care altă lume la aruncă și să vrei să le transformi în bijuterii? Cum selectezi aceste obiecte și cum decizi că ceva ce un om a decretat că e nefuncțional, poate deveni o podoabă?

Obiectele pe care le aleg depind de tematica la care lucrez în momentul respectiv. De exemplu, atunci când lucrez cu ceva care e deja un obiect uzual, contează la ce era folosit acesta inițial și utilitatea lui va fi vizibilă și după ce îl transform în bijuterie. Dacă vorbim despre bucăți de plastic care au fost aruncate, să zicem, atunci contează mai degrabă culoarea, sau în cazul materialelor care provin din natură, mă ghidez după formă, duritate, dar și cromatică. Când adaug ceva la colecția mea de materie primă pentru bijuterii, am mereu în minte câte o idee despre cum ar putea fi acel lucru folosit, dar de cele mai multe ori trebuie să aștept momentul potrivit pentru a finaliza ideea și a o transforma în ceva coeziv.

Când îți amintești să te fi îndrăgostit de bijuterii?

Când eram mică și îmi petreceream verile cu bunicii mei. Făceam coliere din nuferi cu bunica mea și căutam pietre și scoici cu bunicul meu, pe care le luam acasă. Aveam șase sau șapte ani. Ceva mai târziu, mi-am creat propriile talismane din tinichea, pe care le puneam pe lanțuri și le purtam ca pandantive. Luam obiecte din metal și le refăceam forma cu ajutorul unei matrițe din ciment. Cred că aceasta este cea mai prețioasă amintire a mea din începuturile mele ca designer de bijuterii.

Otilia Fiastru are o colecție de pandantive menite să aducă noroc. Dar nu te gândi la formele clasice de trifoi sau picior de iepure.

Cum ai selectat formele acestor bijuterii ca să inspire ideea de “talisman de bun augur”?

Ideea talismanului e veche. Am ignorat formele clasice (trifoi, cruciulițe, potcoava, etc) și am încercat să generez alte reprezentări grafice care să aibă sens acum. Astfel au apărut simboluri cosmice, referințe melancolice către copilăria mea de pe litoral, sau un pandantiv fără referință, în care să poți investi credințele proprii.

Ai vreun talisman personal (creat de tine sau nu) care simți că îți poartă noroc?

Am primit de curând un inel făcut din sârmă și mărgele. Nu sunt superstițioasă, dar motivul pentru care ai purta un “port bonheure” este să îți amintești mai des de legătura cu viața. Mici aduceri în moment, în valul gândurilor, cu umor, cu veselie, orice funcționeaza!

Care e cea mai veche amintire pe care o ai despre bijuterii?

O cutie din lemn lăcuit, cu intarsii, un obiect de anii ’70. În ea erau toate bijuteriile maică-mii. Lucruri ieftine, cumpărate de ea din salariu. Mărgele din sticlă colorată și brățări din lemn. Era, probabil, un univers al jocului si pentru mine și pentru ea, o complicitate care se întâmpla destul de rar.

Yao Xiong se folosește de un material cu totul și cu totul neobișnuit pentru a crea bijuterii – săpun.

Cum ți-a venit această idee ingenioasă?

Anul trecut, când locuiam cu sora mea în Beijing, folosind săpunul ei, am remarcat dintr-o dat[ că urmele pe care le lasă fiecare dintre noi în urma simplului gest de a ne spăla mâinile, sunt foarte diferite. Asta m-a făcut să vreau să duc ideea mai departe. Eu văd săpunul ca pe ceva de face legătura dintre obiectele inerte și corpul uman, la fel cum există o legătură invizibilă între bijuterii și purtătorii lor.

Poți să ne explici cum se ajunge de la un săpun la o bijuterie?

După ce consolidez ideea și vin cu planul final de design, fac un experiment cu săpun colorat și folosesc ceară pentru a imita forma corpului uman care va purta bijuteria. Apoi, aplic cunoștințele pe care le am despre arta sculpturii pentru a modela săpunul și a transfera ceara în matrițele de metal.

Foto: PR

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.