Lecţia de istorie: Evoluția bumbacului

Îl regăsim aproape în orice obiect de îmbrăcăminte pe care îl purtăm zi de zi. A apărut în viața omenirii încă din cele mai vechi timpuri. A provocat conflicte comerciale și chiar războaie. Iar câmpurile de bumbac (pentru că da, despre bumbac vorbim aici) au fost scena unora dintre cele mai cunoscute romane și filme din istorie (vă spune ceva Scarlett O’Hara?). Astăzi, se pune accentul pe obținerea lui într-un mod mai sustenabil și pe eticheta de organic. Să depănăm puțin firul istoriei.

Istoria îndepărtată a bumbacului…

… ajunge până la 12.000 de ani î.Hr, în Egipt, regina Cleopatra fiind cea care dădea tonul în modă la vremea respectivă. Au fost descoperit fibre de bumbac în regiuni din Mexic și există dovezi clare ale cultivării lui de către hinduși.



Conform convingerilor acestora, bumbacul era un dar venit din grădina raiului; existau poeme religioase prin care Budha era prezentat dormind în așternuturi de bumbac. În secolul al V-lea, istoricul grec Herodot îl menționează ca fiind „un material mai ușor și mai confortabil decât lâna și mult mai potrivit pentru trupele lui Alexandru cel Mare, aflate în bătălie”.

Odată cu descoperirea Americii în 1492, Cristofor Columb a găsit și culturi de bumbac în Bahamas; americanii nativi foloseau bumbacul, pe care îl torceau, îl uscau și îl vopseau. În Europa, industria bumbacului (ajuns mai înti în Peninsula Iberică) a început să se dezvolte mai mult de-abia în secolul al XIV-lea, comerțul cu bumbac înflorind în acea epocă la Barcelona și Bruges.

Citește și: Lecţia de istorie: Rucsacul, între modă & utilitate

Odinioară recoltat și prelucrat cu ajutorul sclavilor (mai ales în America), bumbacul n-a fost folosit doar în industria modei. A ajuns în fabrici, în case și spitale (să nu uităm de una dintre proprietățile sale importante – bumbacul poate absorbi până la 27 de ori greutatea sa în apă). Ca să vă faceți o idee, chiar în 1800, atunci când Thomas Edison a inventat becul, filamentele lui originale erau confecționate din… bumbac.

Prima revoluție în industria bumbacului a avut loc în 1764, când inventatorul englez James Hargreaves a construit prima mașină de țesut industrială, cu mai multe fuse, cunoscută sub numele Spinning Jenny. Câțiva ani mai târziu, Richard Arkwright a pus la punct prima mașină de tors.

Fabrica de textile, 1900

În 1779, Samuel Crompton a făcut o sinteză între cele două și a realizat mașina de tors ce funcționa pe baza energiei hidraulice, de 40 de ori mai productivă decât precedentele. La începutul secolului al XIX-lea, francezul Joseph Jacquard a patentat unul dintre primele războaie de țesut automate.

Americanul Eli Whitney a inventat daracul pentru bumbac, în 1793, invenție care a revoluționat dezvoltarea industriei de prelucrare: un cilindru cu dinți de sârmă trăgea fibrele de bumbac prin mici fante de lemn, lăsând separate semințele (muncă făcută până atunci manual).

Au apărut și dezavantajele…

Bumbacul este o plantă care are nevoie de multă apă și de cantități mari de pesticide pentru a putea supraviețui. Știați că, pentru fabricarea unui singur tricou nou de bumbac, se consumă 2.700 de litri de apă, la care se adaugă energia consumată pentru transport și comercializare?

Prin urmare, și organizațiile ecologiste au început să își îndrepte mai mult atenția asupra culturilor de bumbac, iar tot mai multe voci au cerut înlocuirea acestora cu bumbacul organic, pentru obținerea căruia nu sunt folosite produse chimice precum pesticide sau îngrășăminte sintetice. Din păcate, însă, culturile de bumbac organic reprezintă mai puțin de 1% din culturile anuale de bumbac.

Primii cinci exportatori mondiali de bumbac după volum în anul 2011 erau Statele Unite, India, Brazilia, Australia și Uzbekistan. Înainte de 1990, în România au existat 86 de filaturi și țesătorii de bumbac, iar în 2015 mai rămăseseră doar opt.

În modă…

… bumbacul a fost folosit pentru aproape orice, și nu a existat nici o epocă din modă căreia să nu-i cadă victimă. Și nici un item vestimentar nu i-a rezistat: șosete, rochii, nelipsitele tricouri, jeanșii, cămășile, sacouri, rochii etc. Istoria bumbacului pe parcursul modei începe cu hainele americanilor nativi – fuste, cămăși, centuri, de multe ori colorate și cu piesele superbe realizat de populațiile incașe și aztece.

ETRO

L-am văzut în ținutele tradiționale indiene, în sariurile bogat ornamentale sau chiar în kimonourile simple ale japonezelor. A ajuns la curtea regilor francezi și englezi, însă de multe ori pentru ținutele supușilor, doamnele preferând multă vreme mătasea și dantela scumpă.

Dintre piesele de bumbac care au făcut istorie, putem aminti, pe rând…

La începutul anilor 1800, rochiile tip combinezon intră în garderoba doamnelor, confecționate din muselină ușoară de bumbac țesută în India.

În 1890, fustele lungi, strânse la mijloc, sunt purtate cu o cămașă albă din bumbac (numită cămașă cu talie). În timp ce în Europa curentul art deco și modernismul lui Coco Chanel își pun amprenta, în Rusia devenită comunistă, hainele se simplifică și apar uniformele standardizate din bumbac.

Rochie din bumbac, Jacques Fath, 1955

În anii 1920 apar primele cămăși de tenis și tricouri polo (grație lui René Lacoste) , evident confecționate din bumbac. Costumele bărbătești purtate de Marlene Dietrich și Katharine Hepburn aduc în prim plan și cămășile clasice, din bumbac, purtate odată cu acestea. Iar cel de-al Doilea Război Mondial forțează apariția în modă a rochiilor și salopetelor utilitare din bumbac, în detrimentul țesăturilor de mătase sau lână.

Bumbacul revine în anii 1950 în stilul „preppy” (vezi penru inspirație filmele Grease sau Happy Days). Și are un imens succes când jeanșii (asociați multă vreme cu muncitorii și cowboys) intră definitiv în trenduri și rămân acolo până în ziua de astăzi.

Colecia din bumbac a designerului Mary Quant, Londra, 1972

În anii 1960, Mary Quant și a sa fustă mini ieftină (de multe ori din bumbac) face revoluție, în timp ce epoca hippie a următoarei decade utilizează bumbacul pentru aproape orice: de la pantaloni largi la cămăși cu motive etnice sau chiar genți din pânză. Acum sunt luate în calcul, pentru prima dată, colorarea cu vopseluri organice a țesăturii și reciclarea bumbacului.

Miss Mouse, 1972

Anii ’80 sunt luați cu asalt de către tricouri (polo sau cu imprimeuri colorate) confecționate din bumbac, în timp ce următoare decadă este marcată de tăieturile minimaliste ale cămășilor albe propuse de Armani sau Calvin Klein. Bumbacul este apoi declinat în tot soiul de croiuri – de la cele avangardiste ale designerilor japonezi la rochii ample cu accente de haute couture.

CHLOE

În sezonul primăvară/vară 2021, cel mai des vedem bumbacul în compoziția tricourilor (neapărat cu mesaje) de la Etro, Chloé, Prada, Louis Vuitton sau în rochiile și cămășile albe propuse pe podiumuri de către Emporio Armani, Ports 1961, Max Mara, Jason Wu și Loewe.

PRADA

Material realizat de Alina Aliman pentru ediția de iulie a revistei Cosmopolitan, pe care o poți achiziționa de aici.

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata.