Lecția de istorie: ascensiunea carourilor

By  | 

L-am asociat cu legendarele cămăși texane în carouri. L-am văzut mereu pe trenciurile britanice. Îl remarcăm imediat pe kilturile scoțienilor, dar și pe atipicele și fascinantele creații semnate de Vivienne Westwood. Imprimeul în carouri (tartan, plaid sau preppy checks – oricum le-am spune carourilor divers colorate) a revenit puternic în acest sezon pe catwalkuri. Ca și când n-au trecut doar vreo 500 de ani de la prima lui apariție în garderoba omenirii…

La Balenciaga l-am văzut purtat pe cămăși clasice în croială, Burberry l-a reinterpretat în rochii asimetrice și jachete în roșu și negru, la Issey Miyake am văzut cum tartanul poate avea și o tentă asiatică, Tommy Hilfiger, Fendi și Alexander McQueen au trimis pe catwalkurile primăvară/vară 2018 rochii în cele mai diverse carouri, Miu Miu le-a transformat pe sarafane, iar la Chanel tartanul a avut o tentă franțuzească, reinterpretând modele clasice ale casei franceze.

Dar cum de a ajuns un imprimeu aparent banal să fie declinat în atât de multe feluri, în fiecare sezon, și purtat de toată lumea, de la fețe regale la hipsteri cu bicicletă și barbă, la Farrah Fawcett în Îngerii lui Charlie și Alicia Silverstone în Clueless și până la tăietori de lemne din Buffalo? Asta ca să nu mai aducem aminte de prezența lui constantă pe catwalk la Vivienne Westood, în construcțiile avangardiste ale lui Alexander McQueen și… pe orice creație Burberry.

Da, imprimeul are origini britanice, însă „tartan” (termen folosit de scoțieni), „plaid” (cum a ajuns în America) sau chiar „carreau” în varianta franțuzească nu au denumit mereu unul și același lucru. Așadar, prin anii 1500 tartanul făcea referire la țesătura din lână, cu un imprimeu care se repeta regulat (cu o distanță egală între dungile de pe orizontală și de pe verticală), din care erau confecționate kilturile scoțiene (legenda spune că, odinioară, fiecare clan scoțian avea propirul său imprimeu). Asta în timp ce “plaid” desemna, mai degrabă, un fular lat și lung (făcut dintr-o țesătură similară), purtat ca protecția suplimentară în zilele reci. Modelul țesăturii este împrumutat rapid de alte țesătorii și tartanul devine popular atât în Anglia, cât și în SUA.

Două sute de ani mai târziu, după ce deja imprimeul devenise popular, în Marea Britanie este… interzis. Asta pentru că deja asocierea lui cu portul tradițional scoțian era cunoscută, iar scoțienii nu erau văzuți cu ochi buni la Londra, unde abia se înfăptuise, cu greu, uniunea dintre Anglia și Scoția. Embargoul tartanului a purtat numele de Dress Act și a fost în vigoare până în 1782, când a revenit din nou în legalitate (și în modă), carourile colorate reaparând pe rochiile elegante ale doamnelor din înalta societate.

Citește continuarea materialului în ediția de aprilie a revistei Cosmopolitan.

Foto: Guliver/Getty images, Imaxtree.

Text: Alina Aliman

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *